2,615 matches
-
somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acesti muritori ce-și permiteau onoarea să fie oaspeții acestui local...? Vom vedea imediat...! Cel care părea a fi Șeful, desfăcu o cutie plină cu alune - produs care nu-l puteai afla În comerț - după care Își aprinse o țigară, savurând plăcerea de-a fuma Într’o meditație desăvârșită. Acest individ terminând de fumat, se apucă să ronțăie alune. A ronțăi e impropiu zis: alunele mai mult se rostogoleau prin cavitatea bucală drept urmare a danturei prost Îngrijite În care măselele se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Kent, din care dădu la iveală un pachet, aprinzând și oferindu-i și ministrului o țigară lăsând neglijent restul pachetului pe birou, la Îndemână. Fumară În tăcere,Tony Pavone străduindu-se să nu să Înece cu fumul de țigară și savurând cu multă plăcere, În timp ce ministrul mai aprinse una. Între două fumuri de țigară, Însfârșit ministrul aprecie. „Afurisiții americani, bune țigări au reușit domnule. Chiar, de unde se pot procura...?” Tony Pavone Împinse pachetul cu țigări Înspre ministru, silabisind. „Vă rog domnule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
data aceasta Însă, captura era senzațională. Gestionarul Buga Nicolae dela baza de aprovizionare a capitalei cu materiale de construccții, la un inventar, se stabilise o lipsă În gestiune de două milioane lei...! Ghinion. Lucrătorii acestei edificiu a ordinei publice, nu puteau savura În liniște victoria acestei grandioase investigații scoțându-i din anonimat: Comandantul era bolnav și internat În spital, locțiitorul plecat În concediu de odihnă, iar un tânăr locotenent ce căzuse pe capul lui povara de Comandant, nu era de găsit. De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca imediat mulțimea să cânte până noaptea târziu “Deșteaptăte Române...!!” Acest necugetat act, avea să-l coste enorm. Fiind socotit periculos, mandatele de prelungire a arestului preventiv erau trimese prin curier, lipsindu-l de posibilitatea ca odată pe lună să savureze prezența oamenilor pe care Îi Întâlnea În drumul său către procuratură, de care se despărțise atât de tragic, având o senzație nelămurită ce Îi semnaliza, șoptindu-i - prostule, te-am avertizat...! Câteva luni de zile nu-l deranjă nimeni. Mâncarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țigările americane vor fi depuse În comerț pentru valorificare.Pricepi...?” Mafiotul Mingoti, desfăcu ostentativ un pachet de țigări americane oferind colegilor câte una, aruncând neglijent pachetul În mijlocul mesei. Apoi dela o excepțională elecronică brichetă de fabricație japoneză aprinse toate țigările,savurând cu vădită satisfacție parfumul lor și făcând distractiv unele artificii cu fumul dela țigară. “Bune țigări colega...” aprecie Lct.Col.Tudose Ion. “De unde la ai...?” Mingoti zâmbi În zeflemea, privind cu superioritate la cei doi ofițeri care deși avea puterea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
produce agitație la poarta Închisorii, cei eliberați fiind nevoiți să se urce În dubele Închisorii, iar gardianul respectiv Îi debarca unul câte unul În diferite zone a orașului, urmând ca fiecare norocos să se descurce după puterile materiale. Tony Pavone, savura bucuria libertății. Ar fi dorit să strige, să stea de vorbă cu fiecare pieton să-i explice monstruoasa nedreptate ce i se făcuse. Hainele lui ce stătuse În custodie la Închisoare le Îmbrăcase incredibil de mototolite, fiind atât de caraghios
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le aplicam ventuze iar de multe ori plictisit, onoram centrul orașului privind frumoasele dar afurisitele fete ce erau greu abordabile dacă nu vorbeai ungurește...! În a-l noulea Cer fericit de isprava mea și, pierdut În imensitatea spațiului galactic, Încă savuram parfumul Îmbrățișărilor prietenei mele dragi și făcând pronosticuri de zilele ce vor urma după lasarea mea la vatră după Încă un an de zile căt mai aveam de executat, am aruncat neglijent corpul delict Într-un sertar al biroului cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îngrijorez. Cu toată rezistența mea la flămânzire, Începusem să am unele amețeli și Începusem să suport foamea hotărât să mor decât să-mi batjocoresc ființa cu lăturile oferite arestaților. Jumătatea sfertului pâinii de un kilogram, Îmi ridica moralul și o savuram cu Încetul În tot cursul zilei respective, cu speranța zilei de mâine, ce nu va Întârzia să vină...! Într-una din dimineți, am fost selectat să colind interiorul Închisorii cu pompa de insecticid În spate deparazitând atât camerele cât și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în sacul de dormit și și-a așezat capul pe umărul lui Zach. Avea douăzeci de ani, așa că rareori își conștientiza starea de fericire, fără să-și mai dorească nimic în plus. S-a chinuit să nu adoarmă ca să-și savureze noua senzație, dar vânticelul care bătea peste Bitterroots aducea cu el praf de pini, adormitor și galben ca nisipul. Visurile ei de proaspătă soție nu erau prea sigure. Într-o clipă îi apărea în minte un copil, pentru ca în secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de pe verandă, ursul cu ochi de sticlă din sufrageria iluminată cu lămpi cu propan care șuierau, camerele mirosind a străini și a mucegai, ca niște cufere cu comori de mătăsuri și mirodenii abia scoase la lumină din pământ. Jina a