5,426 matches
-
om sensibil, introspectiv și puțin depresiv, așa cum îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a intra în ungherele sufletului personajelor publice există și victime ale sacrificărilor. Sacrificările există oricum, numai că unii supra viețuiesc, alții mai puțin. E la fel ca la Surprize, surprize: unii, pentru plăcerea noastră, izbucnesc în lacrimi de fericire, alții însă duc mâna la inimă - simt acolo o împunsătură puternică - și se lasă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fratele geamăn etc.?“ Unii intră în joc și își desfac, ca la disecție, cutia toracică în fața noastră, alții nu; aceștia din urmă încep prin a nu se simți prea bine și sfârșesc prin a fi victime colaterale. Oricum, sacrificiul (sau sacrificarea) lor nu va fi știut(ă) de nimeni, pentru că povestea nu va fi dată pe post. Apropo de discuții care nu au fost date pe post, mia fost povestit de curând episodul cu Mircea Cărtărescu. Cărtărescu a fost invitat cam
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de laudă. Dincolo de faptul că a schimbat un regim care a făcut mult rău țării, Revoluția în sine nu e ceva cu care să ne mândrim. Cinism, manipulare, haos dirijat din umbră, confruntarea structurilor de adâncime careși disputau Puterea cu sacrificarea oamenilor nevinovați - ce poate fi nobil aici? Apoi, sunt oare exemplare acțiunile unui pion al unei astfel de mașinării? O fi fost Dan Iosif portavocea care ia ținut pe oameni la baricada de la Inter, dar o fi acționat de capul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sens cultural, nu doar natural. Nu orice este viață (deci Natură) trebuie sacralizat neapărat (văd în acest fenomen mai degrabă un semn al spaimei de moarte, deci o valoare slabă) ; atunci când cronicarul de la Osservatore romano (jurnalul Vaticanului) a vorbit despre sacrificarea copilului de 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, m-am întrebat cum mai poate fi numit un copil ce are într-adevăr 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile ? ! (Un copil născut, vreau să spun, nu un fetus !) Mungiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ediție apărută Înainte de război pentru a avea textul complet <endnote id=" (724)"/>. În 1980, Într-o antologie de studii referitoare la Legenda Meșterului Manole, un studiu al lui Lazăr Șăineanu din 1896 a fost cenzurat În același sens : mențiunea privind sacrificarea „unui turc sau ovrei” a fost Înlocuită cu puncte de suspensie <endnote id="(290, p. 84)"/>. Tot Într-o antologie de studii (din 1971), semnate de Vasile Bogrea, editorii au cenzurat etnonimul „jidani” din textul unei legende culese de Simeon
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lipsit de griji, un compromis Între „reformatori” și „tradiționaliști”, sugerat de un alt proverb evreiesc : „Fii neamț Între nemți și hasid Între hasizi” <endnote id="(110)"/>. Cu alte cuvinte, se recomanda o integrare moderată a evreului În societatea autohtonă, fără sacrificarea specificului iudaic. Acest tip de echilibru - greu de ținut - fusese propovăduit evreilor din spațiul germanofon de Moses Mendelsohn, În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Pe seama lui se pune un slogan social care, În ultimele decenii ale secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fapt, asemenea superstiții au o vechime milenară, mai ales În Orientul Apropiat. La caldeeni se credea că „templul În care intră un câine roșu este părăsit de zei” <endnote id="(386, p. 5)"/>, iar la evrei „juncana roșie” era menită sacrificării (Numerii 19, 1-3). Conform răspunsurilor la chestionarul trimis În mediul rural de B.P. Hasdeu, În ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, oameni roșii erau numiți cei care aveau părul și barba roșii și/sau pistrui pe față. Se credea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o cocină. Pentru că „porcii l-au Încălzit și l- au hrănit”, Isus i-a binecuvântat : „Blagoslovită să fie carnea de pe dânșii și să se Îndulcească oamenii cu ea !”. Acest final conferă o motivare creștină unui arhaic ritual precreștin, de sacrificare a porcului În preajma solstițiului de iarnă : „De atunci se taie porcii de Crăciun” <endnote id="(259, p. 51)"/>. Chiar și beneficiind de această binecuvântare mitică, rostită de Isus ab origine, românii din Bucovina duc În fiecare an de Paști slănină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au Început să folosească aceste acuzații, Îndreptându-le Împotriva propriilor lor adversari, a sectanților eretici, de la marcioniți la paulicieni, de la bogomili la catari și valdezi. Când Inchiziția a declanșat, În secolele XIV-XV, cruciada Împotriva vrăjitoarelor, acestea au fost acuzate de sacrificarea propriilor copii (pueros eorum ei immolant), pentru a le consuma apoi, În mod ritual, carnea și sângele <endnote id="(85, pp. 76-87)"/>. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și În prima jumătate a secolului al XIX-lea, practici similare au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
