1,949 matches
-
știa că ar pierde o agrafă cu pietre prețioase imediat!) Avea o rochie roșu-închis care contrasta cu nuanța pielii și cu ochii căprui, iar pantofii prinși în curelușe se potriveau perfect. Rubinele și diamantele de la gât și din urechi aruncau sclipiri de foc. Arăta, se gândi Darcey cu invidie, de milioane. Ceea ce evident că și era. Cel puțin de milioane. Aidan n-avea s-o părăsească niciodată. Era prea frumoasă și prea încărcată de succese. Și mai era și o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care caută să ne încurce, să ne abată de pe cale, noi nu trebuie să ne abatem de pe calea cea bună. El ne așteaptă, uneori nu ne vede pe cale, ne mai oprim la locuri urâte. Ne înșeală de tot felul de sclipiri și amăgiri. Noi să ne vedem de drumul nostru, de crucea noastră. Iisus ne spune: vin în întâmpinarea ta pe cale, tu unde ești? Unde ai rămas? Eu nu te văd. Vin spre tine, vreau să iți fie calea mai ușoară
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
n-a dat totdeauna greș. Se vede New York-ul... Mondrian și-a părăsit aici arborii pentru a picta compoziții cu linii drepte, ca avenidele newyorkeze, cu pătrate și dreptunghiuri, ca un animal geometric și fabulos sau ca un labirint cu sclipiri galbene și roșii... hartă a unei utopii, paradis parcelat sau cimitir cu alei strălucitoare, e greu de spus ce trebuie mai întîi să vedem în aceste compoziții în care ni se propune să deslușim entuziasmul pictorului, refugiat în ultimii ani
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și o aprinde scurt, trecător. Smulge un fir de măcriș și-i ronțăie vârful, când brusc, de parcă ar fi mușcat din buruiana otrăvitoare a amintirii, sare-n picioare, fulgerată în adâncul inimii. Sclipirea a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce faptă oribilă a copleșit-o. I-a rămas numai greața, ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
altul. Le-am recunoscut la o margine, pe banca de jos a tribunei, pe fetele noastre, aranjate și înțolite mai mult ca oricând, uitîndu-se plictisite pe sub gene. Chiar și în lumina pâlpâitoare și palidă puteai să-ți dai seama de sclipirea culorilor de pe pleoapele lor, de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Niciodată nu mai băusem atât de mult. Fruntea mi-era înghețată și umedă și îmi simțeam tensionat tot inelul muscular din jurul gurii. Culorile începeau să depășească linia obiectelor, să se întindă de la unul la altul. Cea mai mică lucire sau sclipire mi se aprindea în creier ca o ciudată emoție: un nasture, o cataramă și un ochi rimelat... Nu mai reușeam să mă concentrez. Nu mi-am dat bine seama când a început parada măștilor de carnaval, m-am trezit pur
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
anunța sosirea lui Joy. —E și Ted pe drum, lasă ușa deschisă. Joy plasă una dintre sticlele de vin alb pe dulapul din bucătăria lui Ashling. Ashling se pregătea sufletește. Nu era deloc dezamăgită. —Phil Collins, spuse Joy cu o sclipire în ochi, Michael Bolton și Michael Jackson, și trebuie să te culci cu unul dintre ei. Ashling strâmbă din nas. — Păi, în mod sigur nu cu Phil Collins, evident că nu cu Michael Jackson și clar că nu cu Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-se treptat În mânie. — Nu vrem probleme. Logan fu nevoit să strige ca să se facă auzit peste câinele care lătra. Vrem doar să vorbim cu Dougie MacDuff. Simon Întinse o mână și stinse luminile. Camera fu aruncată În Întuneric, unde sclipirea fantomatică gri-verziue de la televizoare nu făcea decât să reliefeze forme. Primul care urlă de durere fu Îngrijitorul de câini. O bufnitură, o mârâială, sunetul făcut de cineva care se izbește de podea. Un pumn șuieră pe lângă capul lui Logan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ele, încercând să înțeleg mai mult din labirintul de crengi și căutând drumul spre arborele întreg al vieții, paradisul amintit de perfecțiunea absolutului... atunci când începeau să apară fulgi argintii prin albastrul cerului, am văzut într-o zi la fereastră o sclipire intensă, o stea a dimineții anunțând răsăritul. Colorată ca o cometă zburătoare, părea să aștepte ceva sau să aibă o direcție anume. Am început să vorbesc cu ea, observând că era acolo în fiecare dimineață când eu porneam în călătorie
