2,176 matches
-
lor economic pentru a le permite să organizeze alegeri relativ libere. Dar exemplele cele mai cunoscute sunt Japonia și Germania, în care jocul democratic a luat naștere sau a fost implementat în timpul ocupației străine, într-un climat de suspiciune și scepticism. "Miracolul economic" pe care l-au cunoscut aceste două regimuri a pornit de la absența totală de legitimitate și de la umilirea națională pentru a ajunge a fi cele mai legitime și pluraliste democrații. Frânele legitimității și pierderea adevărului rezultă în parte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în partea de jos a clasamentului aflându-se rolul Bisericii. O analiză atentă a țărilor postcomuniste a fost întreprinsă de către William Mishler și Richard Rose: "În cele 10 societăți postcomuniste, reacțiile publice la noile instituții sociale și politice merg de la scepticism (punctul de mijloc pe o scară de încredere de 7 puncte) către cea mai profundă neîncredere. Cetățeanul median în societățile postcomuniste privește în mod activ cu neîncredere cinci dintre instituții și este sceptic cu privire la celelalte șase. Neîncrederea este mai mare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Prin rezistența sa din iarna 1940-1941 această țară a salvat toate democrațiile europene. Zeci de cărți și de eseuri publicate de către economiștii, sociologii și politologii britanici includ noțiunea de "declin" în titlurile lor. Sondajele de opinie publică au măsurat periodic scepticismul. Din acestea aflăm că mare parte a populației crede că politicienii nu sunt sinceri, că aceștia nu spun adevărul, că nu sunt preocupați de opiniile oamenilor și că se îndoiesc de capacitatea establishment-ului de a guverna. Președintele unuia dintre
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Cetățenii depind din ce în ce mai mult de guvernul în care au din ce în ce mai puțină încredere. Cu cât statul este mai puternic, cu atât mai puțin eficient pare a fi. Cu cât pare mai generos, cu atât mai imparțial apare. Ca urmare cetățenii manifestă scepticism. Democrația avansată este astăzi într-o situație paradoxală. Cu cât se dezvoltă mai mult, cu atât necesită un guvern mai puternic. Dar o societate liberă nu susține un guvern prea puternic. Din acest motiv asistăm la creșterea nemulțumirii și neîncrederii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
De ce fel de tipuri de cetățeni avem nevoie într-o democrație? Ignorant, naiv, respectuos, ascultător, credul, încrezător în mituri? Sau cetățeni informați, demitologizați care se află la întretăierea mai multor influențe și clivaje, pe scurt, cetățeni rațional neîncrezători? Un bun scepticism critic poate doar să consolideze democrația. Prin criză de încredere trebuie să înțelegem mai degrabă o aspirație colectivă către mai multă democrație, și nu o pierdere de încredere în valorile sale fundamentale. Toți filosofii politici au spus și au repetat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
efect atât de important. Pentru ca masele să răstoarne un regim, în special regimuri moderne care dispun de forța armată, sunt esențiale organizarea serioasă și articularea clară a unei elite ce poate planifica și conduce un asalt popular asupra bastioanelor puterii. Scepticismul nostru la adresa importanței și independenței maselor populare în producerea crizelor și a schimbărilor de elită și de regim nu este prea împărtășit de comparatiști. Knight ne contrazice în mod direct și argumentează în favoarea ideii că masele joacă un rol decisiv
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
primei sale lucrări cu adevărat Înnoitoare, originale, nuvela Dublul, a reacționat negativ -, dar și În literatura mare europeană până În ajunul celui de-al doilea război mondial! Sigur, Crohmălniceanu și alți critici care mi-au pus sub semnul dubiului tipologia - vezi scepticismul multor critici inteligenți față de „transformarea radicală, ruptura” lui Grobei din Bunavestire - nu ar recunoaște cu nici un chip această acuză a mea, adică faptul că „amoralitatea” unor eroi principali i-a făcut să se Îndoiască de talentul, de „instinctul” meu tipologic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
face cunoscuți nefirească să devină glorii franceze și mondiale. Iar noi, scriitorii din Estul Europei cotropit de o putere militară și ideologică stăină și brutală, nu putem să ne uimim Îndeajuns că unii „dintr-ai noștri” au „Învins” indiferența și scepticismul blazat pe care-l Întâlnește orice „călător străin” care sosește dintr-o parte a lumii despre care se vorbește doar când e vorba de un cataclism sau un război (iar atunci, doar În treacătă, alături de Sud-Americanii amintiți mai sus, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
