3,819 matches
-
S-ar ține lumea după mine. Și chiar acestui gest simplu și vulgar i s-ar da o semnificație la care nici nu m-am gândit. Ar zice unii: "Formidabil! Cum de nu ne-am gîndit? Așa e, adevărurile mari sânt totdeauna ca oul lui Columb. Dar trebuie să ai puțin geniu pentru a..." Îmi pare chiar rău că nu mă pot duce. E singura idee care mi-a trecut prin cap și ar merita să fac și eu ceva după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă există un premiu pentru sculptură, organizîndu-mi după gustul meu ceremonia. Bineînțeles, dacă mă decid să-l accept. Poate fac ca Sartre. Dar nu, n-aș fi primul și ar însemna să copiez gestul altcuiva. Nu-mi convine. Apoi, eu sânt un histrion de o altă factură. Încât, mai bine accept, nu le mai fac organizatorilor greutăți, nu mai pun juriul în situația jenantă de a-și vedea disprețuită onoarea acordată. Bine, fie! Accept, domnilor. Dormiți liniștiți. Laureatul se va prezenta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofîndu-l: "Să nu-mi mai spui "domnule scluptor" că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sânt "domnule sculptor" acum. "Stăpîne" să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?" Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
relatat întîmplarea. ― Cred că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. ― Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare bărbat se ascunde un porc gata să scoată râtul. " Filip povestea și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. "Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: "Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sânt om". Și ce credeți? A rîs." Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui, iar Dominic, din prietenie pentru Mopsul, o pândea pe Moașa pe coridor, încercînd să deslușească pe figura ei soarta mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. Singurul păcat al acestor binefaceri e că sânt uneori incurabile", râse ea arătând spre căruciorul în care stătea înțepenită. Își potrivi pe genunchi pătura galbenă și, remarcând perplexitatea mea, râse din nou. "Așa e pe lumea asta, tot ce e frumos e provizoriu. De ce mă privești mirat, domnule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De aceea singurul lucru înțelept e să-l micșorăm prin toate mijloacele. Mi-a spus aproape cu detașare: "Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sânt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar ― și râse din nou ― nu putem atinge toți idealul de brută reușită, fără probleme." Ascultînd-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domnule Daniel? Ei bine, nu, mi-am zis, înverșunîndu-mă la gândul că femeia din fața mea vroia să mă coboare ca să mă iubească. "Dar aviatorii tăi?" am întrebat-o. "Ce-i cu ei?" s-a mirat Laura, încruntîndu-și sprâncenele. "Ei nu sânt tot minciună?" A rămas pe gânduri. "Poate că ai dreptate, murmură într-un târziu. Hai să mergem." Și am pornit, tăcuți, spre ieșire. La capătul coridorului l-am zărit pe Mopsul. Încerca să dispară ca să nu-l observăm și mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce ordin?" se strâmbă Moașa, țuguindu-și ironic buzele, deși înțelesese foarte bine, se vedea asta din ochii ei. I-am explicat că vroiam să văd ce scrisese Arhivarul despre trecutul meu în hârțoagele lui. "Știi, draga mea, nu mai sânt foarte sigur..." "Cu atât mai bine, exclamă veselă Moașa. Nu-mi place să mă culc cu bărbați prea plini de trecutul lor. Sânt primejdioși." Și râse întocmai ca Arhivarul, dispărând. În urma ei apăru în ușă surdul pe care l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să fac mea culpa pe pieptul altora, sânt gata să înfrunt și zvonul lansat de Mopsul, că vina o purtam totuși eu. Fiindcă mă purtasem cu Laura cum mă purtasem. Numai că răul într-o asemenea situație nu e să fii învinuit, ci să crezi că ai puțină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sânt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a juca un rol excepțional, în loc să observăm că fericirea e de obicei mediocră. Ne furăm singuri, ne frustrăm singuri. În loc să intrăm pur și simplu în țara
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Susțineam că eu aș fi ales candidații la Belle Arte întrebîndu-i un singur lucru, ce părere au despre agalmatoremafobie. Celor care ar fi considerat-o o boală, le-aș fi spus să plece. Era păcat să-și piardă timpul când sânt atâtea meserii de făcut. Mi-am amintit și de o întîmplare pe care mi-o povestise Dinu, despre o femeie căreia îi murise bărbatul de cancer și care spunea tuturor la înmormîntare, printre bocete fără lacrimi și grija de a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gardul", îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sânt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cineva. Când m-am uitat la salcâm, el arăta mult mai sărac, cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sânt amănuntele într-un vis). Vroia să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. "Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sânt femeile. Iubesc pe cine nu merită." Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: "Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau Arhivarului?" Și, în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. ― Adică cum? Te rog, explică-te, l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. ― Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. ― Ce ți-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sânt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât o jalnică izbucnire de tandrețe era furia mea plângăreață împotriva lui Dinu? Doamne, mi-am zis, în loc să am beția libertății, bucuros că nu mă mai simt legat de nimeni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sânt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a ridicat din umeri. "Dumneavoastră care ați cunoscut autoritatea, știți ce înseamnă. Când v-au trimis la școala de corecție, a trebuit să vă supuneți. Când v-au condamnat la închisoare, a trebuit să mergeți într-o celulă. Eu nu sânt decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face." "Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?" Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: "Eu pot să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
astfel? În hangar nu e decât un avion mic și vechi, ieșit din uz, am văzut și eu. Cu atât mai bine, lucrurile se simplifică. Voi înfrunta furtuna cu el, fiindcă acum înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei. Piloții de furtună sânt puri pentru că ei mor la fiecare decolare. Mă binecuvîntați? Nu, vă asigur, nu e cazul. Singurul meu merit e că nu mai vreau să dorm în același pat sau pe aceeași rogojină cu trecutul meu... că îmi caut, încă, declarația
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
behăie acum ca o capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă Îi este rostit la ureche. Un prenume nu Înseamnă chiar o nimica toată În viața cuiva. Mi se pare surprinzător că au fost născocite atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc despre locul pe care l-a ocupat SÎntul Francisc În viața mea? Acasă, Sfîntul Francisc era mai respectat decît amîndoi bunicii mei. Asta e o situație la care un copil nu rămîne nepăsător. Tatăl meu a scris o viață a Sfîntului Francisc: Chemarea sărăciei, Însă eu prefer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe cap aureolă de cenușă. Întârziind subt vremi schimbate, îmi taie drumul - care prieten? Îmi taie pasul - ce vrăjmaș? Ah, pasărea Foenix ca altădată nu mai zboară peste oraș. [1928] * CAP APLECAT Mă îndemn să fiu și o clipă mai sânt Undeva pe câmp a murit fratele vânt. Toamna sângerează peste un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amîn. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. În fântână mi-aplec gând
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Ea încercă să zâmbească: - A fost, cum să nu fie. L-am văzut, doar. Așa cum au fost și astea din port. Căpitănia de unde cumpăram biletele. Pontoanele pe care treceam spre pasager. Așa cum a fost și fabrica de alumină și... - Unde sânt? Chiar o să mai creadă cineva, peste zece, doăzeci de ani că au fost? O să creadă ce-o să vadă. Și-o ce-o să vadă, înafară de chestia aia, ca un monument, de la capătul șoselei. - E unchiul lui Goncea, zâmbi ea. Martir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]