4,770 matches
-
de mielușei... VII. ÎN PLETE AM STROPI DE ROUA, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014. În plete am stropi de roua, Stau în prag pe lună nouă. Stau la umbră când e soare. Mă scald în mărgăritare. Dimineață prin grădină, ‘not în lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Citește mai mult În plete am stropi de roua,Stau în prag pe lună noua.Stau la umbră când e soare.Ma scald în margaritare.Dimineata prin grădină,‘not în lanul de sulfina.Noaptea cerul mi-e cupola,Stelele îmi sunt busola.Stau sub streașina când ploua.Si de ce v-ar pasă vouă?!Cei crescuți în vârf de blocNu știți nici ce-i
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > VIS ÎNALT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Duminică, 2 Făurar 2014 M-ai trezit din vis, ce bucurie! Adormisem într-un somn profund, Ne scăldam copii în poezie Și acuma simt cum mă scufund... Apa-mprejur era atât de clară Și te ținea pe brațe ca pe-o floare! De-o fi să mor, să nu mă scoți afară, Așa-mi spuneai acolo-n scăldătoare
VIS ÎNALT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353818_a_355147]
-
de la sine. Nu că ar fi îndrăgostită “lulea” cum se spune, de el. Sau, poate că era? Nici ea nu credea ce-și zicea în sinea sa, dar în fine, va vedea când îl va întâlni, în ce ape se scaldă toată această aiureală. În cele câteva minute cât l-a studiat în rezerva de spital, personalitatea lui mai mult o intriga decât o atrăgea. Totuși, acel bărbat era cel care i-a mai dat o șansă la viață. A făcut
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Te așteptăm nerăbdători ca să ne cucerești Cu noi metafore, în noaptea cea târzie, Că tu vindecătoarea sufletului nostru ești. Îți ascultăm neostoitele cuvinte Zburând ca fluturi delicați din floare-n floare Și, invadându-ne plăcut a noastră minte, Mereu ne scaldă în lumină și culoare. E ziua ta și rimele se joacă-n gânduri, Mă-mbie la visare și la meditație, Încerc, din răsputeri, să încropesc noi rânduri, Să zboare către lume - fluturi plini de grație. Mărturisesc că te-am iubit
ZEIŢĂ POEZIE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353863_a_355192]
-
îndreaptă spre orizontul semănat cu stele, călătorul aspiră parfumul oriental al Syracuzei. Veneția prezentată în poezia « Palatul Loredano » este orașul plin de viață, cântec și dragoste. Palatul de marmură, cu fruntea de mozaic, cu lei sculptați la ferestre, cu sălile scăldate de lumină răsună de bucuria, muzica și dansurile unui mare bal. Pe Marele Canal gondolierii legănați de valuri adorm în visuri de amor, în atmosfera plină de « farmec viu, aprins, îmbătător. » Unul din ei se îndrăgostește de un înger alb
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
demn. Afirmăm indiscutabil că și dânsu-i onorabil. Spunem azi cu siguranță că e demn în ignoranță. Personaj incult, ratat vrând să fie respectat ! E lipsit de eleganță dar e plin de importanță, nesimțire colosală când e vorba de morală. Se scaldă în „porcărie” fiindcă asta-i tot ce știe când de etică vorbește agramatical, firește. Porcu' este tot murdar chiar dacă e demnitar. Doar cu cinste și onoare maculează tot ce are ! Când s-amestecă-n litigiu, onorabil cu prestigiu, cântarește scurt dreptatea... Râtul
„ONORABILUL ” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353918_a_355247]
-
și stingher în ultimul popas din efemer. S-au adunat cu toți în jurul meu și m-au îmbărbătat când mi-a fost greu. În al lor blând atât de bun și cald îmi place când și când ochii să-mi scald. Surâsul lor îmi e ca un balsam și-n noul viitor e tot ce am. De-apusul lin nu mă mai îngrozesc, cât știu că-n el din plin am să trăiesc. Voi trece, voi trece? Când oare s-a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
vrea să fiu cu tine dragă mamă - Să te-ngrijesc ca orice fiu, Să-ți leg la gât din mătase o maramă În țărănescul cel mai purpuriu. Dar sunt departe și mă doare Că soarta rea ne-a despărțit, Muncesc scăldat doar în sudoare - Un nerespectat introvertit. M-aș întoarce-acasă mâine, Dar am muri-n zadar noi amândoi; N-am avea nici boț de pâine Și-ar trebuie să vin iar înapoi. Politichia românească Ne-a vândut la cei străini; Ei
