1,693 matches
-
predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o evanghelie în limba română (1762). Lângă ruinele bisericii construite la sfârșitul secolului al XIV-lea au fost descoperite vestigiile unei alte construcții, despre care arheologul Florin Hău a presupus că a avut menirea de clopotniță
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a deosebi Dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită "vlahism". Sub denumirea de "moldovenism", este folosită și în Basarabia și Transnistria, unde se folosește cuvântul Moldoveni pentru a-i deosebi pe românofonii de acolo, de cei
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a deosebi Dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită "vlahism". Sub denumirea de "moldovenism", este folosită și în Basarabia și Transnistria, unde se folosește cuvântul moldoveni pentru a-i deosebi artificial pe românofonii de acolo, de
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
toate reședințele episcopale din Șerbia, în numeroase mănăstiri și biserici, precum și în colecții particulare din țară și din străinătate. Începând cu anul 1993 până în 2005 a fost curator, organizator și promotor a 34 de expoziții de fotografie iugoslave și 6 sârbești. A fost organizator al colecțiilor naționale pentru 7 Bienale FIAP, ce au câștigat 15 de medalii și diplome, precum și organizator a peste 150 de participări la saloane internaționale de fotografie. Expoziția itineranta pe care Predania și Atelierul de grafică o
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
franceza, germană, italiană, greacă și maghiară) Editură George Coșbuc 2007; Rodica Botezatu-Poetree (Antologie de poezie în română și engleză), Editura Mesagerul, Bistrița, 2007; Boris Crăciun, Daniela Crăciun Costin - Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America); Andrei Moldovan-Pretexte.Antologie, dicționar de scriitori din Bistrița-Năsăud, Editura Eikon, 2008; Antologia Arcade, editata în 2008 de Asociația Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor din România; Dumitru Munteanu-Scriitori români la frontiera mileniului III - Dicționar critic - volumul I Bistrița-Năsăud
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București 2004; Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America) Editura Porțile Orientului, Iași 2011; Elena M. Cîmpan- Cu ochii în carte, Editura, Limes, 2013; Irina Petraș-Scriitori ai Transilvaniei. Dicționar critic ilustrat, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 Repere critice: “Muzicală, strânsă cu eleganță în mareele unei proze
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
(alfabet chirilic sârbesc: Мракић Горан, alfabet latin sârbesc: Mrakić Goran) (19 iulie 1979, Variaș, România) este un autor sârb din România. S-a nascut pe 19 iulie 1979 la Variaș. A absolvit liceul "Dositej Obradovic" din Timișoara în anul 1997 și facultatea de
Goran Mrakic () [Corola-website/Science/320135_a_321464]
-
(alfabet chirilic sârbesc: Мракић Горан, alfabet latin sârbesc: Mrakić Goran) (19 iulie 1979, Variaș, România) este un autor sârb din România. S-a nascut pe 19 iulie 1979 la Variaș. A absolvit liceul "Dositej Obradovic" din Timișoara în anul 1997 și facultatea de istorie din cadrul Universității de Vest
Goran Mrakic () [Corola-website/Science/320135_a_321464]
-
din Preslav. Pe la cumpăna dintre secolele al IX-lea și al X-lea, Bulgaria se extinsese până la Epir și Tesalia în sud, Bosnia la vest, și controla întregul teritoriu al României de astăzi și Ungariei de est, la nord. Statul sârbesc a apărut la mijlocul secolului al IX-lea, ca răspuns la expansiunea bulgară la vest de râul Morava. Schimbând taberele, fie de partea bizantinilor, fie de partea bulgarilor, sârbii au rezistat mai multor invazii bulgărești până în 924, când a fost supusă
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
