KorAP: Find »[drukola/base=sân & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...816 >

20,398 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

apoi mi-am dat seama până la urmă ce se Întâmpla și i-am zis: „Nu te mai uita la sânii mei! Încetează!“ apoi, nu știu, mi s-a părut că era oarecum adorabil faptul că Îl interesau atât de mult sânii mei - la urma urmei, el nu a prea apucat să vadă sâni Încă, iar o secundă mai târziu era pe mine, la propriu, acolo pe terasă. A ejaculat după cinci minute și apoi a căzut lat de epuizare. Am considerat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am zis: „Nu te mai uita la sânii mei! Încetează!“ apoi, nu știu, mi s-a părut că era oarecum adorabil faptul că Îl interesau atât de mult sânii mei - la urma urmei, el nu a prea apucat să vadă sâni Încă, iar o secundă mai târziu era pe mine, la propriu, acolo pe terasă. A ejaculat după cinci minute și apoi a căzut lat de epuizare. Am considerat asta un compliment, de fapt. Eu Întotdeauna obișnuiam să pățesc așa când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

pare, în piele roșie. Aici își trece ea totul. Mai ia o gură de cafea și zice: Ce naiba-i asta? Nechezol ca la armată? Cafeaua ar trebui să aibă, totuși, gust de cafea. Mona apare în ușă cu mâinile-n sân și zice: — Ce? — Vezi că trebuie să treci pe la - zice Helen, frunzărind prin agendă - ... așa, să treci pe la casa din Willmont Place, numărul 4673. E în stil colonial olandez, cu verandă, patru dormitoare, două băi și omor deosebit de grav. „Recepție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii sună cam așa: Cine a găsit copilul mort? Când anume a fost găsit? A fost mișcat din loc? Când a fost văzut ultima oară în viață? Era alăptat la sân sau cu biberonul? Întrebările par puse la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze niște statistici, în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog, zice. Îmi ia ceva timp până s-o recunosc pe Mona doar după chip și după grămada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
grămada de lănțișoare de la gât. Nu-i frumos să fii văzut uitându-te și în altă parte, dar părul ei pubian este ras. Din față, șoldurile formează două paranteze perfecte, între care se desenează acel V ras. Dintr-o parte, sânii par să se ițească, încercând să atingă lumea cu sfârcurile roz. Din spate, șalele i se despart în două fese tari, și eu continui să număr: 4, 5, 6... Stridie aduce o cutie albă de carton. O femeie pe nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
negre, numite athame. Vrabie pronunță cuvântul astfel încât rimează cu „mami“. Îmi arată poze cu legături de buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe catalogul deschis, acoperind paginile pe jumătate. Lângă mine, în picioare, cu mușchii săltându-i pe grumaz, strângând amândoi pumnii, Stridie zice: — Știi de ce majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului sunt vegetarieni? Pentru că ei știu cum e să fii tratat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stridie își aprinde țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o figurină egipteană din secolul al II-lea e.n. E o femeie goală, legată fedeleș, plină de cuie înfipte în ochi, în urechi, în gură, sâni, mâini, picioare, vagin și anus. Măzgălind în carte cu o cariocă portocalie, Mona zice: — Celui care a făcut păpușa aia probabil că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ieșea din mine și pătrundea înapoi. La fiecare răsuflare, când aerul îmi umplea plămânii, imi afundam gura în trupul său. Pentru prima oară Katrin dormise toată noaptea fără să plângă. Am urcat cu gura până la buricul Ginei. Am urcat până la sânii ei. Cu un deget umed în gura ei, îi mângâi sfârcurile cu degetele celeilalte mâini. Îi cuprind cu gura celălalt sân și-i ating sfârcul cu limba. Capul Ginei s-a răsucit într-o parte, și am lins-o după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
