4,690 matches
-
nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când râd genuni tu știi că nu-mi e bine, că pașii mei prin ierburi se ascund de gândul ce abia se mai abține să-și strige ploaia și că mă scufund în ape de-ntuneric ce persistă să-mi scrie valuri c-un condei de-amar. Când râd prăpăstii știi că nu există în mine-aprins de liniști niciun far, că lotcile-mi se leagănă întruna a rătăciri, cu închistări cu tot
ÎN HOHOT de AURA POPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380513_a_381842]
-
apa Gurghiului își schimbase matca de la inundație. “Mereu ni se deschid în față două căi,oare aș fi putut alege în așa fel încât să nu trăiesc vremea întrebărilor, regretelor sau orce aș fi ales vine un timp când te scufunzi în nostalgie? Bătrânețea atâția dacă încolțește în suflet” Tresări, ce repede a trecut drumul, în zare se vedeau turlele celor două biserici din sat, acum vine podul peste rău, emoția o înăbușea parcă. Podul nu mai era cel de altădată
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
care ne-am dărui cu toată ființa și am muri înainte ca bucuria dăruirii să se spulbere, această dăruire ar fi ca un scut, am muri tot atât de împăcați ca într-un somn, care ne-ar doboraî irezistibil și ne-am scufunda euforic, ca și când am fi drogați (și nu ne este oare somnul minunatul drog pe care natura l-a dăruit încă de la începuturi ființei monocelulare din care am devenit apoi conștiințe?) Bucuria unei împliniri ne învăluie sufletul și îl apără de
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Oprește-te o clipă și visează, Cuprinde cerul în privirea ta! Simțirea toată în taină acum vibrează, Iarba-si întinde verdele-n tafta. Taci si-asculta cum plânge teiul în pădure, Izvoarele în vale îi răspund! Vino! Acum apusul se scufunda-n mare Și în curând și stelele se-aprind. Vino să vezi bijuterii în iarbă,dimineața, Iar florile au explodat culori, Cum fluturii în roua-si spală față, Vino să vezi povești cu zane-n nori! În ce valori mi
OPRESTE-TE O CLIPA! de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379447_a_380776]
-
cuvântul, Pământul tremura prin frunze,scuturând Arama,vioară vântului se-aude-acum plângând. Țipat de pescăruși îmi este acum gândul, În zborul lor ma-nalt și eu cu vântul Și vreau să plâng,să cânt,apoi să tac Până ce stelele mi se scufunda-n lac. Nu poți să treci al inimii hotar, Nu vei putea,tu nici nu ai habar, Gândirea mi-a zidit-o în cetate Și-și plânge dorul în petale scuturate. De purpura de maci,precum o rană, E toamna
DULCE-AMAR de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379480_a_380809]
-
ântâmplarea Să citești poema mea... Vei ști...să te iubesc pe tine... A fost cum sa iubesc o stea. VOI UITA Un țigan și o vioară, O țigară și un pahar... Și în fiecare seară Sub același felinar... Să mă scufund iar în vârtejul Care trage tot la fund... Să mă rotesc în val de ape Secretul mării să-l pătrund... Îngeri, demoni și iluzii... Adunate-n palma vieții... Le voi lăsa să zboare-n noapte În căutarea tinereții... Voi izbucni
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
se făcea cunoscută învățătura creștină, mai exact sfaturile, minunile și promisiunile Mântuitorului, toate acestea trebuind să fie însușite și cu strictețe respectate. b) Botezul cu apă (al doilea act) se săvârșea după o zi sau două de post, catehizatul fiind scufundat în apă, de preferință într-un râu. Dar, acolo unde nu exista o apă curgătoare sau posibilitatea scufundării catehizatului într-un vas mai mare umplut cu apă, botezul se făcea prin turnarea unei cantități de apă pe capul acestuia. Căci
CARE VA FI STATUTUL SFINŢILOR ÎNTR-O LUME AFLATĂ ÎN PLIN PROCES DE DECREŞTINIZARE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381012_a_382341]
-
cunoaște, nu are cum să fie eliberat. Liniștea sa pare, mai degrabă, neantizare a ființei. Aforismul 67 mi se pare deosebit de reușit, dacă îl acceptăm ca pe un gând poetic, nu ca având valoare de axiomă: „nicio piatră nu se scufundă / până-n adânc / singura posibilitate / ar fi / sunetul ei” (p. 25). În câteva cuvinte, gândul 79 ne lasă aceeași deschidere spre înțelegere: „a fi OM înseamnă să ai suflet de floare” (p. 29). Adică să te deschizi, să dăruiești oamenilor mireasma