romantică germană, a „idealismului subiectiv sau obiectiv” a lui Kant „mută” cercetarea, „contemplarea” În „interiorul” ființei umane, „descoperind” sediul Celui Prea Înalt În intima și miraculoasa noastră „subiectivitate” și, mai ales, certificând Încă o dată curajul omului reflexiv, după secole de scepticism și materialism Încurajator și „distrugător” În același timp, de „a crede”! De „a avea nevoie”, ca de un prim sau ultim sprijin, de „El”, cel care a fost „la Începuturi” și pe care marii poeți „Îl văd Încă”, chiar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
marii poeți „Îl văd Încă”, chiar și În forme patetice, intens simpatice, pline de compasiune, deci, precum Rilke În Psalmii săi, În acel minunat Stundenbuch. Chiar și dacă, din aceeași „școală”, un Schopenhauer descoperă Încă o dată, cu o formidabilă vitalitate, scepticismul, iar emulul său, Nietzsche, neagă necesitatea zeilor! (Ne cerem Încă o dată scuze pentru reducția grosolană din datele filozofiei pe care o facem În aceste volume, dar ne avizăm la marii filozofi și la unele dintre „ideile” lor doar pentru a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bărbați care le confortează În splendida lor opinie despre sine, Îl fac cu sau În prezența unor „victime ușoare”, aș spune chiar... victime „cerșetoare”!... Acest termen nu doar m-a umilit și speriat - În măsura În care Îmi „Încuraja” accesele nu rare de scepticism profund față de capacitatea mea de a-mi afirma „concordanța” cu timpul și secolul! -, dar, mai târziu, revenind la acest „diagnostic” brutal după mulți ani, când, paradoxal, n-ar mai fi trebuit să mă sperie prea tare, spiritul meu exprimându-se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce sunt Încă ascunse În propria-ne fire și În aparenta obscuritate a istoriei. („Copilăresc” deoarece Heraclit Își Închipuie Hazardul uman ca un joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă astăzi nu mă pot Îmbolnăvi de scepticismul sau raționalismul dominant și-mi caut, adesea cu febrilitate, „hrana” mea spirituală În zone care nu puținora le pot părea obsolete, ridicole, diletante, post și răsuflat romantice. Dar, cu un, cred eu, bun instinct de prozator - cineva care Își Închipuie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cel al nutriției, al reproducerii, al apartenenței la comunitate. Sigur, În creație, granițele sunt foarte șubrede, firave chiar. Creația - cea mare, cea care „rămâne”! - se Învecinează, cum o spuneam, cu mania, cu forme ale nebuniei. (Schopenhauer, În fundamentala operă a scepticismului modern Lumea ca voință și reprezentare, operă, viziune ce a servit ca model ctitorilor literaturii noastre clasice - Îi citez pe Maiorescu, pe Eminescu - o face, studiind „nebunia” ca Învecinată artelor!Ă Evident, o anume „formă” de nebunie, ceea ce eu numesc
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
elev al marelui sceptic Schopenhauer, este, În toată frenetica, radicala sa ideologie, un vitalist, mai mult chiar: cineva care celebrează existența cu un patos pe care l-au avut doar unii mari Greci. Un „păgân” deci, care, În oceanul de scepticism de care era invadat secolul său - ca și al nostru! -, revalorizează existența umană, un gânditor care semnala prin fenomenul de decadență de care modernitatea care ne Înconjoară și care ne formează este tot mai mult impregnată, tocmai slăbirea elanului vital
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se exprimă mai ales prin ceea ce aș numi „sindromul absenței premiului Nobel”, dar și prin acuzele pe care ni le aruncă nouă, cei care i-am precedat, de a nu fi fost capabili să producem acea „breșă” În compactul scepticism vest-european, pe care-l resimt ca pe o acută nedreptate. Și-și Închipuie, cu o duioasă și feroce naivitate, că orice traducere În spațiul literar occidental - cum a fost apariția lui Cărtărescu În Franța, de exemplu - poate să ne afirme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uriaș ordin - politice, istorice, culturale etc. -, Încât prevalența aceasta a limbii e curioasă; unul dintre meritele filozofului Cioran În ochii „lor” a fost și cultivarea, aproape „redescoperirea” unei limbi de la sfârșitul clasicismului, inclusiv ironia paradoxală și un susținut sentiment al scepticismului dezabuzat din școala moraliștilor, dar și al unui Schopenhauer mondenizat, al unui Nietzsche În război mai degrabă cu modele istoriei decât cu instituțiile!... Și, ca să mă apăr mai bine de acest furnicar enorm, ce purta numele celui mai monden, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