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
Era un om ce nu socializa mult, și se înconjura în munca sa. Cu zâmbetul pe buze și ideea unui eseu în cap, mă aflam pe bordură, uitându-mă în jur. Soarele apusese și unele mașini alunecau către parcările caselor scăldate în lumina oranj, râsete de copii auzindu-se din când în când. Visul american. Totuși, o singură problemă. Eu cum ajungeam acasă? Brusc, mi s-a rupt filmul. Întunericul mi-a căzut pe ochi, încetul cu încetul observând apariția unor
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în timp, uitând care este rolul trecerii noastre prin Viață. “Care popor? Negânditoare
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
Și al nostru va fi viitorul! Răsărit Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară, Picurând arsura razei peste începutul frazei! Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii, Luminiș scăldat în rouă, cale veche, cale nouă... Pe pământul-labirint, fericirile mă mint Și mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi! Neprevăzutul Erai atât de al meu încât, nimic nu mi te-ar fi putut răpi! Ar fi
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
pe gânduri, de conținutul care dispărea apoi în guriță. Bărcuțele golite erau restituite solului spre a împlini alte etape ale nesfârșitului lanț trofic. Printre copacii rari dar bogat înfrunziți de nu vedeai rază de soare se întrezărea de pe acum lacul scăldat în soarele care se apropia de linia orizontului. A ajuns la piatra cu pricina, jilțul sau dacă vreți soclul pe care-și așeză cu demnitate efigia. Cu picioarele goale răcorite de apa care o înconjura din toate părțile își admira
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Zâmbește soarele în bob de rouă Și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate Se odihnește zborul cel duios. Zâmbesti și tu și-n ochii-ți verzi Ce oglindesc natura zgomotoasă Poți chiar și liniștea să-ți pierzi. Te scalzi în viața lor voioasă! E-o primăvară plină de mister Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc cu flori de măr. Tu, verde drag, iar inima îmi furi! De ce-aș fi tristă! De ce-aș fi tristă
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
priviri și zâmbetul deschis spre alte orizonturi... Întâmplare simplă Tot vorbind mereu de stele m-am surpins, gândind la steaua mea. O vedeam acolo, între ele și prin tine, parcă strălucea! Tot vorbind de mare și de lună ne-am scăldat în vise amândoi. Ne-am trezit cu dragostea, stăpână. Cerul însuși cântă pentru noi! Craiul nopții Dorul, craiul nopții mele Îmi aprinde tainic stele. Într-un ochi de peruzea Mi-nflorește dragostea Și-ntr-o rază de lumină, Luna galeșă
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul umbrelor, încât, atunci când deschise în sfârșit ochii, flăcăul nu se mai recunoscu. - Acesta ești tu cu adevărat, îi spuse Sânziana, îndemnându-l să se scalde în lacul din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni spre castelul săpat în stâncă, în care locuia marele vrăjitor. Acum văzu fiul zânei cât de mare
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
de la mine? Cu ce ți-am greșit? Strigătul lui se pierdu pe coridorul lung, urmat de hohotul ascuțit al vrăjitoarei. - Ce mi-ai făcut? Te-ai născut, asta ai făcut! Atunci când pădurea va fi a mea cu totul, mă voi scălda în sângele zânelor și voi întineri! Urmăream demult să pun mâna pe Pădurea Neumblată și să termin cu zânele ei. Dar prostul de Udor s-a îndrăgostit de una dintre ele. Cu toate vrăjile mele, au avut un copil, pe
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
