4,274 matches
-
o saptămână pe internet! Avem codul Francisc. Real. Descifrarea pare simplă. Cu practică e mai complicat! Înțeleg că la ICR se pregătește un doctorat cu un nou subiect de maxim interes: „De ce nu mai poartă bărbații tocuri înalte?” Despre poneiul roz nimic nou! Sau a fost plagiat? Extremiștii etnici maghiari și-au dat arama pe fata tocmai de ziua lor! La Covasna. În România! Europa 2013!!! Unii află, abia acum, despre intervenția Managerului Șef la Cernobâl. Sau la Fukushima. Că și
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+11!): LA BALAMUC, BIRJAR... ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345383_a_346712]
-
L-au vândut, amanetat, cu batjocuri l-au tratat ! Nu votați o „Garnitură” care „dă, numai din gură”. Ei promit viață mai bună că ne mint, nu vor să spună. Nea Iancu a dat o „poză” și-a rămas la fel de „roză”. Un prezent tot compromis ! Ieri și Azi, sperând un vis ... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: „Garnitura”... / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate
„GARNITURA”... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376943_a_378272]
-
ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri plăcute Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din potir Servită de-un regim ostil Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns s-am părul nins Înnobilatul trandafir În roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-un periplu aberant. București, iulie 2014 Referință Bibliografică: Flor de trandafir / Virgil Ciucă
FLOR DE TRANDAFIR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377069_a_378398]
-
tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu toți triști-veseli scripcari, Peste o mie de ani, din nou coșari? Dar cel mai sus zbura mireasa mea. NEDIVINA COMEDIE În loc să privim în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu toți triști-veseli scripcari, Peste o mie de ani, din nou coșari? Dar cel mai sus zbura mireasa mea. NEDIVINA COMEDIE În loc să privim în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
ale vibrației pozitive inegelabile pe care artista o producea constant în sufletul publicului său de pe toate continentele. Dacă, după ce a susținut magistral rolul poetesei Saffo din opera omonimă a lui Pacini, locuitorii Florenței au așteptat-o cu ramuri albe și roz de piersici și zarzări înfloriți, îmbrăcându-i cu ele atât trăsura, cât și drumul dintre teatru și hotel, ei bine, „dâra luminoasă” lăsată în urma sa de HARICLEEA - așa cum avea să se scrie, printre altele, în „Gazeta Artelor” a lui Juarez
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
răcori și a risipi oboseala. Se simțea răpusă, lipsită de putere, după noaptea nedormită și drumul destul de extenuant din cauza stării de rău avută. A ieșit de sub duș mult înviorată. S-a îmbrăcat lejer, într-un costum de bumbac de culoare roz, afară fiind deja foarte cald încă de dimineață. A pus mâna pe telefon, hotărâtă să o mai sune o dată pe Dorina. Era nerăbdătoare să afle ceva mai mult decât înțelesese în scurta convorbire cu aceasta. Nu a reușit să-și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
28 martie 2017 Toate Articolele Autorului Camera de oaspeți este încăperea cea mai mare din tot apartamentul d-nei Florescu și seamănă cu o veritabilă cameră de hotel. Elementul comun, care o deosebește de orice alt spațiu de locuit, este culoarea roz, începând de la rozul cald ( mango ) al lenjerieilor, al tapițăriilor ( din care nu lipsește lâna și blana în tonuri dulci ), al obiectelor de decor ori al pereților ( în degradeuri de alb și roz, spre piersică ) și terminând cu nuanța semi-opacă, cuarț
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