70 de ani). Spectacolul antisemit trebuie să continue, chiar și fără evrei ! 5. Xenocid ritual ? Sacrificii umane simbolice Sângeroasa practică a sacrificiilor umane a fost supusă, de-a lungul timpului, unui șir de modificări care au vizat „Îmblânzirea” ritualului : de la sacrificarea celui mai destoinic reprezentant al comunității la jertfirea unui om considerat a fi „de rangul doi” (infirm, prizonier, străin etc.). Ulterior - trecând prin practica sacrificiilor de animale (vezi Înlocuirea pe altar a Ifigeniei cu o căprioară și a lui Isaac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
călător sau străin : „De nu veți jertfi un om, zidul nu se Întemeiază/ Și nu cumva să jertfiți orfan, străin sau drumeț” <endnote id="(388, I, pp. 427 și 442)"/>. Însăși această interdicție dovedește că, Într-adevăr, se recurgea la sacrificarea unor astfel de „oameni de gradul doi”. Cel mai des menționați În această postură sunt călătorii și străinii, adică indivizii alogeni, de preferință necreștini (evrei, turci, arabi, dar și țigani). „Până și astăzi - scria Lazăr Șăineanu la sfârșitul secolului al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și, mai ales, a evreului - străinul prin excelență. De-a lungul Întregului Ev Mediu european, acesta era făcut răspunzător pentru secete, furtuni, cutremure și epidemii. În astfel de situații critice, era scos Iudaeus ex machina, un „țap ispășitor” a cărui sacrificare rituală se credea că poate opri calamitatea. Pe de altă parte, evreul era privit ca un paria, ca un „om de gradul doi”, ca un „sub-om” (untermenschen) sau „ne-om”. „Prin noțiunea «om» - scria folcloristul Tache Papahagi În 1925
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grâu); Ștefan Râpanu (4 chile păpușoi); Anton Ardeleanu (4 chile păpușoi); Ion Blăniță )4 chile păpușoi); Ion Gheorghiu (4 chile păpușoi); Iancu Țenu (9 chile păpușoi); Dimitrie Munteanu (7 chile păpușoi); Adrian Șaraga (40 chile păpușoi)”. a.Î. Vite de sacrificare pentru front Pe 6 iunie 1877, la Huși luase ființă o „Comisiune mixtă de requiziții” iar ajutorul prefectului, Ivanciu Teodor, semnase adresa nr.5377/1 iulie 1877 prin care Îi aducea la cunoștință polițaiului aceste eveniment cerându-i și concursul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
drept, a oferit țării noastre drept compensație și consolare aridul ținut al Dobrogei, cu tot cu portul Constanța (Küstence În turcește) precum și mica insulă a Șerpilor, prilej de mare dispută acum cu vecina Ucraina. Dar, iată cetățenii fixați pentru predarea vitelor de sacrificare: „8 vite dela Dl. Ivanciu Teodor; 10 dela C. Caloiu și Ștefan Ghenciu; 15 dela Tănase Vortolomei; 8 dela M. Miclea și Gavril Simcu”. Problema acestor rechiziții fusese trecută În sarcina Prefecturii Fălciu deoarece, potrivit documentului, „Imașurile pe care le
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
premisa pentru reeditarea unei violențe rituale, canalizate de data aceasta asupra unei alte victime sacri- ficiale. Vendeta promisă de către Gheorghe pentru momen- tul apogetic al sărbătorii este citită în acest cadru al unei violențe ritualizate. Întreaga comunitate participă la scena sacrificării soției și a copilului lui Zibal, fără a încerca să împiedice actul sângeros. Mai mult decât atât, autoritățile sunt cele care îl dezleagă pe nebun. Violența apare astfel instituționalizată și ritualizată deopotrivă. Nebunia repre- zintă în acest caz violența autorizată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sfera percepției și a patologiilor nervoase precum și domeniul discutabil al sacrului. Leiba Zibal dobândește acces la monstruos prin intermediul sacrului, iar sacrul înseamnă în aceste circumstanțe vio- lență sacrificială. Forma de ritualitate care pune în contact cu sacrul și care permite sacrificarea familiei sale este recu noscută și incorporată prin intermediul violenței sacri- ficiale de către Leiba Zibal. Ieșirea din sfera gândirii umane înseamnă aici intrarea pe domeniul sacrului, „nebunia” care îl face pe Zibal să-l tortureze pe Gheorghe în aceeași ordine simbolică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
