2,533 matches
-
-ți pierzi mințile. Nu există nici o Gloria. Dacă mai stai mult de vorbă cu mica ta protejată de colo, ai s-o iei și tu razna împreună cu ea. Când Susan și Sandra vor veni acasă de Paști, te vor găsi săltând pe planșetă cu o sacoșă plină de petice în brațe. A, da. Înțeleg. E sentimentul tău de vinovăție pentru incidentul acela cu Gloria. Lupți împotriva lui. Totul se va sfârși foarte rău, Gus. Te rog, renunță la una dintre competițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul acela ambulant n-avea habar în ce zi sau lună suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă, George îl văzu și pe agentul deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înainta pe o linie dreaptă, neșerpuită. Când încercă să-l împingă mai aproape de marginea trotuarului, nu se cârmi deloc spre dreapta. Oprindu-se, constată că una dintre roțile ca de bicicletă se înțepenise între șinele tramvaiului. Era prea greu să salte tot căruciorul. Se aplecă și încercă să ridice roata cu pricina. Când își puse mâinile sub tabla în formă de chiflă, auzi prin ceața ușoară scrâșnetul unui tramvai care se apropia. Pe mâini îi apărură bubițele, iar valva, după ce fremătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reacționă înaintea lui Darlene, căci ochii lui ca niște mărgele fuseseră ațintiți pe cercelul ca un inel al lui Ignatius încă de când ajunsese în scenă. Când Ignatius urlă, pasărea zbură de pe brațul lui Darlene jos, pe scenă, apoi cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voi întoarce la ea. Va trebui probabil să renunțe totuși la San Juan. Nu le putem ține în viață pe Susan și Sandra cu alune. — O, mai taci din gură. — Tu îmi spui mie să tac din gură? Doamna Levy sălta în sus și în jos. Te așteptai să privesc falimentul tău în tăcere? Nu-i normal să fac planuri pentru mine și pentru fiicele mele? Viața merge înainte, Gus. Nu o pot sfârși în noroi, împreună cu tine. Nu putem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l vadă pe Abelman victorios; ar fi văzut în acea victorie o anumită justificare. De când citise scrisoarea de la Abelman, mintea ei trebuie să fi analizat situația din toate unghiurile. În fiecare minut în care pedala pe bicicleta de interior sau sălta pe planșetă, sistemul ei logic îi spunea probabil tot mai convingător că Abelman trebuie să câștige procesul. Nu ar fi fost doar victoria lui Abelman, ci și a ei. Toate indicațiile și avertizările cu care prin conversații și epistole își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un aspect buimac și aflat de cealaltă parte a docurilor de pe Desire Street. O dâră de zdrențe indica traseul ce trebuia urmat pe scările nevopsite din față, spre ținta din interiorul clădirii. — Să nu stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese cumpărată inițial pentru pacientul din Mandeville. M-am cam săturat de cazul acesta. Poate va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
partea de sus a orașului. La un semafor, se uită după adresa lui Reilly în ziarul de dimineață, împăturit și pus între cele două scaune adânci. Merse de-a lungul râului spre Tchoupitoulas și coti spre Constantinopole Street pe care săltă peste hârtoape până găsi casa miniaturală. Cum putea oare nebunul acela uriaș să locuiască într-o casă ca de păpuși? Cum reușea să intre și să iasă pe ușa din față? Domnul Levy urcă scările și citi anunțul bătut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ești? — La douăzeci de minute de casa Kendall. Vrei să-i ridicăm noi? — Doctorul cum e? întrebă Vasco. — Treaz. — Sigur? — Bun și pentru o muncă guvernamentală, spuse Dolly. Bea cafea dintr-un termos. — Ai verificat termosul? — Da. Sigur. Deci, îi săltăm sau te așteptăm? Dacă este tipa, Alex, lăsați-o în pace. Dar dacă-l vedeți pe puști, puneți mâna pe el. — Am înțeles, zise Dolly. Capitolul 81 — Bob, spuse Alex, ținând telefonul la ureche. Auzi un geamăt, la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fusese ceva mai devreme În dimineața aceea. Uneori până și ea era nedumerită de propriile capricii. Cum putea să manifeste atâta reavoință față de cei pe care-i iubea cel mai mult? De parcă temperamentul ei ar fi fost un yo-yo, care sălta În sus și-n