1,854 matches
-
iele Și n-ai unde să le-ngropi Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi, Umblă țanțoș printre ele Umbre de edili miopi. S-a topit un cer de stele Peste legendarii plopi; Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi. Peste oale și ulcele, Ochii triști mai varsă stropi, Se azvârl cuvinte grele, Prin biserici cântă popi Prin orașul plin de schele. O MIE ȘI UNA DE PIETRE Evident, O mie și una de pietre
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a topit un cer de stele Peste legendarii plopi; Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi. Peste oale și ulcele, Ochii triști mai varsă stropi, Se azvârl cuvinte grele, Prin biserici cântă popi Prin orașul plin de schele. O MIE ȘI UNA DE PIETRE Evident, O mie și una de pietre ne duce cu gândul la fabu- loasele povești care ne-au încântat copilăria și ne-au stimulat înțe- lepciunea din cele O mie și una de nopți
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aibă nimeni curajul să se lege de tine". Ca suprem argument persuasiv, adaug că ne învârtim în cerc de o oră. Convinsă oarecum, ea mă însoțește, incertă, blândă, fără nerăbdare, pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în față. Surpriza este totală. Toți ne salută cald și, pe un ton de o politețe desăvârșită, ne întreabă dacă ne pot ajuta cu ceva. Auzind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
erau prinși Într-un convoi de trăsurici, cu brațele În jurul fetelor de bar care strigau obscenități către codoșii chinezi În mașinile lor Packard dinainte de război, scoase de pe butuci din garajele ascunse din Nanking Road. Trei ecrane de cinematograf, ridicate pe schele de-a lungul Bundului dominau această panoramă a Shanghai-ului. În colaborare cu marina americană, generalul naționalist care era guvernatorul militar al orașului aranjase această continuă prezentare a jurnalelor de activități despre teatrele de război din Europa și Pacific pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din fața hotelului Palace, era acum alb, imaginile sale cu lupte de tancuri și armate care salută erau Înlocuite de o lumină argintie, care atîrna În aerul nopții, ca o fereastră dintr-un alt univers. În timp ce tehnicienii armatei din turnul de schele reparau proiectorul, Jim merse peste liniile de tramvai, spre ecran. Observîndu-l pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
îl înțelegeam, el eram eu la mare pe faleză noaptea, atunci, singură în dreptul cortului unde anul trecut aveam alt câine și Aveam un bărbat cu care nu Eram și pe care îl Aveam, Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul e prea bleu alb-galbenul acela de pergament, îți zic eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a sfârșitul lumii și simt, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
grave trebuiesc mărturisite: nu-l cunoșteam și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit pe artist în cartea de față. Dintr-o mocirlă de culori crude frecată toată cu funingini de aur, bidineaua lui plină și grasă, ridicată pe schela cea mai înaltă, zugrăvește în fresca universală a balamucului sufletesc, la care fiecare adăugăm smângăleala fierbinte a sângelui nostru, o figură sau un interval. Tudor Arghezi * * * Romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale. F. Aderca * * * Este o claritate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
anului, prin întemeierea unei noi familii” (17, p. 91). Arborele cosmic, crescut din mijlocul apelor primordiale - așa cum apare în unele legende cosmogonice -, a devenit, în colinde, arborele crescut pe o insulă din mijlocul mării și, ulterior, arborele de pe țărmul („prundul”, „schela”) mării. Imaginea mitică inițială și-a pierdut din consistență și semnificație în favoarea unei imagini mai realiste. De regulă, speciile de arbori cosmici care apar în textele folclorice sunt tipice : bradul sau mărul. Foarte adesea însă apare un soi de copac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avron (18, p. 59), avrun, arhim (35, pp. 24, 35), arvânt (19, pp. 