prinsă-n mânile mele, cu disperare se zbate, nu știe ce se-ntâmplă, dorința de viață și libertatea zborului, vreau buzele tale, acolo simt zborul purtat spre infinit! - șoptești în dansul iubirii, în dansul vieții... UNDE E ZIUA DE IERI ? Scăldată de albastrul cerului, mă uit la florile-soarelui din întinsul zării, legănate de briza mării, petale de petale, se spală de culoare, stropii galbeni de lumină, în inimă, îmi trimit iubirea, izvorul de viață nesecat. În labirintul timpului, curgerea lui nu
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
E povara ideală ce-n suflet o duc poeții, pelerini pe calea vieții! Este a gândirii fală așternută pe hârtie, din dragostea de a scrie! E hrană spirituală pusă-n rugăciunea nopții și-n soarele dimineții! E a minții îndrăzneală scăldată-n raze de soare și-n speranța ce nu moare! E-n a timpului spirală, har dumnezeiesc, de suflet, cât al nemuririi umblet! Este a vremii urzeală pentru viața trecătoare, în a sorții resemnare! E un vis ori abureală în
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
straie nobiliare, pentru fast de sărbătoare! E lumina siderală în candela sufletului și-n dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte-i grăitoare! E rază sentimentală scăldată-n gând de scriitor și pusă-n ochi de cititor! Este urma de cerneală cu-a inimii frământare, ce niciodată nu moare! E a poetului boală și-a gândirii nostalgie! Fără ea, viața-i pustie! Pe cale transcendentală, în alt chip
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
atitudinea ostilă practicată de armata germană cu privire la aservirea teritoriului românesc supus unei alianțe periculoase: „Mi-ai împuțiț salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut și cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, și mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune! I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân și să slugăresc la mațele lui, eu care nu m-am băgât rândaș nici la boierul meu. Vrea trei părți și din văzduhul meu
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
monedele/particule dezaccelerate/ pentru un loc cu fața spre locomotivă este prohibit să bei sângele străzii unde ți-ai rupt cordonul ombilical te trec acceleratele comme à la guerre aerul insațiabil îți videază plămânii/blogosfere adiacente/ spiritul tău voyeurist se scaldă în fântâna arteziană privind goliciunea orașului cu - 7 la dioptrii oamenii străzii își încălzesc câinii conștiinței /roboți asimilați de cazuistică/ polițistul de rond își rupe biletul first class rambursabil așa începe totul ca în gară printre extensii ale sufletelor harpe
VOYEURISM DE – 7 DIOPTRII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353145_a_354474]
-
2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Zilele trec . Anii se duc. Nu-mi pasă. Trăiesc din plin oricare clipă vine și-mi spune blând că viața e frumoasă și că orice pot de la ea obține. Sufletul meu se scaldă în lumină, iar inima a-ntinerit și cântă simțindu-se de împlinire plină, în timp ce mintea-n visuri se avântă. Sunt fericit cum n-am mai fost vreodată, pentru că simt în mine-o tinerețe ce zi de zi e tot mai minunată
SUNT FERICIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353184_a_354513]
-
are duh în el cu știrea sau neștirea noastră... Naiul lui Gheorghe Zamfir vine din resorturi mai îndepărtate de omenesc iar noi n-am avea altceva de făptuit întru binele nostru sufletesc, decât a-i desluși chemarea și a ne scălda inimile în poleiala sunetelor alinătoare și purificatoare. Trecând prin baia muzicii naiului lui Gheorghe Zamfir suntem înfrumusețați, spre a avea dreptul de a fi primiți la spectacolul vieții estetizate și luminate de razele blândei iubiri și omeniei. Apropiați de naiul
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
estetizate și luminate de razele blândei iubiri și omeniei. Apropiați de naiul maestrului Gheorghe Zamfir și ascultându-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului publicăm o adresare afectivă a sa către iubitorii
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]