4,209 matches
-
și via cea mare ,vie împrejmuită de nuci ,avrami,perji, adică pruni de toamnă,ar în capătul ei era o fântână ce avea un metru adâncime. Apa fântânii era atât de aproape că ajungeam cu teica făcută din lemn de salcie să iau apă și să beau. Săpase o adâncitura bunicul ca să curgă apa din fântâna când era prea multă .Acolo în apă erau multe broscuțe,iar eu le tulburam apa ele o zbugheau dintr-o parte în alta. Ce distracție
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
rog ,dar una peste alta el mă iubea,eu îl iubeam și din așa dragoste mare nu ieșeau scântei ,ci mai degraba dese împăcări.Dealurile copilăriei mele erau pline de corni înfloriți, de jugastru,salcâmi, stejari,frasini,arțari,multe,multe sălcii și flori cât cuprinde.O să mă întrebați de flori ,păi gurița leului,margarete ,sânziene,cimbrișor,mierea ursului,clopoței,laptele câinelui pe care îl rupeam.Nu mă întrebați cum mă făceam ,, totuna'' cum ar fi zis bunicul,apoi mă frecam câte
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
e alta!Copilarie fără păpuși de tot felul,truse de doctoriță sau o mini bucătărie,dar frumoasă și trăită cu intensitate la țară.Bunicul mă învăța să socotesc,să număr pe boabele de porumb sau betișoare drepte din mlădiță de salcie.Am învățat să citesc din ziar pe litererele de tipar ,era tare mândru de mine bunicul și cînd mergeam în vizită la nașul lui un bătrânel tare simpatic mă punea să -i citesc spunând - -Nașule știe să șitească vezi?iar
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
școlăriță,îmi cumpărase măicuța deja uniforma de pipită neagră, cu șorțuleț negru și un guler brodat tare mai era frumoasă! Cu ghiozdanul de culoare bej din carton în spate,care era dotat cu două caiete,bețișoare făcute din mlădiță de salcie ,creion și o radieră.Iată-mă pregătită de școală !Sufletește eram ,însă cuprinsă de o emoție greu de descris.Prima zi de școală era 15 septembrie ,o zi minunată de toamnă ,cu un soare blând ce-și trimitea razele aurii
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
din butoiul Danaidelor să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă de pe caldarâm să-ți revină în minte amintirile cele mai negre curva aruncată din tren, prima și a doua nevastă, ciorile din liziera aceea întunecoasă cu salcâmi și sălcii mereu îmi lipsește câte ceva băga-mi-aș parcă aș fi în două locuri diferite în același timp și în afara timpului privind prin gaura neagră a puștii glonțul așteptând degetul să apese pe trăgaci bang-bang dar degetul nu se mișcă nu
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
Acasă > Versuri > Visare > VORBEȘTE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vorbește zorilor Și stropilor de ploaie, Pădurii verzi Și florilor de crin. Vorbește marilor Și undelor domoale, Vorbeste salciei Plecată peste rău. Vorbește lanului Îmbujorat de viață, Cărării adumbrita De copaci. Vorbește razei Ce-ți săruta față, Vorbeste zilei Ce-ai primit-o-n dar. Referință Bibliografica: Vorbește / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul
VORBESTE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376959_a_378288]
-
să-l întîlnim pe omul care repară bărci. Nu știu cum arată, nu l-am văzut niciodată, dar o să ne luăm după sunet. El bate tot timpul pe fundul bărcilor cu un ciocan de lemn, surd, înfundat, și omul trăiește acolo, pe sub sălcii, printre tufișurile înalte, are un fel de adăpost sigur, nu i l-a văzut nimeni, niciodată. Ce frumos a fost atunci! Am mai intrat într-o cofetărie și am cerut cîte o jofră și o citronadă rece, din aparat. Femeia
ULTIMA VACANŢǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376965_a_378294]
-
sărute cu mai multă pasiune, dezvelindu-i bustul ridicându-i bluza și sărutându-i frumusețea sânilor dezvoltați ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând și excitat asupra lor, mestecând între dinți micuțele turnulețe ridicate ca niște mâțișori de salcie aduși la altar de Sărbătoarea Floriilor. Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanță de maro uniform așezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
multicolori zburau într-un dans ciudat. Văzduhul răsuna de cântecul păsărelelor, iar de departe se auzea muzica suavă a unei orchestre nevăzute de viori. În fața palatului, în revărsarea de flori, fluturi și păsări, dansau pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Grădina Fericirii Veșnice! se auzi un glas și un clipocit. Mărțișor și Norocel se speriară și se uitară unul la altul. - Cine a vorbit, Norocele? întrebă mirat Mărțișor. - Eu, Izvorul de Viață Senină! se auzi încă o dată. Sunt aici, sub salcie! Mărțișor se uită uimit sub salcie. - Veniți la mine și spălați-vă în undele mele ca să uitați toate grijile și necazurile! Norocel chihoti bucuros și se aruncă în pârâu sorbind cu nesaț și spălându-și fața cu apa sa limpede
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
glas și un clipocit. Mărțișor și Norocel se speriară și se uitară unul la altul. - Cine a vorbit, Norocele? întrebă mirat Mărțișor. - Eu, Izvorul de Viață Senină! se auzi încă o dată. Sunt aici, sub salcie! Mărțișor se uită uimit sub salcie. - Veniți la mine și spălați-vă în undele mele ca să uitați toate grijile și necazurile! Norocel chihoti bucuros și se aruncă în pârâu sorbind cu nesaț și spălându-și fața cu apa sa limpede. Mărțișor strigă la el: - Stai, Noroace
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