31, 35), arvant, arvon (20, p. 448), arpun, arpus (22, p. 437), alvron, afrun (109, pp. 7-9) etc. Iată cum debutează o colindă culeasă în 1877 : ’n schela mării, ’n vadul sării, Născut-a, Crescut-a D-un verde d-arvun, Verde și frumos : Sus frunza-i măruntă Jos umbra-i rotundă (18, p. 94). Că este vorba de un copac cu atribute cosmice nu încape îndoială. Vezi și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe care le cunoaște termenul (indiciu că este vorba de preluarea unui cuvânt străin) ; zonele sudice, de regulă dunărene (Ialomița, Dâmbovița, Ilfov, Teleorman, Dobrogea), unde sunt atestate colin- dele și basmul în discuție ; alte „bulgărisme” existente în aceste colinde („în schela mării”) ; și, mai ales, faptul că, în unele colinde identice sau similare, copacul cosmic este un arțar de câmp (jugastru) : „Din prundul Mării-și Negre,/ Paște [= crește] un galben jugastru” (89, p. 53). Sau chiar „trei păltiori” (104) : D-în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lecții de etică și echitate. Pe de altă parte, „sacrificarea ucenicului de către arhitect” pare a fi un motiv arhaic degradat, acela al sacrificiului ritual înfăptuit în vederea întemeierii creației. Motivul „arhitectul care, din invi- die, își sacrifică ucenicul, aruncându-l de pe schelă” este atestat și pe teritoriul românesc. Vezi tradițiile populare referitoare la construirea Bisericii Negre din Brașov și a Bisericii săsești din Sebeș (21). în privința rolului simbolic pe care îl joacă Ariadna în economia mitului, cred că problema ar trebui pusă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și ceva mai târziu a daco-romanilor. Sciții au denumit fluviul cu numele Dunărea, ceea ce înseamna, în limba lor, ” purtătorul de nori”. În anul 1445, Galați a fost inclus în raiaua Brăila, iar din secolul al XVI-lea d.Hr.pe schelele Galaților flutura steagul semilunii, în anii 1711, 1769, 1789, 1806 invaziile turco-tătărăști ca și evenimentele din anii 1821, 1829, 1916, 1941 au apăsat vârtos pe umerii gălățenilor. Locuitorii de pe pământul dintre aceste două râuri au suportat invazia a diverși cotropitori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și ceva mai târziu a daco-romanilor. Sciții au denumit fluviul cu numele Dunărea, ceea ce înseamna, în limba lor, ” purtătorul de nori”. În anul 1445, Galați a fost inclus în raiaua Brăila, iar din secolul al XVI-lea d.Hr.pe schelele Galaților flutura steagul semilunii, în anii 1711, 1769, 1789, 1806 invaziile turco-tătărăști ca și evenimentele din anii 1821, 1829, 1916, 1941 au apăsat vârtos pe umerii gălățenilor. Locuitorii de pe pământul dintre aceste două râuri au suportat invazia a diverși cotropitori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Motrescu, poetul-martir de la Crasna); „Ah, noaptea asta rece așa de ușor cade... / Departe plânge apa și tremură-n cascade. Un vad se desvelește pe apa cerului / Și peste dânsul prinsă e Calea-laptelui. Pe albăstrimea-naltă lucește ca o punte / Cu schele țintuite de stelele cărunte. / Și puntea se întinde departe, tot mai sus, / Până coboară-n zarea albastră, la apus... / O, punte albă, tare, treci vadul cerului / Și întâlnești în cale mioara-oierului, / Tu lasăte de-acolo c-un capăt la fereastră
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și pentru că în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea metalice care îmi amintesc de cele care mi s-au pus în vara asta în jurul casei ca s-o zugrăvească. Nimic nu e inocent într-un spectacol după cum nu e nici în text, și gestul, care nu e o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un spectacol al sau ignorîndu-l total pe autor, care are totuși și el idei regizorale, incluse în text și în armonie cu viziunea sa proprie despre pasiunile oamenilor și care ar trebui respectată. Altfel ce facem cu moștenirea unei culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea, materialitatea lor fără sens îmi deturnează atenția și plec de la spectacol cu ele în minte, însoțind în mod stupid fiorul tragediei. Tot așa picioarele desculțe ale acelui ticălos. Asta înseamnă naturalism în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