refereau mai mult la stări și emoții erau cântate sau intonate ritual de cor, În greaca lui Eschil. Spectacolul Începea cu o sinteză a legendei Atrizilor, o pantomimă simfonică de patruzeci și cinci de minute, incluzând Începutul războiului troian și sacrificarea Ifigeniei, prefigurând Întreaga acțiune a piesei În stilul unui balet ceremonial. Dorind ca forța monumentală a acestor legende de demult să se poată transmite cât mai eficient În timpul prezent, am simțit nevoia să creăm un raport spațial nou cu spectatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
suporta un dezastru. Un dezastru care din fericire nu poate fi niciodată absolut, nu poate distruge o întreagă societate sau un întreg popor. Ar fi un nonsens ca tocmai cei care plătesc prețul salvării celorlalți să ceară alte jertfe umane, sacrificarea altor categorii sociale. * Una din marile surprize ale perioadei postrevoluționare a constituit-o, după o relativă atenuare a lor în a doua jumătate a anilor ’80, reintensificarea și supraintensificarea sentimentelor ultranaționaliste, șovine, defularea lor învolburată: ca și cum până în 1989 Ceaușescu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în acest univers cu mijloacele ce decurg din însăși intuirea lui. De aici rezultă și exclusivismul său, minimalizarea antumelor, pe care, firește, ne e peste putință să o acceptăm; ar însemna să consimțim la mutilarea operei lui Eminescu, să admitem sacrificarea părții intrate consecutiv și hotărâtor în conștiința românească ; ar ̀ nsemna să răsturnăm în sens invers rezultatul efortului epocal al lui G. Călinescu ; de unde până la el postumele erau practic ignorate, am ajunge acum să ignorăm antumele. Călinescu ni l-a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aproape de invidiat și a cumpărat o Dacie nouă. Pe măsură ce criza alimentelor se accentua, tot mai multe animale „își rupeau picioarele” și trebuiau sacrificate. Carnea era vândută prin fabrici de către o adevărată rețea de „descurcăreți”, care aveau clientelă permanentă. Actele de sacrificare trebuiau semnate și de primărie, dar se pare că vicele sau secretarul puteau să o facă oricând, drept pentru care eu nu primeam decât criticile celor de la județ pentru numărul prea mare de animale sacrificate. După astfel de critici îl
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
elevi de la Orhei 9 noiembrie Excursia unui grup de elevi din Ialoveni 14 noiembrie -Profesori din Basarabia sosesc În schimb de experiență la Liceul D. Cantemir la orele de biologie și chimie CAPITOLUL IX 1997 Tratatul Româno-Ucrainean Sacrificiu istoric sau sacrificarea istoriei Raporturile românilor cu Ucraina se particularizează prin relații la nivel populațional căci statul ucrainean este o creație recentă pentru a putea vorbi de tradiția În relații interstatale. Trecutul Ucrainei a Însemnat lungi perioade de ocupație străină și lupte În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
dezlegarea acestei chestiuni va atârna și hotărârea noastră”, declarând că „dacă putem obține continuarea Comisiunii Europene până la 1883 și Întinderea competenței sale până la Porțile de Fier, eu unul aș consimți cu bucurie să Încredințeze Europei chiar aplicarea regulamentelor, căci În schimbul sacrificării unei mici părți a suveranității noastre, ne-am pune sub scutul unei declarațiuni de neutralitate”. Prin declarația sa, Carp și-a atras, fără Îndoială, aprecierea lui I.C. Brătianu care, din considerente politice, bazându-se pe patriotismul și inteligența omului politic
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
obsesia restiturii in integrum a pământului, pădurilor, caselor, întreprinderilor. Ca urmare, de opt ani ne pierdem vremea împărțind și reîmpărțind fosta proprietate socialistă, fără să dezvoltăm nimic, fără să investim în nimic, tot încercând să facem dreptate generațiilor trecute prin sacrificarea celor viitoare. Același lucru îl facem și cu pozițiile de decizie: le împărțim și reîmpărțim după criterii de club al suferinței: foștilor persecutați ai lui Ceaușescu (suferința soft, dacă nu cumva chiar suferință moft - ca aceea a categoriei ioniliesciană, redistribuită
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false împliniri de sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care se îndreaptă impulsiunile negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent, o mască-capcană dincolo de care zeul privește și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]