savurat luxul unui duș încălzit cu propan și a complimentat gazdele pentru amestecul de lemne din care erau făcuți pereții și podelele din pin neprelucrat, ca și când toate ar fi fost niște capodopere. Soția lui Ellis, Helena, a adus un recipient mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mă luau în râs și îi făceam să plătească cu multă durere pentru asta, îi loveam cu sete în timp ce voiam să-mi demonstrez mie că nu contează chiar așa de mult cum arăt. Mă hrăneam cu uimirea lor și le savuram nelămurirea din ochi, privindu-i de sus cum se zbat la pământ. Învățasem, ducându-mi traiul pe stradă, că nu trebuia să am milă de cei din jur fiindcă nici lor nu le păsa de unul ca mine. Într-o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Intram în sală aproape toată clasa odată și parcă formam un întreg, apoi, când o melodie lentă umplea golul dintre noi, cercul se destrăma, iar eu rămâneam de fiecare dată singur. Ieșeam afară și mă ascundeam după cantină să pot savura o țigară în tihnă. Mă cocoțam cu picioarele pe o bancă cu multe scânduri lipsă și deveneam dintr-o dată monumentul perfect al celor uitați de lume. Niciodată nu mi-a făcut bine fumatul dar tocmai acel mic rău mi-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și interese meschine, suntem Creața și Gonzales, ca un singur nume de firmă... și uneori mă simt pocită când nu mă reflect în ochii tăi. Numai când sunt cu tine știu să mă port, sunt fericită și fiecare clipă o savurez ca pe o felie interminabilă de tort... Trebuie să-mi dai ceva în schimb pentru fotografie. Eu sunt certat cu fotograful, doar știi. Nu de o hârtie am eu nevoie acum... Vreau să mă pupi. Îți cer prea mult? Știu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
punct prieteniei noastre chiar acum, fiindcă vezi tu măi Titi, deja mă gândesc la un tip care să merite mai multă atenție din partea mea. Să nu te superi pe mine. Așa e viața asta împuțită... Când crezi că o poți savura, îți dă peste nas și te îndeasă și mai mult în rahat. Îl sărută scurt pe obraz și-i spuse din fugă ca să-și justifice cumva ultimul gest : Ca să-ți poarte noroc... Chiar îți doresc tot binele din lume. Să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îi veneau gândurile bune care puteau să-i pună pe față o mască de după care lacrimile nu mai puteau fi zărite. În timp ce el se retrăgea în cameră confuz, Erjika se gândea cum să-și materializeze planul. Fuma ținând palmată țigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
anterior cu Mary Daly și ziua aceea de august, 1998, când ea se scălda în ocean într-un loc sălbatic și pustiu, înconjurată de pescăruși, iar eu cu greu vâram câte un deget în apa foarte rece, mulțumindu-mă să savurez la soare un alt vis pe care nici nu am apucat să îl am. Atlanticul de acum, din miezul iernii lui 2003-2004, avea ape calde, sărate și foarte catifelate în care mă simțeam de-a dreptul răsfățată și îmbrățișată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o superioritate respectată de ea, aproape mitică, ce-i schimba căsnicia. Și nu era un lucru de nimic. După masă, doamna Pavel se retrase în bucătăria de alături pentru a spăla vasele, în timp ce noi - domnul Pavel și cu mine - ne savuram cafelele, continuând să conversăm despre fel de fel. În după-amiaza aceea nu aveau invitați, și nimeni nu veni la ei, încât după câteva ore de pălăvrăgeală, ne prinse somnul, dar înainte de a ne despărți, mă întrebă, ca o concluzie, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
putea s-o sun pe Neris pe celular dintr-o cafenea de lângă birou, apoi să ajung la serviciu chiar după nouă. De fapt, aș putea chiar să încerc să sun de la birou. Numai că nu puteam: n-aș putea să savurez cum se cuvine conversația cu Aidan. Totul s-a limpezit în mintea mea; mă hotărâsem. Nu că n-aș fi avut vreodată vreo îndoială. Aveam să vorbesc cu Neris și să las baltă prezentarea. M-am îndreptat spre biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avut loc o defilare neîntreruptă de tineri și bătrâni, care stăteau la o distanță respectuoasă de „obiect“, comentându-i cu glas scăzut rotunjimile bine proporționate și botul amenințător. Cât despre Abu-Khamr, se afla și el acolo, cu propriile-i rotunjimi, savurându-și revanșa. „Mergeți și spuneți șeicului să vină aici, în loc să-și petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un fitil la fel de ușor cum arde o carte!“ Cei mai cucernici se îndepărtau în grabă, mormăind imprecații, în vreme ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat rămas-bun de la suveran, mi-a poruncit să mă întorc a doua zi, căci dorea să-mi ceară sfatul în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pliu și scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky cu sifon aproape în fiecare seară. Maimuțele astea trebuiau ținute la distanță cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în machiaj. Am avut de-a face cu toți, la care se adaugă costisitoarele psihodrame brodate pe același subiect Am dat din cap și mi-am băut paharul. Unde erau celelalte candidate? Oricum, bănuiam că elementul echipat cu bikini alb savurează miștoul și cunoștințele mele în materie de păr. Cred că i se părea mult mai distractiv să flecărim amândoi decât să se culce cu mine pentru bani - deși, fie vorba între noi, profitul era mult mai mic. Și eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]