câte rămăseseră intacte după o mie de ani de măturare a atâtor seminții pe teritoriile noastre?! Încă o dată - și mă Întorc la acel exod al tinerilor care se plâng de adulții țării și de formidabilul ei „ghinion”, ca și de scepticismul dezabuzat al multor Români din afara granițelor sau de dinăuntru, care, după o jumătate de secol de supunere și de infinită, umilitoare „răbdare”, deodată, nu mai au rezerve și calm psihic pentru a Încerca să pună pe picioare, Încă o dată, vatra
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
latitudine, nu putea „apărea”, nu era „posibil” să apară decât pe acel sol, din acei părinți, În acel moment calendaristic și istoric! Sigur - pentru a continua acest joc imaginar! -, el, Cioran mi-ar fi putut replica, În sensul riguros al scepticismului său, moștenit de la papa Schopenhauer, dar dus de el până la limite dureroase și paradoxale - „tragică este nașterea noastră, nu moartea” etc. -, că, oricum, nepunând preț pe ivirea sa În această lume, Îl afectează cu atât mai puțin unde a avut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viitorul nostru ca națiune. (Unii, mai „isteți”, acum, că tot e permis și se și poartă, se referă sau Îl invocă pe Cioran, scepticul, apatridul și negatorul trecutului său, „defăimătorul” originii și nației sale, ca la un argument major al scepticismului lor improvizat și grosolan, profesând un fals și Încă o dată grosolan snobism; de fapt, snobismul țoapelor, al acelor rustre sau mufle sau goujat din toate timpurile și ai tuturor națiunilor care cred că se individualizează astfel, iute și spectaculos, opunându
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de décomposition,apărut la Gallimard În 1948 („...Prima mea carte, aici, la Paris, mi-a spus filozoful, singura cu care am avut un oarecare succes; apoi - treizeci de ani de tăcere!...”Ă, prin paradoxalitatea stilului și prin radicalitatea enormă a scepticismului autorului, creează lectorului și criticului român, obișnuit mai ales cu povestiri domoale sau observații de bun-simț asupra naturii sau istoriei, o anume, explicabilă perplexitate. Și, cum Românul (ca și Franțuzul, de altfel!Ă are oroare de neînțelegere - cea mai mare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „insultător” față de comodele noastre jilțuri ale gândirii, față de, mai ales, atât de necesarele noastre cârje ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort care uneori seamănă cu ura față de existență - cea proprie, dar și cea generală, a noastră! -, o ură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort care uneori seamănă cu ura față de existență - cea proprie, dar și cea generală, a noastră! -, o ură, o scârbă, un dispreț față de valorile care se nasc din această existență, toate exprimate cu o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rareori majore, teribil de deconcentrante, ca să mă exprim litotic și o spun În gura mare. Acel der Jasagende Man al lui Nietzsche - cel care „spune Da!” existenței Îmi servește drept paravan și drept o firească legitimitate deoarece, nu rareori, În fața scepticismului general ce mă și ne Înconjoară, devenit tiranic ca o modă și exprimat de unii cu atâta eleganță, nu de puține ori mi-am simțit propriu-mi vitalism, acordul meu cu lumea - așa cum e! -, cu istoria, chiar și cu barierele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
așeze convingător la originile alteia, cu care ne simțim solidari. Este o mutație radicală, cu urmări încă greu de prevăzut pentru modul în care ne-am deprins a gândi evoluția literaturii noastre moderne. Oricât de bine nutrit ne-ar fi scepticismul, elementele supuse discuției de către autor nu pot fi ocolite de acum înainte și nici respinse fără probe. Iar a subscrie imaginea propusă de Theodor Codreanu e tot una cu a reconsidera întreagă literatură română, inclusiv ultimele experiențe literare". "Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așeze convingător la originile alteia, cu care ne simțim solidari. Este o mutație radicală, cu urmări încă greu de prevăzut pentru modul în care ne-am deprins a gândi evoluția literaturii noastre moderne. Oricât de bine nutrit ne-ar fi scepticismul, elementele supuse discuției de către autor nu pot fi ocolite de acum înainte și nici respinse fără probe. Iar a subscrie imaginea propusă de Theodor Codreanu e tot una cu a reconsidera întreagă literatură română, inclusiv ultimele experiențe literare. Căci, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]