cele mai mari bătălii din Evul Mediu. Bizantinii au suferit o înfrângere fără precedent, pierzând în luptă în jur de 70 000 de oameni. Forțele bulgare au învins restul armatelor inamice la Katasyrtai. Constantinopolul a fost salvat de către un atac sârbesc dinspre vest; sârbii au fost învinși, dar atacul lor a permis amiralului și împăratului de mai târziu Roman Lachepan să pregătească apărarea orașului. În următorul deceniu, bulgarii au dobândit control asupra întregii Peninsule Balcanice, cu excepția Constantinopolului și Peloponesului. În bătălia
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
al armatelor bulgare. General strălucit și un bun politician, a reușit să îl învingă pe împăratul Vasile al II-lea în bătălia de la Porțile lui Traian din 986, împăratul abia scăpând cu viață. Cinci ani mai târziu a desființat statul sârbesc Rascia. În 997, după moartea lui Roman, ultimul conducător al dinastiei Krum, Samuil a fost proclamat împărat al Bulgariei. După anul 1001, războiul s-a întors în favoarea bizantinilor, care au capturat vechile capitale Pliska și Preslav, iar începând din 1004
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
armatei sale, împreună cu oamenii de rând care doreau să o facă. Mii de oameni i s-au alăturat, inclusiv mulți creștini. Gradaščević și-a împărțit armata în două, lăsând o parte la Zvornik să se apere împotriva unei eventuale incursiuni sârbești. Cu grosul trupelor, el a pornit apoi către Kosovo să se întâlnească cu marele vizir, care fusese trimis în fruntea unei mari armate să înăbușe revolta. Pe drum, a cucerit orașele Peć și Priștina, unde și-a stabilit tabăra principală
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
albanezilor și a altor popoare printre sârbii ortodocși. Între 1689 și 1690 habsburgii au reușit să preia controlul asupra regiunii cu ajutorul sârbilor răsculați. În secolul XIX a fost creat Vilaietul Kosovo în timpul restructurării otomane. A devenit unul dintre centrele culturii sârbești în tărâmul otoman. Congresul de la Berlin din 1878 Kosovo de Nord a trecut sub administrația noului Principat al Șerbiei, care a recăpătat teritoriul după aproape cinci secole urmat apoi de înfrângerea otomanilor de către Liga Balcanică în timpul Primului Război Balcanic în
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
al lui Milan Nedici. Cetnicii erau prezenți în regiune, dar a fost complet eliberat de partizanii iugoslavi în 1945, devenind o parte a Unității Federale a Șerbiei în cadrul unei Iugoslavii Democratice. În 1959, s-a decis să consolideze eliminarea elementul sârbesc din regiunea autonomă Kosovo-Metohia, astfel încât zona care cuprinde azi Kosovo de Nord să fie anexat. Odată cu alipirile și modificările structurale la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, partea de nord a provinciei Kosovo a trecut sub administrația directă a
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
1219 a redactat prima constituție din Șerbia - Nomocanonul Sfanțului Sava (în ). A fost o compilație de drepturi civile bazat pe dreptul român, și legi canonice după modelul Conciliile ecumenice. Scopul era să creeze un sistem legal codificat în micul regat sârbesc și să reglementeze guvernarea Bisericii Sârbe. Însă marea să realizarea a fost înfăptuirea unei Biserici Sârbe autocefale (independente) în calitate de biserică națională a Șerbiei în 1217. Este considerat unul din cele mai importante figuri ale istoriei sârbe și este canonizat și
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
, (scris uneori și Zoran Djindjić, sau in alfabet chirilic sârbesc Зоран Ђинђић, //; n. 1 august 1952, Bosanski Šamac, RS Bosnia și Herțegovina, RSF Iugoslavia, astăzi în Republică Srpska, Bosnia și Herțegovina - d. 12 martie 2003, Belgrad, Șerbia și Muntenegru) a fost un om politic sârb, prim ministru al Șerbiei, primar
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
din nou la o urmărire. În bătălia de la Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul de Saxonia-Teschen, și ca urmare a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
și pe fiul acesteia, Ioan Ștefan (în timp ce sora lui Andronic, Theodora, fugea). Bătălia de la Velbujd reprezintă începutul hegemoniei sârbe în Balcani și marchează o schimbare în destinele țărilor balcanice.Ea aduce decizia în război pentru Macedonia și pune fundamentele hegemoniei sârbești, sub semnul căreia se va derula în deceniile următoare evoluția Sud Estului european. Andronic al III-lea încerca să profite de înfrângerea aliatului său bulgar. Sub pretextul răzbunării surorii sale Theodora, el cucerea mai multe teritorii la frontiera bizantino bulgară