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
altă imagine... noi dispărusem aproape de tot în această lumină, chiar conturul aripilor noastre se estompa și se identifica acum cu razele care veneau dinspre ramurile ce iradiau în jurul nostru... simțeam doar prezența stelei lângă mine și-i ghiceam răsuflarea printre sclipirile frunzelor de lumină. I-am auzit chiar vocea, ajungând la mine într-o jerbă de scântei stârnite din arborele imens în dreptul căruia ne aflam și a cărui coroană se întindea cu vârful undeva unde noi nu mai reușeam să vedem
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
din jurul nostru, pe care le recunoaștem ca fiind mesageri ai luminii și bunăvoinței absolute... și care ne fac viața minunată aducând un plus de iubire și iluminare. Ei sunt de fapt o legătură directă cu arborele, anunțând și păstrând intensitatea sclipirilor care ajung la noi din fluxul universal... În drumul meu, am găsit într-o zi o crescătorie de îngeri... o pepinieră de arbori zburători, luminoși, entuziaști și călduroși. M-a îndrumat într-acolo prezența permanentă a îngerului meu personal care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acolo fără a căuta prea mult... Îngerașii își aveau cuibul undeva dincolo de munți înzăpeziți, unde nu ajungea picior de om sau priviri indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă, o ființă transparentă, blândă și strălucitoare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un răspuns. Atunci, am văzut că ținea în mână o făclie arzătoare care lumina până undeva în înălțimi infinite. În jurul capului îi apăruse o coroană de raze și avea o carte în cealaltă mână, paginile deschizându-se la întâmplare, aruncând sclipiri în jur. Am privit-o cu fascinație, aproape nevenindu-mi să cred. Libertate!... Ești tu într-adevăr?...Ești chiar aici?... N-ai rămas pe insula aceea?... Ai venit cu mine? Cum ai apărut așa, deodată?... Am apărut pentru că nici n-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care mă aflam, întinzându-și din ce în ce mai mult
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cadrul luminos al unei uși din apropiere s-au văzut niște scântei, ca o coadă de cometă. Însă a dispărut imediat, așa cum apăruse, sclipind fulgerător și incandescent, într-o secundă. Am sărit în picioare. Ai văzut? Am văzut ceva. O sclipire trecătoare. Eu știu ce era! m-am entuziasmat și am alergat până în fața ușii pe unde se văzuseră trecând scânteile, ca o secundă iluzorie. A fost o cometă... A fost steaua răsăritului! Ar trebui să mergem în direcția aceea. Mie
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ramurile au început să se coloreze, ca niște iridiscențe transparente care împrumutau nuanțele curcubeului, reflectând diverse aspecte, unele în albastru, altele în roz, altele în violet sau alte culori... și într-o secundă, întreg arborele părea o adevărată desfășurare de sclipiri și dansuri de culori care se schimbau de la o ramură la alta în ritm amețitor, ca și cum crengile ar fi preferat să ia alte nuanțe, înnoindu-se mereu, de la un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o răspândim în jur pentru a se întoarce la noi înzecit și infinit... A fi lumină înseamnă a fi pozitiv și etern, a percepe fluviul ce se întinde în mod absolut dincolo de temporalitatea existenței noastre, la care avem acces întrezărind sclipirea infinitului în episoadele vieții și a călătoriei noastre prin această lume, în vârtejul diversității de exprimări și expansiuni, în drumul spre absolutul pe care doar îl ghicim și-l recunoaștem, începutul de la care am pornit și spre care ne îndreptăm