al obiectelor de decor ori al pereților ( în degradeuri de alb și roz, spre piersică ) și terminând cu nuanța semi-opacă, cuarț ( un fel de roșu diluat, fluid ) al lemnului, al catifelei sau al luminii ( filtrată prin două rânduri de perdele roz mineral ). Neobișnuit cu asemenea extravavaganțe de ordin cromatic, mă simt ca un elefant într-un magazin de porțelanuri, mai ales după ce îmbrac ( profitând de faptul că d-na Florescu stă cu spatele și îmi aranjează patul pentru dormit ) pijama roz-drajeu
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
aține să-i spun. - De aceea trebuie să fii foarte atent ! Voquin nu poate avea copii. Îmi aduci, te rog, poșeta ? Mă execut, deși nu înțeleg exact unde vrea să ajungă. Scoate câteva pliculețe de plastic, înăuntru cărora observ ceva roz. - N-am folosit niciodată așa ceva ! zic. Nici nu știu să le folosesc ! - Te ajut eu, cu gura ! mă liniștește ea. Nu fi atât de pudic ! Mă las în voia ei. Reîntâlnirea aceasta este mai presus de orice închipuire. Pentru prima
DRUMUL APELOR, 56 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376334_a_377663]
-
să stau mult pe gânduri, formez numărul de telefon al Mariei, care îmi răspunde destul de greu. - Wow! Tu erai? - Eu. - Ți-ai schimbat numărul? Îi explic pe scurt ce s-a întâmplat. Apoi adaug: - Să știi că situația nu-i roză deloc nici acum! O aud respirând greu, uimită și îngrijorată în aceleși timp. - Numai gura e de americanii ăștia împuțiți! reia într-un târziu. Cum naiba să nu vă găsească cu toată tehnica lor? - Nu știu. Mă mir, totuși, că
DRUMUL APELOR, 30 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376327_a_377656]
-
dinăuntru. A ascultat cu multă atenție. A încercat chiar să intervină la unele puncte dar s-a abținut. Coborând de pe pernele pe care era cocoțată și-a expus vizibil fundul chiloțeilor dar nu intenționat. Îmbujorat binișor am întrebat-o: -Sunt roz? -Da. Și ce ți-ai închipuit sub ei? -Strada-ngustă numărul sub fustă. -Bine adresat dar greșit. Să știi că fetele nu au gaura pe care Madam Nicolau pretinde că i-a fost forată. Are dreptate. Cu sau fără piciorul rupt
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
sunetele celor ce deja ființau în jurul ei, uneori, urechea-i părea să audă și un suspin trist... Suspinul renegatului timp. * Început de tomnă aurie... Pe marginea ferestrei deschisă pentru razele încă pline de căldură ale soarelui, o ciclamă cu flori roz își legăna cu un tremurat imperceptibil petalele sub curentul slab de aer, care pătrundea în odaie. Din copaci, frunzele galbene, după un zbor legănat, se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
O trăgeau de pe el și încercau să o liniștească, dar ea reușea să le scape ca o zvârlugă și iar sărea pe el, dând ba cu teneșul, ba cu pumnii, roșie toată, cu codițele-i frumoase în dezordine, cu pijamaua roz cu floricele albastre și albe la fel și cu ochii amenințători, ce parcă aruncau flăcări. Tata a prins-o din nou în brațe și o ținu mai strâns, ca să nu-i mai scape, că părea de nestăpânit. O întoarse spre
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
mult de-o biată amintire. Sunt noaptea-n care-o vrajă te cuprinde Și te transformă-n foc și-apoi în jar, Ți-aduce marea-n ochi, te stinge iar, Din legături eterne te desprinde. Sunt ziua-n care-o roză te alintă Și îți trimite-n dar parfum de mir, Iubirea-ți toarnă-n veșnicul potir, Puterea-i magică să nu-și dezmintă. Sunt o-mbinare, alchimie pură De-adâncă noapte ce se varsă-n zi, Necontenită stare de a
ZI ȘI NOAPTE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375915_a_377244]
-
lumânare. O exclamație de surpriză din partea Emanuelei, îi confirmă vânzătoarei faptul ca munca ei nu fusese în zadar... - Este deosebită, adică... este exact cum mi-am dorit! își confirmă ea exclamația. Lumânarea era împodobită cu boboci de trandafir alb si roz, tiul de culoare alb și roz și panglici fine din aceleași culori, dar de lungimi diferite. Plăti fără să mai ia bonul de casă și fără să uite a-i lăsa un mic bacșiș vânzătoarei, semn de mare mulțumire. Salută
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