jos, o clipă ațâțat, În clipa următoare liniștit. Și În privința asta semăna cu mama ei. Vocea monotonă a unui vânzător de simits s-a strecurat În Încăpere prin fereastra deschisă, punând capăt flecărelii În curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sursă de comfort pentru ea. Zamiotov se înclină și se retrase. Bărbatul care intră în birou poseda demnitatea proprie unei anumite categorii de bețivi și se ținea atât de drept, încât părea mai degrabă înclinat pe spate. Mișcările îi erau săltate, făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stropite de sânge reveni. ă Pe cine a bănuiește soțul dumitale? O vedea pe Vera jucându-se în zăpadă cu prietenii săi. Cu fața desfigurată și plină de sânge, aceasta se îndreptă înspre el și încerca să vorbească. Nasul îi sălta liber de fiecare dată când își deschidea gura, din care nu ieșea niciun cuvânt, ci doar sânge. Porfiri deschise ochii și studie vânătăile de pe fața doamnei Kezel și simți nevoia să atingă locul unde pielea ei fusese sfâșiată. ă Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator. Călca apăsat, încântată de ea însăși, transpirând abundent și săltându-și sânii umflați sub halat, dar păstrându-și aerul semeț, la care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întâlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o amintire. Aici au stat, În 1968, delegații la convenția democrată. Ceea ce aude este... istorie. CÎinele dispare, dar camera Începe să salte și să se legene. Îi e rău. Sunetele revoltei și gazele lacrimogene dispar, lăsînd locul unui cîmp de bătălie. Wakefield se ascunde În spatele comodei, În timp ce obuze explodează În jurul lui. Sună la room service. Vocea de la telefon Îi sună cunoscut. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e până aici. Pe Jilava, pe mârâială, la început, după aia pe Craiova zicea majurul sub pat, sub pat se băga. Cum să discut eu cu din ăștia care știu cum erau pe la Craiova, pe la Jilava, oameni care s-au săltat pe Rahova, iar la Jilava le era frică să stea pe cameră cu alții. Pe ce se bizuie ăștia aici? Dau sifon, îmbârligă. Pe o țigară două e-n stare de orice. Că ei tot vor să te prostească. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
este acela al muzicii salsa date foarte tare, venind dinspre combina din grădină. Se aude la fel de tare În baie ca și afară. — Dan! urlu eu Încă o dată, printre țîrÎiturile soneriei. În cele din urmă, suflînd din greu și gîfÎind, Îmi salt corpul din cadă, mă Înfășor În halatul lui Dan (singurul care Încă Îmi mai vine) și-o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni Încă un ceas de acum Încolo, poate chiar două dacă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
paravanele verzi, se vedea un funduleț alb. Camilla se dădu Înapoi. Nu văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acum, de când ea plecase, acum, când n-o mai avea, el devenise din nou unul ca atâția alții - și Își pierduse anii, amintirile, și visele. Era deja mort fără ea. Terenul era gol. Fetele În alb se Îmbrățișau lângă bancă, săltând. Sugeau o băutură verde, din sticluțe de plastic, cu capace În formă de biberoane. Arbitrul cobora atent de pe tronul său. Meciul se terminase. Antonio se ridică amețit. Gândul la Emma Îl făcea să sufere ca de boală. Era o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În haină albă Îl Întrebă dacă vrea un aperitiv, un pahar de spumos, sau o Coca-Cola - dar Antonio nu pierdu timp să le răspundă și intră În salon. Zeci de balonașe roșii pluteau - suspendate la câțiva metri deasupra pardoselii - sau săltau pe aceasta, Îndepărtându-se cu unduiri pline de grație. Cântecelul cu cădița se terminase, chiar dacă melodia chinuitoare continua să-i răsune În urechi. Corul infantil intona acum Perdono/ sì quel che é fatto é fatto io però ti chiedo/ scusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de treizeci de ani. Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină și Între corpurile acelea nu-l recunoscu pe cel al lui Aris. Aris se făcuse În ultimii ani din ce În ce mai slab, mai plăpând, aproape inconsistent - ca și cum ar fi vrut să se elibereze de povara cărnii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]