1,867 matches
-
ei, atât de delicat, atât de critic, e sărutul vieții - sărutul morții - pentru un sărut e nevoie de doi. În prezența și lumina ei îmi vine uneori să cred... că poate, poate nu e nevoie să mă simt așa de rușinat. Continua-voi să stau în lumina ei? Nu-mi vine să cred. Dar ție? Dar eu încerc. Să fiu al naibii dacă nu încerc. E un vertij în care totul se întâmplă fără ca eu să mă pot opune. Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
observație. Printre bombe explodând, făcându-ne una cu pământul la lumina rachetelor, am ajuns pe cel mai scurt traseu exact la locul îmbarcării companiei mele. În acest moment, surpriză! Bietul caporal Gliga scăpat printre explozii ne-a ajuns gâfâind și, rușinat de întârziere, mi-a dat parola și ne-a indicat bacul german pe care, degrabă și ușurați de bagajele aruncate în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care-i adăpostea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe o studentă. Încurajând-o că părintele e tot timpul cu gândul la ea, la scumpa lui fetiță...,-la arestare nenăscută- și-a continuat cu aceeași precauție drumul spre casă. Era o noapte din lunga noapte comunistă... Tuns cum era, rușinându-se să nu-l bănuiască lumea că e pușcăriaș, învăluit în tăcere și o aparentă somnolență, în ritmul roților de tren își derula filmul celor 12 ani. Această curioasă stare am avut-o și eu după prima arestare și eliberare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poŃi primi cercetarea și rușinea în locul lui, rabdă-l măcar și nu-l rușina... De nu te liniștești cu inima, liniștește-te măcar cu limba. Și dacă nu poŃi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău. Și de nu poți lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în șoaptă cu învățătoarea. După aceea ne-a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
debarcat la Canopus ca să ne aducă războiul, preoții noștri au zidit porțile și cele o sută douăzeci de trepte de la Ab-du. Și toți cei care cunoșteau taina au murit în timpul îndelungatului masacru al lui Cornelius Gallus. Ascultându-l, se simțiră rușinați de acea victorie. Dacă astăzi mie mi-ar fi îngăduit să mă întorc la Ab-du, n-aș mai găsi nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a trecut războiul, a distrus edificiile și plantațiile de palmieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că e pierdut, voiau să-i dea foc. Atunci, sub ploaia de săgeți a germanilor, a venit mama ta. Eram acolo, am văzut-o. I-a oprit pe cei care fugeau, i-a îndemnat să reziste, iar ei s-au rușinat; podul a fost salvat. Într-adevăr, și istoricii romani, atât de zgârciți cu laudele, aveau să transmită mai departe amintirea acelui eveniment. „Femina ingens animi“, o femeie cu suflet mare, avea să scrie succint Tacitus. Gajus simți nevoia imprudentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l potolească pe bătrân, că prea le dădea de furcă, și l-au trimis. bătrânul tăcea și își ținea ochii ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea ca o pitulice, ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își văzu inima de prunc și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mustrarea odraslei, nimic din cele întâmplate n-a văzut și inima copilului era atât de veștedă și de uscată că așa o frică de moarte îl cuprinse încât își duse mâna dreaptă la piept și o smulse și o ascunse rușinat la spate. și ochii copilului erau încercănați și obosiți, parcă văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ochii copilului erau încercănați și obosiți, parcă văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite ascuzându-i și mai rușinat la spate. și era atât de rușinat că nu mai îndrăznea deloc să-l mustre pe bătrân și imediat inima fragedă a bătrânului intră în pieptul gol al copilului și începu să bată cu atâta bucurie că și ochii vii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite ascuzându-i și mai rușinat la spate. și era atât de rușinat că nu mai îndrăznea deloc să-l mustre pe bătrân și imediat inima fragedă a bătrânului intră în pieptul gol al copilului și începu să bată cu atâta bucurie că și ochii vii ai bătrânului intrară în orbitele goale ale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins. Apoi iese din apă, se îmbracă lent în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zdrobită, o văzu pe Louise privindu-l cu acea expresie de om ce se îneacă, pe care o dă surpriza și o durere prea mare. Descoperi atunci că nu se mai gândise la ea în tot acest răstimp și se rușină. Îi ceru iertare, făgăduindu-i că de mâine totul va fi ca înainte. Louise nu putea vorbi și își întoarse capul spre a-și ascunde lacrimile. A doua zi Jonas plecă de acasă dis-de-dimineață. Ploua. Se întoarse ud până la piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu prea, recunoscu el rușinat de fiecare dată. Abia au plecat, adăuga el timid. Mâncare ai? Mănânc la cantină. Sunt