1,930 matches
-
molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. {EminescuOpI 205} Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
firmă, iar tricourile sunt și ele din colecții la modă și probabil au costat exorbitant. Părul fetelor e la fel de dezordonat ca al băieților, singura diferență fiind că fetele îl au prins în coadă, decorat cu flori artificiale sau cu clame sclipitoare și țipătoare, cumpărate de la magazinele pentru copii. Par că nu prea vor să arate a adulți. Sunt aici adulți de aproape patruzeci de ani care arată ca niște adolescenți frustrați. Separeurile, trei la număr, sunt ocupate; trebuie să vii foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
douăzeci și opt de ani și o înfățișare perfect normală. Ar fi putut fi oricine: o contabilă, o prietenă, o secretară, o asistentă. Putea trece drept orice. În seara aceea era îmbrăcată în stil Vegas, cu părul blond pieptănat și o rochie sclipitoare, cu decolteu adânc. Era puțin supraponderală, ceea ce făcea ca impresia să fie perfectă. Vasco era cu ea de patru ani și lucrau bine în echipă. Iar în viața particulară se înțelegeau bine. Ei nu-i plăcea deloc că el fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai văzut? întrebă Julio. — Asta e a treia. — Și lumina asta ține jaguarii la distanță? Continuă să privească sclipirea slabă. Avea senzația că acea calitate a sclipirii era ciudat de familiară. Aproape ca a unui licurici. Sau ca o bacterie sclipitoare din valuri. Ceva ce mai văzuse înainte. — Da, jaguarii păstrează distanța. — Stai puțin, zise Julio. Ce e asta? întrebă el, arătând spre carapace, unde apăruse un model de plăci luminate și întunecate. — Se întâmplă doar uneori. Dar o vezi? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
undeva, așezat pe un trunchi de copac plângea tremurând pământul un alt om. Bărbatul tot ținea în fața inimii o oglindă, privea adânc în ea, apoi, din când în când, sfâșia cerul cu privirea lui inteligentă, lăsând o dâră atât de sclipitoare, că Bunul s-a cutremurat de teamă că omul i-ar putea citi până-n adâncul sufletului de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce caldă și blândă. Că sunt artist, Doamne! Ție n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ție capul, până la lupta cu Laertes, o să-ți tai capul, ca să-ți arăt că am tehnică, o să te omor, vrei, iubito???, sunt un spadasin strălucit, așa cum stai acolo, nemișcată, ești o pradă grozavă. — Să te văd, bărbat frumos! Cu sabia sclipitoare, tânărul actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își ridică pleoapele, îl privește vrăjită, actorul se mișcă elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o viață nouiă. Primăvară îți mulțumesc că exiști! IARNA Este iarnă. Au început să roiască albinele cele albe. Startul de zăpadă a acoperit satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt fericiți. FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
că da. Se oprește, traversează strada și mă salută prietenește, prezentându-se: Riccardo Pollice din Nisa. A auzit de la Alain că sunt prin zonă și a încercat să mă găsească. Este un bărbat plinuț, cu o față senină și ochi sclipitori. Imi place de el. Imi spune că a parcurs de mai multe ori drumul spre Santiago, pornind din locuri diferite și de la mare distanță. A fost în plerinaj și la Roma, tot pe jos. Mă impresionează tot ce povestește și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
O astfel de „miniatură” - poate impropriu, pe undeva, denumită, pentru că ea are o greutate atomică foarte mare, foarte densă, o morală, o consecință a unei acțiuni, o sintagmă cu profunzimi sclipitoare - a bântuit cândva și prin mintea mea, numai că tu le-ai denumit „Hușanisme”. Într-adevăr „pastila, concentratul de gândire și de sensuri” poate primi și numele producătorului cu „isme” în coadă așa cum s-a întâmplat cu toate denumirile localităților
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
acum e numai muncă, petreceri, lansări, interviuri: n-a mai fost niciodată atât de ocupat. Dar nici London Daytime Television n-a mai avut vreodată o vedetă atât de strălucitoare. Oriunde se duce, Diana Macpherson e încurajată și felicitată pentru sclipitoarea ei descoperire. Din punctul de vedere al Dianei Ben este creația ei, și asta echivalează cu un singur lucru în mintea ei: el îi este dator, și-i e dator la greu. Acum așteaptă pur și simplu ziua când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Luke, puteam fi eu însămi. Orice-ar fi însemnat asta. Nu că Luke n-ar fi arătat bine. Avea un păr negru foarte frumos. Mă rog, ar fi fost foarte frumos dacă l-ar fi tuns cum trebuie. Avea ochi sclipitori și niște trăsături pline de viață. I-am povestit despre familia mea. Asta pentru că, din nu știu ce motiv, oamenii considerau că poveștile despre familia mea erau amuzante. I-am povestit despre bietul tata, singurul bărbat într-o