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale domnii, Dușan încarna expansiunea marii nobilimi sârbești, care profita de descompunerea Imperiului bizantin pentru a cuceri noi pământuri. Dificultățile interne ale Imperiului bizantin vor contribui într-o măsură crescândă la aceste cuceriri. În primăvara anului 1334, Syrgiannes se pune în serviciul suveranului sârb (Syrgiannes, care jucase în timpul
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
se întindea pe aproape 10 km și includea cel puțin 100 de tancuri, majoritatea T-55 și M-84, precum și transportoare blindate și numeroase piese de artilerie grea remorcate. Coloana a trecut granița croată pe 20 septembrie, în apropierea orașului sârbesc Šid. Alte unități ale JNA au asigurat un sprijin suplimentar, în special Corpul 12 de Armată Novi Sad, care a avansat dinspre provincia sârbească Vojvodina. În primele zile ale campaniei, JNA nu a avut de înfruntat obstacole și s-a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
piese de artilerie grea remorcate. Coloana a trecut granița croată pe 20 septembrie, în apropierea orașului sârbesc Šid. Alte unități ale JNA au asigurat un sprijin suplimentar, în special Corpul 12 de Armată Novi Sad, care a avansat dinspre provincia sârbească Vojvodina. În primele zile ale campaniei, JNA nu a avut de înfruntat obstacole și s-a ocupat de expulzarea non-sârbilor din comunitățile mixte întâlnite pe drum, precum cea din localitatea Ilok. Cuiburile de apărători croați din afara Vukovarului au fost repede
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Legăturile Vukovarului cu Croația au fost tăiate pentru o vreme, după ce satul Marinci, situat pe ruta de ieșire din oraș, a fost capturat pe 1 octombrie. Curând după aceea, comandantul adjunct al apărătorilor Vukovarului, Mile Dedaković, a trecut printre liniile sârbești și a ajuns la Vinkovci. Locul lui a fost luat de adjunctul său, Branko Borković. O contraofensivă croată a fost pusă la cale în a doua săptămână a lui octombrie, în încercarea de a sparge asediul, și a reușit să
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Vukovar. Avantajul principal al avioanelor An-2 era că puteau decola și ateriza pe piste mici sau improvizate. Cel puțin unul din aceste biplane a fost doborât pe 2 decembrie 1991, deasupra localității Otok, lângă orașul Vinkovci, de rachete sol-aer (SAM) sârbești. Cei patru membri ai echipajului au fost uciși. Printre morți se afla și pilotul principal, căpitanul-comandor Marko Živković, creierul din spatele misiunii de aprovizionare a Vukovarului. Unele surse susțin că el realizase un sistem de navigație GPS care permitea lansarea încărcăturilor
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
au fost parțial încercuite, forțele JNA poziționându-se la nord, est și sud-sud-est, dar ambele orașe dispuneau de două artere majore de aprovizionare dinspre restul Croației (Osijek-Našice; Osijek-Đakovo; Vinkovci-Đakovo; Vinkovci-Županja). Niciuna din aceste rute nu trecea prin sate cu populație sârbească semnificativă, însemnând că JNA nu se putea baza pe sprijin paramilitar local. Au fost asediate în special Čepin și Jarmina pentru a rupe aceste linii de aprovizionare, dar atacurile au fost lipsite de succes. Osijek a fost supus unui intens
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
civili ne-sârbi, cea mai mare parte au fost expulzați în teritoriul controlat de guvernul croat, dar în jur de 800 de bărbați care puteau purta arme (civili și soldați capturați), precum și alți mulți civili, au fost încarcerați în închisori sârbești și lagăre de prizonieri de război. Majoritatea celor din Vukovar au ajuns în lagărul de la Sremska Mitrovica. Deși cea mai mare parte au fost în cele din urmă eliberați în schimburi de prizonieri, unii din ei au fost uciși sau
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]