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CASTELUL VEȘNICIEI Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu ramuri lungi de vânt am învelit un soare Și-n marmura tăcerii te-am scufundat demult, Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de fecioară lumini se furișează, Noi, două săbii reci, ne-
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
acelei clipe Rulând alte amintiri și legându-ne De toate celelalte clipe împreună Am mai avut ochii legați Și n-am văzut strălucirea ochilor tăi Și n-am simțit căldura inimii tale N-am înțeles candoarea sufletului tău M-am scufundat în sumbre gânduri M-am scofâlcit în false visuri. Mangalia, 08 martie 2016 h 20.00 Referință Bibliografică: Umbra unei clipe / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
UMBRA UNEI CLIPE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381329_a_382658]
-
Poezie > Oglindire > ASFINȚIT Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stau și privesc soarele cum dispare, pe țărm sunt stânci și alge, cochilii părăsite, năvodul de lumină lin așternut pe mare încet scufundă astrul în străvezie criptă. O linie tremurândă s-a format în zare și fiecare val cu o mână nevăzută îmi scrie pe nisip un rând ca de scrisoare, că mâine vei veni, ca soarele din criptă. Referință Bibliografică: Asfințit / Cristina
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
în temniță, deși bietul băiat nu a făcut nimic altceva decât să refuze să se despartă de noi. - Minți, se răsti prințesa, tatăl meu e un om drept! Floarea dădu din cap cu tristețe, iar peștișorul zbură în cupa sa, scufundându-se cu totul în apă. Prințesa bătu din picior cu ciudă, înfășcă vasul și cupa și se repezi pe scările care duceau în temniță. Reuși cu greu să deschidă de una singură zăvoarele ruginite și să deschidă porțile greoaie, dar
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
forme îi atinseră receptorii într-o mișcare haotică neinvazivă. Rețeaua continua să înregistreze date, fără dezechilibre majore, făcând față micilor tentații care reușeau să i se apropie de conexiuni. Și atunci identifică noua formă. Alungită, cu o parte din membre scufundate în lichid și cu cei mai mari receptori vizuali pe care el îi putuse identifica vreodată fixați asupra lui. Shri-Kr știa că nici o formă nu îl putea detecta. Cu toate acestea, acea formă îl fixa ca și când ar fi știut că
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016. MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și-adăpost. Am adesea o idee - ruptă-n mine din amor - Prin Olympus și Medeea sting în fugă mare dor. Voi urla ca lupul negru, hăituind mizere griji - ... Citește mai mult MOTTO :„Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară -Retrăind în dor sentimentele de-afară.Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă -În astral urcând cu a mea pe veci mireasă.Sub cerul înstelat singur mă preling -Sunt un biet uitat, rânit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
glas/ Și timpul care merge mai departe/ O poezie-i navă, eu căpitan de vas/ Mereu e între viață și-ntre moarte,/ Tu să nu uiți, să știi că am rămas/ Cu sufletul, te-aștept în orice carte/ De se scufundă nava nu o las/ Etrava ei mă duce mai departe/ Până zburăm la stele cu Pegas/ Și în eterul lor ne vom desparte,/ Tu să nu uiți, să știi că am rămas”. Deschideți această carte cu sentimentul,că poartă între
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]
-
viață!... IV. IRINA LUCIA MIHALCA - CERUL (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016. CERUL DIN INIMA MEA Eternul prezent, totul trece și curge, în acea liniște nimic nu respiră, nimic nu se mișcă, scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea, chiar dacă voalul ivoriu al uitării te-acoperă mereu și mereu. Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră. Poți să o spargi de vrei. Un timp de o zi e tot ce-
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