casă cu șase femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să scot o vorbă, am rupt o pagină din agendă, mi-am scris cu grijă numărul de telefon pe ea, după care, spre uimirea lui, am mototolit-o și am aruncat-o la coș. —Așa, am spus cu un zâmbet sclipitor, asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un idiot nenorocit. Părea complet șocat. — La revedere, am spus eu zâmbind din nou și răsucindu-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i așa? a întrebat-o Josephine cu infinită compasiune. Neil a făcut tot ceea ce ai scris în chestionar? — Da. Răspunsul semăna mai curând cu un geamăt. — Sunt de acord, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de secundă să trântesc ușa și să neg că știu ceva de vreo petrecere, dar Joey îmi surprinsese deja privirea. Sări la înaintare, fetițo, da, da! m-a întâmpinat el. Ce mama naibii, m-am gândit. Mă simțeam invincibilă. Puternică, sclipitoare, sigură pe mine. Capabilă să fac față oricărei provocări. Mă simțeam în stare să supraviețuiesc acestei scăderi a standardului în ritm heavy-metal. Așa că cei cinci au intrat în apartament, comportându-se de parcă aveau tot dreptul să fie acolo. Cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urc în taxi, amândoi străluceam ca două faruri în noapte. Apoi, după ce-am ajuns la La Bonne Chère îBucătăria Aleasă), foarte respectuos, Luke m-a ajutat să cobor din taxi și, din nou, amândoi ne-am zâmbit. Niște zâmbete sclipitoare care parcă urcau din vârful degetelor de la picioare. A urmat o scurtă pauză, în care Luke a plătit taxiul, apoi ne-am privit, abia mijind ochii din cauza zâmbetelor acelora enorme care nu ne lăsau să vedem aproape nimic. Luke m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și pe drumul spre casă nu el a fost cel care a insistat să ne oprim în fața tuturor vitrinelor, ca să-mi arate tot felul de lucruri, și nu tot el mi-a spus: — Hei, Rachel, păpușo, chestia aia ar arăta sclipitor pe tine! Am tot tras de el, zicând cu severitate: — Nu, Luke. E mult prea scurtă. Chiar și pentru mine. Dar el a protestat, încercând să mă târască în magazin: — Nu există noțiunea de mult prea scurt, păpușo. Nu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trimisă de DA n-a fost un bărbat. Era Nola, blonda superbă cu accent din zona Cork - cea despre care crezusem că-i actriță - care venise și la prima mea întâlnire. —Bună, Rachel, m-a salutat ea cu un zâmbet sclipitor. Cum îți mai merge? —OK, am bolborosit eu flatată că-și amintise de mine. Tu ce mai faci? Voiam să continuăm să vorbim pentru că eram atrasă, în mod straniu, de ea. Minunat, mulțumesc! mi-a răspuns ea cu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Întotdeauna păreau puțin obosiți. Nu mai cunoscusem până atunci scriitori și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate chiar din clipa în care se întorcea cu spatele. Artistul are acest avantaj asupra restului lumii: prietenii săi îi oferă drept țintă a satirei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat de viu în ele, de parcă ar fi fost create într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după ce ne cerea scuze pentru asta. Dar când începea să vorbească (avea și o voce pițigăiată!) devenea altul. Ieșea parcă din proptia-i piele, făptura lui se mărea pe nesimțite, lua proporțiile unui uriaș care ne stăpânea cu forța verbului său sclipitor. Uitam de el, uitam de noi și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât muzica beethoveniană. Astfel, dreptul roman încete să mai fie o disciplină aridă de care fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
țineam de mijloc ca să nu-și piardă cumpăna. Ea zvârlea din picioare, dădea din mâini, și mișcările ei erau așa de drăgălașe că mă prăpădeam de râs. Până la urmă ea se supăra și fugea pe plajă cu trupul muiat și sclipitor. Odată i-am tras fără să vreau o spaimă: m-am avântat în larg, ca să ajung la malul celălalt. Trecusem Bosforul înot, nu era prea lat în locul acela, dar Mihaela, nezărindu-mă în preajma ei, crezu că m-am înecat și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
provocasem ruptura prostește? Ca să n-ajung să-mi pierd capul și s-o iau de nevastă? La urma urmei, pentru care motiv să n-o iau? Fusese o fată cuminte până la mine, fusese a mea, era frumoasă, cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Adevărat este că în situația lui putea lesne să se îmbolnăvească psihic oricând de atâta singurătate. În această direcție, specialiștii dețin dovezi clare precum că un om bolnav psihic, uneori judecă normal, este dotat cu o inteligență, ca să nu spun sclipitoare ci peste normal în sensul bun al cuvântului, și oricând te poate determina să înțelegi că nu are probleme cu sănătatea. De aceea câteodată am fost înclinat să cred că sătenii aveau dreptate. După ce l-am vizitat de mai multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]