3,112 matches
-
clipe aș fi dorit ca tata să nu înțeleagă nici o boabă italienește. Poate acum trebuia să fug și eu, ca Huck și ca Tom. Precis m-ar fi căutat, cu camionul lui Pietro și cu bicicleta lui signor Giovanni. La rugămintea lui Paolo, papa s-ar fi arătat la fereastră și ar fi vorbit în mai multe limbi, chemând lumea să pornească în căutarea mea. Când în sfârșit ar fi dat de mine, eu aș fi fost milionar în America și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a ceasului din turn, ca și cum s-ar fi căit de pasul pe care urma să-l facă, și n-a mai murit. Reportera a fost atât de incitată de ceea ce tocmai auzise Încât, fără să dea atenție nici protestelor nici rugăminților, Doamnă dragă, vă rog, nu pot, trebuie să mă duc la farmacie, Îl am pe bunicu acasă care așteaptă medicamentele, Îl Împinse pe om În mașina de serviciu, Veniți, veniți cu mine, bunicul dumneavoastră nu mai are nevoie de medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Cel înalt avea brațele pline de manifeste, iar cel scund s-a adresat profesorului, anunțându-l că ar dori să folosească ultima parte a cursului pentru o dezbatere, sperând în concursul acestuia. De fapt nu a fost vorba de o rugăminte, ci de un anunț, deoarece, în completare, a afirmat că lumea se confruntă cu probleme mult mai serioase decât tragedia greacă. Profesorul și-a dat seama că nu avea ce discuta cu ei și că oricum ei vor proceda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Belbo. Eram deja pe cale să adorm, când am auzit pe cineva zgâriind la o ușă, a mea. Nu se Înțelegea dacă era un animal (dar nu văzusem nici câini, nici pisici), și am avut impresia că e o invitație, o rugăminte, o momeală. Poate că Lorenza făcea asta pentru că știa că Belbo o pândea. Poate nu. Până atunci o considerasem pe Lorenza proprietatea lui Belbo - cel puțin În ceea ce mă privea - și apoi, de când eram cu Lia, devenisem insensibil la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mă vor întreba cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce le voi spune? — Că totul a mers bine. Doar n-o să te destăinui acum. După o vreme le poți spune. Că veni vorba, am o mare rugăminte la tine, surioară. Știu că le vei spune părinților tăi ce s-a întâmplat. E firesc. Te rog însă să le povestești după plecarea mea. N-aș rezista să mai trec o dată prin ce-am trecut la Murgeni. Când au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat, al casei scărilor. Dar Fratele, zefliu, încă nu se dădea plecat. Câh-hmm... și Diavolul? Tâlharul? Mastema, Maldoror, Mefistofel, Lucifer, Prințul Minciunilor, acela cât de multe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca lor! Drăcia cu flexul merge în frunte! Cu falxul! Boss, am rugămintea să păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac, din sticla de care refuzase consecvent să se despartă. Acum, încearcă de clanță! Se deschide... Bun
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine de noi! ― Ba v-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrânul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar cuveni să știu și eu ceva... Ei bine, domnule, îți spun dumitale, care ești mai de înțeles: nu vând, categoric nu, și nici nu intenționez! E clar, precis și definitiv? ― Cu atât mai puțin vă poate deranja mica mea rugăminte! insistă Platamonu onctuos, adăugând în sine că la cucoane nimic nu e definitiv și clar, și cum a vrut ieri și nu vrea azi, poate să vrea iarăși mâine. ― Atunci... făcu ea nepăsătoare. Bine. Cum vrei. Am ținut să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai supere și dumnealui, că noi ne-am supărat destul, strigă din grămadă un glas necăjit. Întâmplarea aduse în clipa aceea pe Miron Iuga. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. ― Ce-i, Bumbule, cu oamenii ăștia, ce poftesc? Marin Stan începu rugămintea, alții o continuară până ce Iuga se dumeri: ― A, vasăzică I-au arestat?... Foarte bine au făcut... Acuma cred că o să vă vie și vouă mintea cea bună a rumînului! Câțiva strigară obraznic să-l ierte. Miron se înfurie: ― La mine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-i exploatez ca alții, sau să profit de neputințele lor. Și tu știi că nu e în obiceiul nostru să ne îngrășăm din stoarcerea țăranului. Discuția se lungi până târziu după miezul nopții. Tânărul Iuga încercă toate argumentele și rugămințile. Insistențele enervară de câteva ori pe bătrânul Miron, precum încăpățînarea bătrânului enerva pe Grigore, care trebui să-i spuie neted că atitudinea aceasta de sfidare a realității poate să-i pericliteze averea și viața. ― S-a făcut târziu și ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Din mulțimea curioșilor, o doamnă în vârstă merge direct la majurul Babuloi și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită de un amică Domul Tilică are spre cincizeci de ani, iar doamna Tilică e mai mică cu vreo cinci ani și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Stăm ca într-o cutie de sardele. În înghesuială găsesc loc lângă două dame. Încep să mă rog să nu-mi mai vină vreun strănut, că n-aveam cum să mă mișc repede pentru a-mi scoate batista din buzunar. Rugămintea nu mi-a fost auzită de Cel de Sus și, deodată, aceleași furnicături apar în nas, de parcă cineva ar fi pulverizat spray cu ardei iute. Încerc din toate puterile să mă abțin, dar degeaba. Trei-patru strănuturi în rafală sparg liniștea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de jaf la care se dedau fără încetare timp de luni îndelungate