1,944 matches
-
după care, odată expuse datele istorice și esențiale ale subiectului, grafologul nostru avansă În domeniul definirii exhaustive a principalelor caracteristici ale scrisului sub judice, și anume, mărimea, presiunea, aranjamentul, dispunerea În spațiu, unghiurile, punctuația, proporția liniilor Înalte și a celor scurte ale literelor, sau, cu alte cuvinte, intensitatea, forma, Înclinația, direcția și continuitatea semnelor grafice, și, În sfârșit, după ce clarifică faptul că obiectivul studiului său nu era un diagnostic clinic, nici o analiză a caracterului, nici un examen de aptitudine profesională, specialistul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
surprins pe sine. A ales abstinența; uneori, vara, se uita invidioasă la grupuri - haite, cum le socotea - de fetișcane aproape despuiate, bete unele, din doar cîteva guri de bere, În zilele Încinse; copile ce nu supărau pe nimeni Își trăiau scurta lor adolescență după cum vedeau la surorile mai mari ori la televizor, În visele ce le invadau somnul agitat, cînd se culcau, epuizate, În zori; se purtau după cum simțeau. Instinctele o luau Înaintea minții, nu prea multă la anii aceia; nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dintre fericirea noastră de posesoare a unor blugi Chloé și fericirea de logodnice a lui Jolene, KK și Cari. Peste câteva zile, luam masa la Joe, restaurantul acela super-nesănătos, de la intersecția dintre Sullivan și Houston. Julie era îmbrăcată pretențios, în scurta din blană de nurcă Mendel după care e înnebunită toată lumea. Pe de altă parte, prințesele din Park Avenue se îmbracă pretențios pentru orice eveniment, chiar dacă comandă mâncarea acasă. Așa m-aș îmbrăca și eu dacă aș avea o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și se îndreptă în scaun. Își trecu palmele peste față și, cu expresia pe jumătate năucă a unui copil prins cu ocaua mică, murmură, Lăsați-mă să dorm. Întotdeauna spunea aceste cuvinte, Lăsați-mă să dorm, când se trezea din scurtele lui ațipeli în fața televizorului. Dar seara asta nu era ca celelalte, de aceea trebui să adauge, Mai bine nu mă trezeam, șopti, în somn cel puțin eram un olar care avea de lucru, Cu marea deosebire că munca din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică pistolul, îl vâră în toc și se apropie de Didier. Didier a băgat-o pe mânecă. Vede înaintea ochilor scurta lui viață derulându-se în pas alergător. După funera l i i f e r i c i t e ! 235 care vede o legitimație de polițist. Didier nu știe ce să creadă: o fi adevărată sau nu? Se gândește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă mișcați.“ Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi. Sorbea tihnit din cafea, își contempla musafirul. Acum lucrez la un hotel. La recepția hotelului TRANZIT, în centru. Urmă o scurtă lungă tăcere. Marele buchet de garoafe roșii pe care îl adusese domnul profesor se înălță violent din vaza-obuz de pe scrin. — Deci, la hotelul TRANZIT... Urmă aceeași tăcere lungă scurtă încolăcită. — Aa, să nu credeți cumva... știu ce se spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
actor nu e ieșit deloc din Satyricon-ul lui Fellini, e doar venit de la Caminul Cultural din Cristești și picat în lumea orașului pe care îl visase atât, arată ca un copil trist și cuminte, îmbrăcat cu niște jeanși negri, o scurtă de piele și, pe dedesubt, tricou albastru care-i vine foarte bine, „se pupă cu ochii mei, nu?”, o atenționase bărbatul, pe la ora zece, când plecase la Teatru pentru repetiții. — Eu sunt Ofelia - și fata, mândră de ideea ei, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părăsit, trăiește de patru ani o familie În care ieri, spre seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea putin inalte, neindemanateci in preumblarea lucrurilor fine, a sipeturilor si lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună, scurt si gros la trup, dăduse porunci ss se deretice grajdurile domnesti, în care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
opriri sunt marcate și aici. Opriri determinate de sleirea puterilor și de căderile Lui. Deci, de nevoia unor clipe de odihnă, pentru a putea merge mai departe pe drumul supliciului. Fiecare oprire e marcată cu imagini simbolice sugestive și cu scurte explicații... dezbrăcarea, răstignirea, moartea. Totul începe, însă, cu o reproducere a sălașului nașterii. Biserica Vierge Noire, adică Fecioara Neagră, este o construcție mai specială. Ea servește meditației și oficierilor religioase pentru creștinii de culoare. Dar nu numai pentru ei. S-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care n-am putut să-l trec, rămânând ancorat în copilărie. A., în scurta ei orange vătuită, care inexplicabil îi făcea mișcările ușoare, se îndepărtează mut ca într-un coșmar, prin zăpada moale, lăsându-mă în lumea mea. Gardul acela ar fi trebuit să-l trec și ar fi urmat îndată zăpada proaspătă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins pe la prânz dintr-un șir de trenuri regionale în Gare de Lyon, nesemănând chiar deloc cu o estică. Cu degetele nervoase cu unghii nevopsite, de femeie obișnuită să muncească, își descheie scurta de blană zbârlită, lăsându-și la vedere bluza cu strasuri pe care sânii o împing irezistibil înainte, spre marele oraș căruia nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea să plouă și când nu ploua. Nu seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