abonat. Așa mai merge, mormăi tutungiul concesiv. Poate că e chiar mai indicat să te descurci de mic de unul singur. Știu pe unu' care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se rușineze de asprimea judecăților sale. Adevărul era de partea lor. Ridică paharul În sănătatea Mariei și a copiilor. S-au despărțit la scurt timp după aceea spunându-și noapte bună, după o conversație Încheiată brusc, fără preaviz și fără o concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a simțit mândru de colegii lui și rușinat de propria-i suficiență. A venit acasă și, pentru prima oară, a vorbit despre viața lui la „Vorkuta maia”. Când a terminat ce a avut de spus a Întrebat: Tată, tu ce crezi? I-au trebuit câteva secunde ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost programat la fel? — Am mai citit și eu, se rușină Stejeran 1. M-am programat în afara programului, singur. — Păi cine ți-a dat voie ție să te programezi singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și pe curentul cui? Ce vrei să demonstrezi cu asta? Că noi, care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ajuns târziu în acea după-amiază, într-o săptămână cu lună plină și a mâncat o masă simplă, apoi pâine din făină de orz cu măsline, s-a prăbușit într-un somn adânc, care a ținut și ziua următoare. Lea era rușinată de simplitatea mâncării pe care trebuise s-o îndure prima dată, așa că a doua zi s-a pornit să facă o mâncare așa cum se putea vedea doar la marile sărbători. - Mi-am dat sufletul făcând acea mâncare, așa cum n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpa dintr-un salcâm și îi descurca părul din crengile în jurul cărora se încolăcise. Se trezea în fiecare dimineață, transpirat, cu sexul întărit. Se învelea cu pătura și se tot sucea pe pământ până când se putea ridica fără să se rușineze. Zilpa privea triunghiul format din Iacob, Rahela și Lea și își dădea seama că ar fi avut și ea niște planuri de ursit, pentru că, pe cât o iubea pe Lea, pe atât de puțin îi păsa de Rahela (Zilpa mereu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tău, zicea Ruti cu o voce de dincolo de mormânt. Știu că n-ai face-o pentru mine. Știu că mă urâți, toate. Rahela le-a spus surorilor ei ce zisese Ruti, iar ele au ascultat în tăcere și s-au rușinat. - Știi cum s-o ajuți? Rahela a dat din mână, arătând că e o bagatelă, mai ales că Ruti era în prima lună. Ochii Bilhei au început să lucească: - Nu suntem mai bune ca el, dacă o lăsăm să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci când unul sau altul reușea să ridice un pietroi sau să care în spate un berbec matur de-a lungul pajiștii. Iosif și cu mine vedeam cum fiii Zilpei erau încet, încet adoptați de mama, pentru că Gad și Asher se rușinau de ciudățeniile Zilpei și, cum ea nu prea știa să facă nici pâine, cei doi se abonaseră la cortul Leei. Ei nu înțelegeau că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zilele obișnuite, la corturi stăteau doar femeile și copiii. Dacă un bărbat se simțea rău și stătea în cortul lui sau la soare, în jurul lui munca femeilor mergea înainte, făceau pâine, bere sau torceau lână, iar el se simțea destul de rușinat de starea lui încât să nu-și facă simțită prezența. Dar acum aveam în jur o întreagă ceată de bărbați sănătoși care se învârteau pe acolo fără treabă. „Ce obositori sunt”, zicea mama despre fiii ei care nu stăteau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fusese în spatele întregii înșelătorii, era încă o dată evident că îl prefera pe fratele mai mic. Iacob se uitase la fața lui Esau în timp ce acesta își dădea încet seama cum îl trădase propria familie și tata era acum cel care se rușina. Înțelegea durerea pe care Esau trebuie s-o fi simțit și recunoștea în sinea lui că, dacă ar fi fost în locul lui, ar fi scos de asemenea pumnalul și l-ar fi urmărit pe trădător. Iacob era bântuit în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi distrusă într-o clipă. Fiul meu avea să descopere adevărul despre mama lui și despre frații ei, unchii lui. Va fi alungat din viața cea bună pe care părea destinat s-o moștenească și-mi va blestema amintirea. Mă rușinam de fricile astea ascunse, care mă făceau să întorc spatele meseriei pe care o învățasem de la Rahela și de la Inna și astfel să le întorc spatele lor. Lipsa mea de tărie mă ținea legată; nu puteam să fac ceea ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am ascuns groaza destul de repede și Meryt mi-a văzut fața. - Spune-mi, măcar, mi-a cerut ea, luându-mă de umeri. Nu-ți strânge buzele când ai fi putut să salvezi copilul. Măcar învață-mă, să pot încerca eu. Rușinată de lacrimile ei, am început să-i povestesc despre metodele Innei, despre cum făcea ea cu cuțitul, despre trucurile ei cu mâna. Am încercat să-i explic cum se folosesc plantele, dar nu știam numele egiptene ale ierburile și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]