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de relativă certitudine, orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
privea nedumerit... și deodată stelele de deasupra au Început să cadă spre mine. Atunci am Început să construiesc cu ele, În loc de cărămizi, un castel cu turnuri Înalte care luminau calea până departe În mină. În clipa următoare, Însă, o simplă sclipire a zorilor mi-a stins toate stelele și, odată cu ele, palatul meu a devenit un abur transparent, ridicându-se ca o ceață a pământului. Când am deschis ochii, totul dispăruse. Ochiul de cer era acum cenușiu. Nu știam unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
place mult să merg cu autobuzul... Ce cunoscuți Îmi sunteți, oameni care urcați și coborâți aceleași scări, stați pe aceleași locuri, schimbați aceleași priviri... Aveți fețe preocupate... doar un picior sau o talie frumoasă vă mai smulg din ochi o sclipire. Iar când autobuzul a ajuns la cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm stingheri, puțin rușinați că am visat prea mult. 5 noiembrie 1964 (joi) Rugă de ghepard. O, stea... mă chemi, adâncă, tu, singura care mă legi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O să trecem peste asta împreună. - Te iubesc, îi șopti. Reacția lui fu să îi inhaleze aroma floarală de Quakery State și să îi spună că și el o iubește. - La naiba, e prea strălucitor. Privi către fereastră, plină acum de sclipiri din cauza reflectoarelor de la circ. Unde sunt jaluzelele? - Au ars, îți amintești? - Am crezut că a luat Thom unele noi. - Începuse să le pună, dar făcea prea mult caz. Măsura și așa mai departe. L-am dat afară și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un pistol cu bile. Un mic graffiti chiar pe ușă. O carte prăfuită despre Houdini, așezată în vitrină, deschisă la pagina la care se vorbea despre tipuil de frânghie pe care prefera să o folosească în numerele sale. Văzu o sclipire înăuntrul magazinului: domnul Balzac își aprindea o țigară. Trase adânc aer în piept. Hai să o facem, se gândi și împinse ușa. Era la tejghea cu prietenul acela al său, cu care fusese în oraș în weekend, un iluzionist din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o decizie. Cu câțiva ani în urmă, din cauza unor urme de rugină, luase hotărârea să își revopsească mașina, neagră din fabricație. Alesese un galben țipător. Alegerea fusese doar un impuls de moment, însă de ce nu? Oare nu ar trebui ca sclipirile de moment să fie rezervate pentru culoarea unghiilor de la picioare, a părului și a vehiculelor? Numai că acum, din moment ce va fi nevoie să înlocuiască un sfert din tăblăria Chevy-ului și, oricum, va fi nevoie de revopsire, se gândi să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mult contrastau ochii lui căprui cu pielea palidă, pătată, cu urmele stacojii de adolescent și am mai văzut ceva, care m-a făcut să vreau să privesc repede în altă parte. Și nici nu era prima dată când vedeam - acea sclipire de neplăcere care-i umbrea rapid fața de fiecare dată când ne certam sau când eu spuneam ceva ce lui i se părea prostesc sau jenant. Ben și-a scuturat haina jos de pe brațe, a prins-o cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că viața, așa cum o știm noi, exista undeva în adâncurile cadrului vast al fetei, chiar dacă fusese nevoie de prezența lui Warren Chipstead ca să permită o sclipire a ei. Mă întrebam dac-aș putea folosi acest mic indiciu ca să obțin puțină comunicare. Pare un tip de treabă, am încercat eu. Bănuiesc că e eficient. —E-n regulă. Ești aici de mult? —Unșpe. —Ce? Adică unsprezece ani? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]