diferite, am încercat să-mi trag sufletul într-un cafe-bar pe Calea Victoriei, unde banii nu-mi permiteau să iau nici măcar o apă minerală, puteam doar să sprijin câteva minute stâlpul din hol, din lemn masiv, simetric cu o cariatidă în scurtă de blană neagră, căreia boiala mov îi dezvăluise dintr-o dată profesia. Pe Z. o intrigă doamna care ieșea pe alee fix la șapte și jumătate (când ea singură, în bucătărie, pune în funcțiune filtrul de cafea și statura îi permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
profesorului să se afișeze în cârciumioara noastră mai ieftină, la Carmen, după cotul liniei de tramvai. Pe mine mă atrăsese totuși la Cavafi umbra văzută din drum a unei fete, pe care acum pot s-o observ din față, cu scurtă de piele maron și cizme până peste genunchi. Sprijinită de faianța roșie, parcă adormită și ea de căldură, trage nervos fumuri scurte și dese din țigara care-i tremură între degetele roșii de ger, cu unghiile vopsite în culoarea solz-de-pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
peristaltism nemaivăzut, oasele tale îți trimit apendicele tău xifoid, să mulțumească inimii tale, bătând. jucării în picioare, lipită de bara de metal rece, care desparte pe cei ce se întorc de cei ce îi așteaptă urmăresc, prin deschiderea nemilos de scurtă a ușilor, mișcări, fără să disting fețe îmi amintesc lucruri mici, ca niște jucării, trăite cu tine mâncatul secundelor dulci cu bețișoare de lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca o căpșună
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii - încă mai simțea un gol în inimă. Ca de la o mare distanță, auzi sunetul ușii glisante, deschizându-se încet. Kazumasa, îmbrăcat în haine civile la fel ca stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa: Azi, duminică 19.., m-am plictisit îngrozitor. Am făcut o plimbare cu tramvaiul și plictiseala tot nu mi-a trecut... Îmi închipui că, la vârsta de paisprezece ani, s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Apoi, după câțiva pași, în timp ce se îndepărta, a trecut pentru o clipă prin raza de soare cu părul ei complet alb. DOUĂSPREZECE PRIMULE Ca întotdeauna când vine să îngrijească mormântul părinților, înainte să se apuce de treabă Lucian își scoate scurta și o agață de un braț al crucii. Uneltele de grădinărit le aduce într-o găleată veche, de mulți ani aceeași, cu urme de pământ și rămășițe de ierburi uscate pe fund. Crucea a devenit aspră la atingere în urma ploilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a devenit aspră la atingere în urma ploilor și a iernilor deja au trecut destule. Aspră la pipăit, albicioasă și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele în cuier de fiecare dată când venea de la București în vizită la ai lui. Dincolo de draperia trasă pe jumătate de la capătul holișorului, fereastra umplea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și își continuă amândoi drumul pe alee... Iată și locul de veci al părinților lanțul deja vechi, de jur-împrejur, atârnând între stâlpi, vopsit în negru; crucea de curând ieșită din iarnă, curată și grunjoasă, de al cărei braț își agață scurta înainte de a se apuca să curețe mormântul de buruienile uscate. La iarnă, de Crăciun, ar fi bine să aducem câteva crenguțe de brad, să le împrăștiem pe morminte, îi sugerează Liliana. Soția sa se gândește de pe-acum la iarna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
marinar cățărându-se pe catarg, se urcă la bord neașteptat de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele trei mișcări ce o catapultaseră pe Carol spre orgasm, spre cea mai scurtă dintre scurtele morți. Carol nu prea avea de ales, așa că își desfăcu picioarele, fie și numai pentru senzația de confort. Imediat simți cum, în ciuda presiunii abdomenului lui Dan, chestia se desprinde din lăcașul ei și se întărește, de data aceasta perceptibil. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se plătește. În sfârșit. ...Acum, deja, pentru mine și pentru Erika e târziu. Balansăm de o parte și de alta a unei jumătăți de secol. Aparent, ne aflăm într-un echilibru instabil, dar asta presupune și momente de aliniere perfectă: scurte, dar inevitabile. La fel de inevitabile ca întâlnirea noastră, hotărâtă încă de la nașterea Universului. Reîntâlnirea noastră. În memorie purtăm, imprimată, legătura primordială: zămislirea din UNUL. La ÎNCEPUT, vreme de o secundă siderală, am conviețuit într-un PUNCT. Dar să revin. Legătura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]