1,892 matches
-
poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor în mijlocul liniștii. Nici măcar nu m-am ostenit să aștept să văd dacă fusesem auzit și cineva se îndrepta spre mine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile de sprint, am continuat să număr. Să număr descrescător: sute de metri, bătăi, părți de bătăi, prinderea apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și, într-adevăr, în lanul acela de porumb, din mijlocul câmpului, m-a adus pe lume, pe mine, un ghemuleț de carne cu suflet. Mi-a mărturisit că mi-a tăiat buricul cu sapa și a pus pământ ca să nu sângerez. Să știi că pământul era pe vremea aceea sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai la prășit, nu aveai încălțăminte ca astăzi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe aproape. Câinii m-au ajuns. Mă sfâșie. Nu-i văd. Îi simt doar și îi aud. Alerg. Acum știu încotro. În depărtare nisipul își schimbă culoarea și se transformă în apă. Deșert de apă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
anumite sume luate necuvenit din avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le sângereze obrazul în văzul lumii. Incitându-vă să cercetați atent acest volum, sunt sigur că veți găsi încă multe aspecte negative, demne de oprobiul general și veți reflecta și mai mult asupra căilor de transformare a societății noastre contemporane, în care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid și fără viață. Așteptă să vadă dacă puloverul nu cumva respiră. În clipa aceea avea nevoie de șuieratul liniștit al unei ființe care doarme alături. Știa că, dacă vrea cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa“ și atunci când aceasta se ivi din gaură, aruncă ranga În ea. Se auzi un chițcăit jalnic și animalul (ce se umflase ajungând la mărimea unui câine), sângerând din abundență, Începu să alerge prin Încăpere risipind În urma lui o groază de bancnote. Dacă nu s-ar fi repezit să culeagă banii Împrăștiați pe jos, Elizei i-ar fi putut veni de hac. Dar cuprins de lăcomia lui, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pielea lui, printr-un transfer de energie, aveau să umple badajele profesorului și asistenților ce se Învârteau prin preajma sa. Și Într-adevăr, În zilele următoare, În timp ce omul Braic prindea puteri, mișcându-se din ce În ce mai dezinvolt sub mulțimea de cearșafuri, fața profesorului sângera de răni. La sfârșitul perioadei de convalescență, În semn de solidaritate față de omul de piae Braic, pășind dimineața În salon, rând pe rând, asistenții și profesorul Își dădeau foc la păr... În sinea lui, masterandul Oliver Îi purta lui Braic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea de jos a feței. Aplecându-se spre Contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
luminii din șemineu. În palmă, alături de urechea trandafirie, stă cuibărit diamantul care a fost soțul ei. În timp ce o privim cu toții de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un vis pe care‑l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba, căci imediat țâșnește sângele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sângerează, și inima sângerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decât viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să‑și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care‑l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba, căci imediat țâșnește sângele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sângerează, și inima sângerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decât viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să‑și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare din ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spurcat Cum știi tu, de lepădat. Le-nvățai la băuturi, La găteli, la văpsituri, La săltare din dulvuri Și la alte secături... Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Gât bătrân de prezevenghe Sângeră pe lemn de-a latu Cum l-a retezat gealatu... Pe nod tare, răzbuzat Zace gâtul retezat... Să nu-l vezi pe înserat Că te bate vîntu-n spate Și duh rău și necurat... Că vis mort, ursuz te fură Apă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În trecut, aproape niciodată nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum apa de la robinet și că acea tristețe mută ce sîngera pe zidurile orașului rănit era adevăratul chip al sufletului său. Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să Înțelegi un lucru ca să-l simți. CÎnd rațiunea devine capabilă să Înțeleagă cele Întîmplate, rănile din inimă sînt deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un nebun. Noaptea barceloneză Îi colecta cu toptanul. Și pe idioții ca mine, la fel. — Auziți, tăietura aia arată rău de tot. Ați fost altoit cum nu se poate mai bine, nu-i așa? Am dus degetele la gură. Încă sîngera. — Problemă de fuste? Întrebă el. Puteați să vă scutiți singur de așa ceva. Femeile din țara asta, v-o spun eu, care am văzut multe la viața mea, sînt niște habotnice și niște frigide. Așa cum auziți. Îmi aduc aminte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de pâine și cu un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le simțea doar răsuflarea urât mirositoare, încă mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria, un cântec pentru sufletul mamei, ar vrea să fie mama ei aici, să o apere de durere și de uscăciunea din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picamăre, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală, pianul geme ca o fiară, femeii din sală îi sângerează stigmatele... CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie de perle și de alte frumoase podoabe. Zise cu oarecare reproș: Străine, care te numești Albert, îmi pari așa de pirpiriu și când colo te mai și sângerezi fără rost!... În ce privește florile din pădurea noastră fără margini, nu te sfătuim să încerci a răpi pe vreuna dintre ele! Nu ai avea puterea să cari floarea pe prăvălatecul suiș, către Lumea ta. Profesorul se întoarse cu totul către pădureanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
infernal de pe șantier. Dacă mai țipi o dată, te împușc pe loc. A ridicat piciorul și l-a lovit fără milă peste mâinile care se agățaseră de sacii de ciment. Pielea de pe degete i s-a jupuit și a început să sângereze. — Vai! Non, non! Gaston și-a recăpătat vocea. Până în clipa aceea fusese mut de frică. Stătea și se uita, fără glas, la cei doi japonezi. — Gas, intră și tu acolo. Dacă vine cineva, ne prefacem că ne uităm pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au zidit cetate acolo unde cetatea știa să crească, regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]