imaginea prinde contururi nebănuite. Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii, primesc fragmente, copleșită, o putere ... Citește mai mult CERUL DIN INIMA MEAEternul prezent, totul trece și curge,în acea liniște nimic nu respiră,nimic nu se mișcă,scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea,chiar dacă voalul ivoriu al uităriite-acoperă mereu și mereu.Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră.Poți să o spargi de vrei.Un timp de o zi e tot ce-ți dorești
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
socio-cultural cu anterioritate creat de omenirea în genere. De colo până colo, lumea de azi este obligată să renunțe cu bruschețe la vasta panoplie de semnificații construite de-a lungul și de-a latul vremilor trecute deja spre a se scufunda, împinsă virtual de la spate, în prăpastia unui șir infinit de sunete dizarmonice țâșnite la comandă din geometria sui-generis a vechiului krummhorn, instrumentul de interpretare a cântului popular renascentist, din muzicalitatea căruia se alcătuiește la ordin în clipa de față un
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
ICOANE AU FEȚE MURDARE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În astă săptămână de patimi și cazne Ne-am adunat la altare Să cerem iertare, să implorăm îndurare Pentru lumea pierdută, scufundată În mocirla de păcate și pierzare. Ne rugăm îngenuncheați la icoane Pentru un licăr de pace și alinare În timpul nostru cel nebun de legare cufundat în ochiul furtunilor milenare. Din găurile viermilor Se metamorfozează spiritele damnate: slugile lui ISIS- zeiței
ÎNGERII ÎN ICOANE AU FEȚE MURDARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380958_a_382287]
-
pot să te ucid în paranteze Când vii și pleci lăsându-ți doar amprente pe trupul meu, fixat în pioneze, Pe lampadarul minții fără-accente. Eu pot să îți ucid chiar algoritmul. Și toate verile și toamnele cu ploi. Dar mă scufund de dor în anotimpul orfan de miercuri, sâmbete și joi. Eu POT SĂ TE UCID ÎN GHILIMELE. Eu pot să te ucid ca pe-un atu. Sau pot să te urăsc ca pe atele. Dar am aflat că te iubesc
EU POT... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374324_a_375653]
-
ochi, nici din ritmul nebunesc, din vâltoarea semnelor, a simbolurilor care curg prin ea. Privesc totul și mă sperie viteza aceea care seamănă cumva cu viteza din tunelul cu pereții ca un șah din timpul comei în care m-am scufundat aproape cu 19 ani în urmă. ****** Aș mânca de foame amintirile, pentru că în mine știu că zace cuminte așteptarea întoarcerii viilor morți acum, pentru că obiceiul prost al omului este să se întoarcă de unde a venit, uneori prea devreme, prea prin
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
cântat la pian și a pictat din timpul adolescenței. A fost un membru activ al cenaclului „Ștefan Petica” din Galați, a participat și a obținut premii la diferite concursuri naționale de poezie. Debutează în 1990 cu românul Legendele nu se scufundă, după care alte 5 cărți (proza scurtă, române istorice, memorii și versuri) văd lumină tiparului. De asemenea, Violeta a publicat în colaborare șase cărți cu tematică diversă. În 2013 publică prima sa carte de versuri „Oglinzi”, în colaborare cu Valentina
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
cercurile de pe un disc compact de-argint; luminează-ne cu cele patru inele de stânci înghețate, și cu solii celor șaizeci și doi de pui rotunzi, scânteietori, cu strălucirea atmosferei nitrogenice a lui Titan, a cărei jumătate pe veci e scufundată într-o eternă noapte, deși altmineri Titan vrea să imite Terra... Invită-ne să ne suim pân' la logodna ta cu infinitul, trecând printre Diana, Mimas și Iapetus cel roșcat, să-ți bem strălucirile cu ambră de stele, și să
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
pentru noi nu ne ucidem așa ușor mai avem dreptul să privim cu ochiul singurătății la spectacolul lui shakespeare din romeo and juliet peste care plouă lumina lunii într-o veneție stampă ce dacă e târziu în orologiu și ne scufundăm în gravuri jucând marocco sau tiling tiling ca păpușile crinoline ascultând un patefon demodat la margine de viață ce dacă admirăm acestă melancolie lentă în haine de miere purtată pe aripi de îngeri pe fruntea zilei ce dacă ne plimbăm
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]