pentru personalul din spital, așezându-le pe o masă special aranjată în acel colț al încăperii. Tot acolo, au așezat pahare de unică folosință pe o tavă și sucul. Emanuela a prins crijma în jurul lumânării, legându-o cu acea fașă roz. Cristina, Andrei și Ionuț, au venit tiptil să-i șoptească Emanuelei că au sosit “părinții” fetiței și că stau, undeva, pe hol..., sprijiniți de un calorifer. Emanuela a ieșit să vorbească cu ei. S-a apropiat și s-a oprit
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
albă, îngrijită, îi sporea farmecul accentuindu i misterul așezării în pustietatea aceea. Când am ajuns în dreptul ei, în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
Și simbol rozacrucian Și altul mistic, feciorian. Din roșul sânge m-am transpus Venind la voi de la Iisus. Un simbol al peceții Sale Pus pe destinele astrale. El, semn al revenirii Sale M-a presărat pe-a lumii cale. Numele roză mi s-a dat Din roua-ros ce-a fost odat`. Culoarea mea trandafirie Din sânge sfânt a fost să fie. Căci m-am născut din albul pur, Frunze și spini având contur. Și te anunț că sunt dual, Înțep, dar
CE-I ROZA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376709_a_378038]
-
tulpini puternice au țâșnit spre cer, împletind, în spirală, mlădițele de verde-crud crescute. Câțiva pași până la vise... Prin frigul crud, razele soarelui îi înconjoară. La fiecare adiere de vânt, ocrotite de privirea copacilor din jur, ninsoare de petale, albe și roz. La fiecare adiere de vânt, crengile celor doi vișini se-ating, se-nfioară, se mângâie, se-mbrățișează. Un dans amețitor! Explozie de lumină. Prin respirația iubirii, seva coboară-n adâncuri, spre rădăcinile lor nevăzute, urcând, apoi, prin primii boboci de floare
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
ACOLO... Va fi iubire lungă cu valuri de furtună, Va fi o auroră pe cerul de dureri, Va fi un roi de doruri ce doar prin foc se-adună, Vor fi cetăți de stele crescând de nicăieri... Vor fi amurguri roze răsfrânte-n mări de vise, Vor fi cascade-n valuri de flori cu-adânc parfum, Vor fi poteci de aur cu porți spre nori deschise, Vor fi coruri de îngeri solfegiind molcum. Va fi un vis de glorii unde primești
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
față popii nu stia. Erau chiar interesante. Mărunte, fără tulpina, cu codițele prinse de subsuorii frunzelor, semănau cu niste gura-leului mici. Mara iubea florile. Toate florile. În camera ei de acasă, covorul avea imprimeu floral, perdeaua era albă cu flori roz, pe dulap avea lipite abțibilduri cu flori. Asemena flori, însă, ea una nu mai întâlnise. Cât dura jocul de-a magazinul, reuși să culeagă toate florile. Păcat că nu le puteau adună măcar într-un păhărel cu apă, să le
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
un fular și o pereche de mănuși. A doua zi a mers în centrul orașului să își rezolve anumite probleme, dar a intrat și la magazinul de mercerie, de unde și- a cumpărat mai multe gheme de lână - roșie pentru Mihaela, roz pentru sora ei mai mică Ana, albastru pentru Marius, cel mai mare din grupul copiilor, albastru deschis pentru frățiorul lui, Ionel și verde pentru Liviu, cel mai năstrușnic copil pe care îl văzuse. Ajunsă acasă, bătrânica s- a apucat de
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SUNT RĂU, CUCOANĂ! Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt rău, cucoană! Sunt rău cucoană fiindcă am aflat că-n conjugala viață roz, a dumitale, Nu aș fi fost chiar singurul bărbat, ci ai avut și alte haimanale. Sunt zeci de ani, de-atunci ... când am aflat; și știi c-am vrut să plec de tot de-acasă, Dar te-ai jurat, ai
SUNT RĂU, CUCOANĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373096_a_374425]
-
frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Referință Bibliografică: Dacă vântul / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2189, Anul VI, 28 decembrie 2016. Drepturi de
DACĂ VÂNTUL de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373136_a_374465]