2,377 matches
-
de grâu, cu muncă puțină. În sălbăticia de aici, culturile principale erau hrișca, meiul și ridichea japoneză, dar nu-și permiteau să mănânce din ele în fiecare zi pentru că trebuia să se strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci de mei sau de grâu. Țăranii mâncau mai ales ceapă sau arpagic. Samuraiul nu ura însă aceste locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare zi pentru că trebuia să se strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci de mei sau de grâu. Țăranii mâncau mai ales ceapă sau arpagic. Samuraiul nu ura însă aceste locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și ale unchiului său. Acesta era primul domeniu pe care îl stăpânea de când devenise capul familiei la moartea tatălui său. Țăranii de aici, cu ochii lor duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca niște vite, de dimineață până seara, fără vrajbă și fără răzmerițe. Lucrau pământurile neroditoare și își plăteau birul la vreme, deși pentru aceasta mai dădeau și din bucatele ce li se cuveneau lor. Când stătea de vorbă cu țăranii, samuraiul uita de diferențele de rang, simțindu-se legat de ei. Credea că singura lui calitate este puterea de a îndura, însă țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când stătea de vorbă cu țăranii, samuraiul uita de diferențele de rang, simțindu-se legat de ei. Credea că singura lui calitate este puterea de a îndura, însă țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste să-ți rupă inima. Niște sate ce păreau strivite de o forță nevăzută. „Astea... sunt pământurile mele” șopti samuraiul în sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă și el aceeași viață. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă și el aceeași viață. De acum înainte, samuraiul și copiii săi nu se vor mai despărți de aceste pământuri tot restul zilelor. Samuraiul se ducea câteodată la pescuit pe micul iaz de la poalele muntelui, împreună cu Yozō. Toamna târziu privea cele câteva păsări albe cu gât lung dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă și el aceeași viață. De acum înainte, samuraiul și copiii săi nu se vor mai despărți de aceste pământuri tot restul zilelor. Samuraiul se ducea câteodată la pescuit pe micul iaz de la poalele muntelui, împreună cu Yozō. Toamna târziu privea cele câteva păsări albe cu gât lung dând din aripi printre păsările de apă castanii de pe iazul acela plin de trestii întunecate. Lebedele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iazul acela plin de trestii întunecate. Lebedele albe veneau de peste ape din țări îndepărtate, unde frigul era aspru. La sosirea primăverii, aceste păsări călătoare plecau din nou fluturându-și aripile mari și plutind pe cer deasupra văii. Ori de câte ori le vedea, samuraiul se gândea că păsările acestea cunoșteau țări pe care el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fluturându-și aripile mari și plutind pe cer deasupra văii. Ori de câte ori le vedea, samuraiul se gândea că păsările acestea cunoșteau țări pe care el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre vasalii de seamă. Samuraiul îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre vasalii de seamă. Samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă din sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor. Atâta vreme cât nu erau niște petiții importante, era puțin probabil ca Stăpânul să cerceteze aceste jalbe. Înțeleg ce simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jalbe. Înțeleg ce simte bătrânul. Dintr-o dată, zâmbetul se șterse de pe chipul seniorului Ishida. — Dar bătălii nu vor mai fi. Naifu dorește să dezvolte orașul Ōsaka și însuși Stăpânul se supune voinței lui, zise el cu o voce destul de puternică. Samuraiul se întreba dacă fusese chemat atâta drum doar ca să i se spună acest lucru. Poate că seniorul Ishida voia să-i arate că era de prisos să mai vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși n-o să-ți fie ușor pentru că bătrânii nu pot nici în ruptul capului să înțeleagă schimbările ce se petrec în lume. Seniorul Ishida se uită cu sinceră compasiune la samuraiul care stătea cu capul plecat: — Să știi că Sfatul Bătrânilor nu cere numai familiei tale să se lase păgubașă. Mulți dintre cei cu ranguri de ostaș au cerut și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată și oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor și-au tot bătut capul cu petițiile lor. Dar dacă ar asculta de interesul fiecăruia, toată orânduirea domeniilor s-ar duce de râpă. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Ishida cu capul plecat și cu mâinile pe genunchi. Însă astăzi te-am chemat pentru o altă pricină, schimbă deodată vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să vină vorbă de la Stăpân pentru oameni de clacă. Atunci s-ar putea să fie și o poruncă anume pentru tine. Să nu uiți asta! Samuraiul nu înțelegea de ce seniorul îi vorbea din senin despre o pricină ca asta. Își plecă repede capul și dădu să se retragă, dar seniorul Ishida îi porunci să mai stea și îi povesti despre starea înfloritoare a orașului Edo. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Watari și seniorul Shiraishi se duceau cu rândul la Edo pentru a-și îndeplini datoria. — La Edo s-a înăsprit vânătoarea de creștini. Când mă întorceam încoace am văzut întâmplător cum erau târâți pe străzi ca la paradă. Știa și samuraiul că naifu, tatăl shōgunului, oprise propovăduirea credinței creștine în domeniile supuse direct shōgunatului. Din această cauză, creștinii surghiuniți luau drumul provinciilor din vest sau plecau spre nord-est unde creștinismul nu era oprit. Samuraiul auzise adesea de creștini care lucrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe străzi ca la paradă. Știa și samuraiul că naifu, tatăl shōgunului, oprise propovăduirea credinței creștine în domeniile supuse direct shōgunatului. Din această cauză, creștinii surghiuniți luau drumul provinciilor din vest sau plecau spre nord-est unde creștinismul nu era oprit. Samuraiul auzise adesea de creștini care lucrau în minele de aur de pe domeniile Stăpânului. Prinșii pe care îi văzuse seniorul Ishida fuseseră urcați pe cai de povară cu stegulețe albe făcute din hârtie și erau târâți pe străzile mari ale orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cei pe care-i cunoșteau din mulțime și nu păreau să se teamă de moarte. — Printre ei erau și padrens străini. Ai văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta. Oricât de atent asculta vorbele seniorului Ishida, samuraiul nu simțea nici un interes față de prizonierii creștini. Credința creștină în sine nu-l preocupa defel. N-avea nici o legătură cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată vreun creștin fugit din Edo. — O să-ți fie greu să te întorci pe ploaia asta. Seniorul Ishida se arătă binevoitor și blând ca un tată față de samurai când acesta își luă rămas bun. La ieșirea din castel, Yozō îl aștepta supus ca un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bun. La ieșirea din castel, Yozō îl aștepta supus ca un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]