pe piept, cât capul leului! Era o barbă ce ascundea multe secrete... Acesta intră în casă și ieși cât ai clipi cu barosul în mână. Soldații înghițiră de două ori în sec. Coada barosului era făcută dintr-un trunchi de salcie. - Ăsta...ce-i drept...drăgălaș baros! Clămpăni, suspinând, un soldat. - Mda, șopti Marcel pentru sine. Bunicel, de...Și-o porni la palat, cu pași mari, de soldații abia dacă puteau să se țină după el. Și așa merseră băieții, până
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
mea patru scânduri de pom Despre viață citesc ochii mei într-un zar Despre moarte învăț dintr-un vechi calendar Sunt o roată de tren într-o haină de om Unde-ai fost, unde ești timp al meu rătăcit? Pleacă sălciile-n vânt, pleacă oamenii toți Un poștaș fără vești mă tot caută la porți Dar nici eu , de mă strig, nu mai sunt de găsit... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Dar nici eu, de mă strig... Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN
DAR NICI EU, DE MĂ STRIG... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378110_a_379439]
-
Chiar dacă nu-i al meu, și nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în sălcii de candoare și m-am făcut potecă sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit ca un cuțit în scoarța unor brazi, sub lună plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-
FĂ-MĂ IUBIRE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378107_a_379436]
-
zone ale județului Mehedinți. Informații de teren, arată că ea se întâlnea prin 1950-1970 și în pădurea Mușa, de pe Dealul Viilor, din vecinătatea orașului Drobeta Tr Severin. De asemenea, era semnalată și în alte puncte din precum Ponoare, Cârceni,(Grozești) Salcia , Bala de Sus , Bălăcița , Jiana Mare , Ponoare , etc. Botaniștii identifică Arum Alpinum- Rodul Pământului, în mai multe puncte ale Parcului Natural Porțile de Fier, învecinate cu arealul așezării Podeni, chiar în anul 1999, 2000, 2002. Din rezonanța acestei plante în
FITOTEMUL DE ORIGINE FANTASTICĂ ARUM ALPINUM-RODUL PĂMÂNTULUI- ELEMENT DECORATIV PE UN CIUPAG DE LA PODENI- MEHEDINȚI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376345_a_377674]
-
rupeți bucăți din mine? nu avem Dumnezeu de-nselat.. tristețea mă săpa la rădăcină mă stropește cu lacrima ei mă silește să mă aplec până la gleznă să mă desfac în cioburi să mă dizolv în așteptări ce farmec mai are o salcie fără frunze ce farmec mai are să pui ochelari peste ochi orbi să pui mărgele la gâtul uitării să arunci apă peste un foc neaprins tristețea vorbește prea mult șuvoi de vorbe fără sfârșit desfă pumnul și-ai să simți cum
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
Buldum Publicat în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din piept În privirea ce se stinge de momentul ce-l
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
Iată-o cu tata la plug: „De pe ștergarul alb, pe iarba verde,/ nu înainte de-a-nălța o rugă,/ mâncam cu poftă, ceapă cu mălai,/ bând apa rece de izvor din tugă./ (...) și dacă aș putea întoarce timpul/ să merg sub salcia pletoasă de la drum/ să mai mănânc așa mâncare simplă/ dau toate bunătățile de acum!/” (Izvorul din tugă). Dorul de sat o face să-și imagineze o reîntoarcere definitivă pe plaiurile copilăriei: „M-am întors definitiv/ acasă, la mine-n sat
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
privighetoarea! Soprană... o frunză lată! Libelula-i... spectatoarea Străvezie, decoltată! Șef-decor e... Licurici! Luminează-ntreaga scenă. De-l înțeapă, vreun arici Tot zăvoiul e în... beznă. - De-i concert în poieniță Să fie vreo sărbătoare? Întrebă o garofiță Pe-o salcie plângătoare. Pajiștea înmiresmând Toporașii-n cor, cântară Cu glas dulce, murmurând: -Bine-ai venit... Primăvară! Referință Bibliografică: Concert în poeniță / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga
CONCERT ÎN POENIȚĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375807_a_377136]
-
a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se rostogolesc amețitor, trece un pescăruș, apoi altul și altul, dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce duce spre infinit, calci îmbrăcată în goliciune-ți, șerpuind, lâsând în urmă umbre transparente, sub un cer ce curge către corăbiile din zare
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
de pe plajă nu-ți poți lua ochii de la portocale coapte sau nu rămân fascinante pe mal uit să înot ma înec fără cuvinte pentru ce merg eu la mare oare? EMULSIE ALB-NEGRU Am stat sub pozele tale ca sub o salcie ce atinge pământul ce mângâiere crudă bate vântul a zile fără cer nu mi-ai vorbit.. erai toată sepia și lumina unei eclipse învelită într-o pânză de Samarkand se auzeau doar picăturile ploii pe emulsie se ștergeau amintirile de pe
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
COLINE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016. Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din piept În privirea ce se stinge de momentul ce-l
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
ce- 'mprăștie și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Citește mai mult Peste dealuri și coline, așteptarea este greași-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea,Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci,Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci.Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând,Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând,Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din pieptîn privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
poate nici nu era nevoie să-l invite, ci pur și simplu se ducea printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr.Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]