trupele rusești care, pentru a se întoarce la căminele lor, traversau în mod necesar Basarabia - „Sfatul Țării”, la cererea populației întregi, a adresat în mod spontan guvernului regal rugămintea de a trimite de urgență trupe suficiente pentru a garanta viața, onoarea și averea populației muncitoare și pașnice din această provincie. Apelul acesta adresat României nu putea rămâne fără ecou, chiar din motivul Comunității de rasă, și armata română a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a treia zi, în Cazino, la ora 7 seara (dar insistase, exact la ora 7), și, la prima masă din primul salon de ruletă, să pună 100 de franci pe un anumit număr. O rugă să păstreze secretul și repetă rugămintea după ce tânăra îi aduse emoționată 3.600 de franci. Îl pasionase îndeosebi ultima întîmplare. (La ea se gândise întîi auzind: "Bănuiești la ce fac aluzie...") Trecea prin dreptul celor trei vitrine ale magazinului de timbre, așa cum făcea de câte ori se întorcea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai tot învățat în ultima vreme. Moartea. Moartea și dragostea..." - Pot conta pe tine? întrebă încă o dată Luchian. Ieronim zâmbi și, luîndu-i mâna, i-o mângâie. - Am făgăduit, Luchian. Poți conta pe mine... - Și acum am să-ți fac o rugăminte. Ultima mea rugăminte... Tăcu multă vreme, cu privirile țintite în tavan. - Ce ți-a spus Generăleasa atunci, înainte să moară, când ați rămas numai voi doi singuri?... Ieronim se dădu un pas înapoi, ca și cum ar fi încercat să-l vadă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în ultima vreme. Moartea. Moartea și dragostea..." - Pot conta pe tine? întrebă încă o dată Luchian. Ieronim zâmbi și, luîndu-i mâna, i-o mângâie. - Am făgăduit, Luchian. Poți conta pe mine... - Și acum am să-ți fac o rugăminte. Ultima mea rugăminte... Tăcu multă vreme, cu privirile țintite în tavan. - Ce ți-a spus Generăleasa atunci, înainte să moară, când ați rămas numai voi doi singuri?... Ieronim se dădu un pas înapoi, ca și cum ar fi încercat să-l vadă mai bine. - Luchian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-nainte să moară. Și nainte să moară, el a tot vorbit și l-a auzit unu de i-a povestit lu nevastă-sa : zice că era întreg la minte și știa că o să moară. Și a zis că asta e rugămintea lui : să nu-l îngroape în hainele alea vărgate, că el n-a fost hoț, a fost om cinstit. A fost soldat și general și n-a făcut rău la nimeni, că d-aia l-a și decorat. Zice c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a făcut rău la nimeni, că d-aia l-a și decorat. Zice c-așa s-a rugat el de ei, să nu-l îngroape în hainele alea vărgate. Și, cine-o fi fost ăia d-acolo, i-a ținut rugămintea. C-așa a și dat madam Ioaniu de el : că un gropar, cum-necum, și-a adus aminte c-a fost unu dân morți îngropat în pijama. Că se și mirase groparu : ce le-o fi venit să-l aducă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
propria junețe, de primele baluri la care preferai să absentezi, pretextând în ultimul moment că ba vesta, ba pantalonii nu-ți veneau bine, iar dacă balul era chiar la voi acasă, te închideai în camera de studiu și numai la rugămințile bietelor surori apăreai, dacă nu se găsea la cadril o pereche completă, tu, mai tolerant și mai lipsit de prejudecăți, poți să nu iei atât de în serios asemenea lucruri. Ba chiar, simțind mereu în preajmă o atare admirație supusă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sufăr, fiindu mi silă de mine cu mult mai mult decât de ceilalți, fiind totuși conștient că prin slăbiciunea mea întrețin trivialul conflict. Dovada : în ciuda hotărârii luate, când, după dejun, ea mi-a adre sat, pe un ton destul de sfios, rugămintea să o acompaniez la o mică promenadă prin grădină, m-am învoit imediat. Scuza singură ce o pot invoca este că Margot se afla și ea de față. Apoi dragostea pentru grădină este probabil unicul sentiment pe care nu i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să iasă din spital. Ar urma deci să se reîntoarcă la regimentul lui, ceea ce o face pe madam Ana să se zbată, de o săptămână de zile, cum spune poporul, ca în gură de șarpe. Pe lângă bocetele ei, au urmat rugămințile lui Margot. Chiar Sophie a venit după dejun să ne sfătuim ce se poate face... Deși ea neagă, sunt convins că boala lui Spiridon a fost un fals, ticluit cu domnul Ialomițeanu, ca și permisia de trei zile, ce trebuie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de resentimentele mele) ? Totul pentru mine plutește în vag și se rezumă la presupuneri. Pentru cine - vom mai trăi și vom mai vedea ! Pentru binele său, în orișice caz. Fără să comentez neașteptatul său post de cenzor, i-am transmis rugămintea doamnelor casei de a acționa pentru Spiridon în sensul dorit de toată lumea. Ampresat ca totdeauna în a mă servi, Ialomițeanu a promis că va încerca, deși, bineînțeles, ne dăm seama amândoi cât este de greu în acest moment neprielnic. Trebuie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cît mai exacte a unui astfel de eveniment și pentru a avea o evidență cît mai clară a celor care vor lua parte la această întîlnire este bine ca, împreună cu invitația, să trimiteți și o carte poștală de răspuns, cu rugămintea către destinatar de a ne da un răspuns afirmativ, prin respectiva carte poștală. Un model de asemenea invitație la conferința de presă este următorul: 1. Invitația trebuie trimisă într-un plic pe care să fie foarte clar vi-zibile însemnele sistemului
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]