prima oară Katrin dormise toată noaptea fără să plângă. Am urcat cu gura până la buricul Ginei. Am urcat până la sânii ei. Cu un deget umed în gura ei, îi mângâi sfârcurile cu degetele celeilalte mâini. Îi cuprind cu gura celălalt sân și-i ating sfârcul cu limba. Capul Ginei s-a răsucit într-o parte, și am lins-o după ureche. Depărtându-i picioarele cu șoldurile, am intrat. Era atât de liniștită... Zâmbea ușor, și gura i s-a deschis în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mine, zice Nash, nu putem să avem încredere în nimeni. Bun venit în infern. Dacă Mona are dreptate când vorbește cu cuvintele lui Karl Marx, a-l ucide pe Nash ar însemna pentru el mântuirea. Întoarcerea la Dumnezeu. Readucerea în sânul omenirii prin spălarea păcatelor. Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla de clor golită. — Doamne, Carl, ajută-mă, zice, strângându-și copilul și legănându-l. Doamne, spune-mi, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ea, apoi, cînd o culcam din nou, ridica un obraz să i-l sărut... Alteori se trezea și, marea ei plăcere, să mă prindă de gulerul puloverului ori al cămășii și să-și bage mînuțele mici, pînă la coate în sînul meu, sperînd să găsească ceva acolo, ori poate numai de plăcere! Chiar de vrei s-o înțelegi, aruncă Săteanu o privire spre Mihai n-ai să poți pînă n-o simți; asta nu se învață, nu se explică se simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gulerului dacă era mai lung, ar fi fost vulgar; mai scurt, ar fi semănat a tunică. Un seif minunat chiar și pentru o privire de admirație nu numai pentru un obiect de aur oprește Mihai vîrful degetului deasupra adînciturii dintre sîni, unde se unesc cele două părți ale lănțișorului de la gîtul fetei. Roșie toată, Cristina simte cum se topește sub fierbințeala vorbelor. Oricum, îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prinzi autogara îi spune lui Radu, văzîndu-l singur, cu telefonul la ureche, mușcîndu-și buza de jos. Am telefonat eu și mi-au spus că autofreza n-a putut avansa mai mult de cinci kilometri. Și stați ca tîmpiții, cu mîinile-n sîn?! țipă Radu în telefon celui care-i spune același lucru ca Paula. Te pomenești că te bucuri? o întreabă încet pe Paula, aruncînd telefonul în furcă, apropiindu-se de ea. Să nu mai vii pe la mine nici măcar pentru pijama; am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o frumusețe exagerată, cu un zîmbet diabolic pe față și cu o siguranță de călău în gesturi l-a oprit în mijlocul aceluiași hol al Universității: Bonjur, Vincențiu, bonjur! A rămas perplex. Femeia a ridicat poșeta de lac pînă la nivelul sînilor, iar mîinile ei, grațioase, dar sigure, au deschis-o, trăgînd din interior un act, desfăcîndu-l atît cît ochii lui să-l poată citi. Am vrut doar să vezi, să știi. Numai tu! Departe de mine orice intenție meschină ori mercantilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă în jos, spre adîncitura dintre sîni, unde se întîlnesc cele două părți ale lanțului de aur, apoi, cu o mișcare bruscă, semn al unei hotărîri de moment, întinde mîna să-l oprească pe Mihai, să-i spună ceva, dar el dispare deja după colțul stivei cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce-i frumos, dealtfel spune Mihai pe un ton jos, dar sigur, cu care vrea să-și mascheze reacția de violență ce a simțit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se lasă devorate de lupi; caii de rasă trebuie dresați cu ceva dulce... Fii atent, nu-ți arăt decît o dată... Femeia nu-i vacă, să-i prinzi țîța, s-o mulgi... Asta o fac prostanii de la mahala... Fii atent: atinge sînul așa... Acum așa..., mai mult pe mamelon și tîrziu, tîrziu de tot, prinde mamelonul între degetul mijlociu și arătător, ca din întîmplare, doar să-l simți, și-l strîngi de mai multe ori, dar numai ca o atingere. Dacă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e timpul să treci mai departe; cobori sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii. Degetele lui dibace îi descheie nasturii bluzei, dezbracă bluza și o aruncă peste haina de blană, apoi palmele i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că a găsit o salvare. Dar cînd se întoarce dinspre fereastră, vede cum mîna femeii iese de sub cap un prim semn de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu-se, sînul devine mai mic, mai moale și mai calm în rotunjime, mușchii de sub piept, atît cît se văd pînă la furoul coborît spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un gest, trecînd la următorul nasture. Umerii Mariei cad, anume, să poată Mihai dezgoli mai ușor bustul, peste care, mai mult ca o adiere, începe să lunece sărutul lui. Te rog!... tremură tot trupul Mariei, cînd simte fierbințeala sărutului pe sîn și, parcă vrînd să se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele tînărului, peste care palmele ei lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]