revistei Life. Ar fi trebuit să îmi dau seama încă de pe atunci cu ce mă confruntam. Fata mea nu credea în aiureli de genul hai să băgăm războiul sub covor și să ne continuăm viețile. I-am amintit că acele schele erau rezultatul distrugerii, pe când acestea erau case în construcție. De îndată ce ne-am făcut loc printre scândurile ce zăceau în noroi și ne-am aflat sub un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dispărură În codri. Un observator dotat cu lunetă de mare precizie și cu cele două steaguri roșii de semnalizare fu ajutat să urce În vârful celui mai Înalt brad de pe creastă. În mai puțin de cinci minute, Apărătorii ridicară o schelă de lemn care forma un post de observație suficient de stabil. „Ingineri... gândi Alexandru, privind pregătirile Apărătorilor. Niște ingineri geniali, ca și strămoșii lor, romanii. Care au construit totul, de la cetăți la apeducte, palate și coloseum-uri. Angelo e un inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dibluri și îmbinate, ele se potriveau perfect. Cum se numea clientul? Să presupunem că era Dresdner Bank, care, rebotezată de curând, devenise Rhein-Ruhr-Bank. Din vremea asta a rămas o singură fotografie. Ea reprezintă un bărbat tânăr, care stă cățărat pe schela din țevi de oțel și se uită în lume ca și când ar cuprinde-o cu privirea. Ca să se legitimeze profesional, stângaciul ține într-o mână ciocanul de lemn al breslei, iar în mâna cealaltă șpițul. Instantaneul va fi fost luat de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pună să fie înlăturate toate pagubele suferite de fațada băncii. Căci se voia, firește, ca aceasta să-și redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că etajele de sus ale băncii în fața cărora eu, în fotografia alb-negru, sunt departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părea mie, înainte. De muncă nu duceam lipsă. Imediat după prăbușirea vechii valute, firma Moog s-a bucurat de alte comenzi în afara cimitirului. Peste tot erau fațade distruse de război care trebuiau reparate. În general, fațadele aveau mare trecere. În spatele schelelor ridicate la iuțeală urmele erau înlăturate contra unui salariu fix. Ieșeau la lumină primele roade ale artei fațadelor, atât de răspândită mai târziu. Îndrăgit din cale-afară era travertinul, marmura preferată a Führer-ului. Pe lângă asta, după program, montăm plăci mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unui onorariu studențesc decent, să dau o mână de ajutor pe malul pe care se afla Mannesmann, acolo unde lucrarea lui urma să împodobească portalul unei clădiri guvernamentale. Termenul de predare îl zorea. Și m-am urcat și eu pe schelă și am început să dăltuiesc alături de două calfe ale firmei Küster la calcarul de Grenzheim, o rocă cu perfide diferențe de duritate. Când însă, după numeroase fete în picioare, am avut chef să concep, în lut de modelaj, un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încă de la plecare... la care se mai adaugă încă cele pe care le știi și altele pe care nici nu le poți bănui, cum ar fi chestia cu orele suplimentare ce ți le bagă în obligație și te țin pe schele ziua-lumină în soare, pe burniță, în ploaie, în bătaia vântului. În schimb, orele prestate duminica se plătesc destul de bine, ca să ai și tu, așa, ca omul, un ban în buzunar, că asigurările de sănătate erau plătite prin contract. Dar Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
una din laturile libere. Dar l-am căutat degeaba. Dispăruse. Găsise singur calea... Am mai rămas, nu știu cât, pe bancă. Trecuse vremea erorilor. Soarele începea să coboare. Departe, lătrau niște câini. Doi oameni umblau printr-un copac stufos. Poate aveau o schelă acolo, făceau un turn, cine știe, dar eu, de pe verandă, nu-i vedeam decât pe ei și copacul. Pe ei, umblând prin copac. Când au coborât, venise timpul să intru și eu în casă. * Claude Papper semnalează cel puțin 500
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]