7,237 matches
-
aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
eram, orice s-ar zice, mare actor la vremea aceea. Vorbea frumos despre teatru, avea o patimă incredibilă, ardea pur și simplu când pomenea despre montările pe care le făcuse și despre actorii săi. Râdea plin, ca o orgă, se scutura toată ființa lui, râdea așa cum a trăit, din plin. Un amestec bizar de histrionism, de chef de mahala, cu ștaif de lume aristocrată. Ginere de mare regizor - Șahighian era un monstru sacru, actor de farmec, frumos și cu succes -, Berechet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vrut să fur scula când am plecat din teatru ca să înființez Masca, dar n-am mai găsit-o, cineva fusese mai iute ca mine. Tot acolo erau și tunetele lui Zecheru, o foaie mare de tablă pe care Zecheru o scutura puternic pe monologul lui Calboreanu în Apus de soare. ― Că Moldova nu este a mea și nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri în veacul (aici Zecheru zguduia tabla puternic, lumea începea să aplaude) vecilor, amin! (zguduială puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fund, dispozitivul vine înapoi și mă lovește în țeastă, iar aici se termină filmul, o bucată de vreme n-am avut treabă cu ei. M-am trezit mai încolo, îmi dădeau palme și erau destul de speriați. M-am ridicat, am scuturat din cap și m-am urcat din nou în podul teatrului, făcând corecturile cu pricina. Oare astăzi actorii tineri care ies pe porțile școlii ar face așa ceva? Poate că da; eu nu prea cred, dar știu că nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și preocupări de om bătrân. Cred că sunt pe punctul de a mă pierde, am sentimentul că trebuie să reacționez repede până nu va fi foarte târziu. Mă gândesc deseori la moarte, fără teama de altădată și fără să mă scutur cu nervozitate la absurditatea acestei idei. Azi chiar m-am gândit teribil de intens la nevoia de a reîncepe cursurile mele de teatru, simțindu-mă oarecum ca Lecoq în perioada în care eram student la Paris. Trebuie să mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
păcate el aleargă după o fericire îndepărtată, când în realitate ea e atât de aproape, așa cum aproape se află și lucrurile bune din viață. Cu toate astea, el trebuie să hoinărească prin depărtări. Neplăcut pentru ea, nu și pentru el. * Scuturați de vânt, copaci de tot felul tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă e ceva ordonat și a fost creată special de grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
află și lucrurile bune din viață. Cu toate astea, el trebuie să hoinărească prin depărtări. Neplăcut pentru ea, nu și pentru el. * Scuturați de vânt, copaci de tot felul tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă e ceva ordonat și a fost creată special de grădinar, care a grupat astfel copacii. Aceștia oftează și scrâșnesc, ca și când ar fi amenințați de un mare pericol, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să i‑l transmită Sophiei. Sophie stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu‑i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu e nici iubire copilărească, nici loialitate față de prieteni. Sigur e ceva mai degrabă negativ și nu trebuie să asculți de un asemenea sentiment, fiindcă sentimentele sunt totdeauna înșelătoare. Hai, Sophie, șuieră Rainer și o ia în brațe. Ea se scutură de el și țâșnește înapoi pe stradă, ca un fir negru de ață pe care cineva îl trage pe suprafața netedă a unei mese. # Ca să facă ordine în existențele lor încâlcite, Rainer, Anna și Hans se târăsc într‑acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mod cam forțat, din moment ce Maria la vremea ei n‑avea decât un fiu, nu și o fiică. Hans înghite în sec, iar mărul lui Adam i se mișcă vizibil. Atâta salivă fără să fi băut măcar o bere. Sophie se scutură de toate și pleacă irevocabil. Lasă în urma ei două goluri, unul în Hans și celălalt în Rainer, pe care ea însăși nu le simte. Adesea, câte o fată aflată în voiaj, al cărei prieten se întoarce la oraș, spune: tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din străinătate. Nu părea suficient de mare ca să Încapă În ea două persoane. În doi, simțeai că te sufoci. — Vrei niște cocaină? Monkey scoase o pungă de plastic care conținea o pudră albă și mi-o vârâ sub nas. Am scuturat din cap. — Nu-ți plac drogurile? Nu i-am răspuns. Continuam să-l privesc fix În ochi, rugându-mă În gând să plece cât mai repede. — N-aș fi zis asta de tine! Monkey schiță un zâmbet stângaci, strâmbându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu o mână continuam să-i șterg saliva și cu cealaltă, cu care până atunci Îi mângâiasem cicatricea ca o pată de cerneală, am Început să-i masez degetele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tonul normal al vocii și la felul ei de a vorbi atât de particular, ca și cum ceea ce tocmai se Întâmplase nu fusese decât o criză temporară. — Îmi cer scuze pentru vulgaritatea mea. Sper că nu v-am dezgustat... — Nu, am răspuns, scuturând din cap. Aveam gâtul atât de uscat Încât rămăsesem fără salivă, de parcă mi se lipise mâncarea de cerul gurii. Am Întrebat dacă puteam bea o bere și, la răspunsul ei aprobator, am luat un Heineken din frigider și am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i Întrebarea, am scuturat În grabă capul În semn de negație. Îmi venea să-i spun că mă simțeam fericit să fiu În aceeași cameră cu ea, dar m-am abținut. Mi-au revenit foarte clar În minte cuvintele lui Porcușor: „Este o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul de sexul bărbatului, pe care-l simțea prin pantaloni. — Calmează-te, Noriko! Lasă-mă pe mine. Încearcă să te ridici puțin. Așa, apucă-te de mine și Încearcă să te ridici În picioare. Ai Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de cel al bărbatului. El a luat-o În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să cadă Într-o panică și mai mare. După ce am reușit să-i leg picioarele cu niște curelușe din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acel bărbat. Surâsul de pe fața ei era la fel de inocent ca acela al unei doamne din Înalta societate care crescuse primind numai lecții de limba franceză, de călărie și de balet, fără a ști nimic despre lumea reală. M-am ridicat scuturând ușor din cap și m-am Îndreptat Înspre frigider să-mi iau ceva de băut. Am reușit astfel să mă Îndepărtez puțin de câmpul magnetic pe care-l emana Keiko Kataoka și mi-am dat seama că această acțiune simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală pușcă, total expusă privirilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
desert trufe de ciocolată. În tot timpul ăsta penisul Îi rămânea flasc, de dimensiunile unui penis de bebeluș, dar lui Yazaki asta i se părea cea mai tare partidă de sex pe care și-ar putea-o imagina. Gan Își scutură capul, cu o expresie care parcă vroia să spună „Uite-al dracului, Yazaki ăsta!“. Gândul acesta părea să-i facă o adevărată plăcere. Din când În când pufnea În râs, de parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tu ești japonez? l-am Întrebat. — Normal“, mi-a răspuns el cu o voce hârșâită. Numai un japonez ar putea vorbi japoneză așa de bine. — N-am aspirine, dar, dacă vrei, am somnifere, i-am spus. — N-am nevoie, a scuturat din cap pletosul. — Ți s-a Întâmplat vreodată să-ți spargă cineva dinții În timp ce dormeai și să te oblige să faci un blow job? Un blow job? — Știi, să cânți la flaut. M-am uitat mai bine la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
peste picior, cu Înfățișarea ei de eroină de manga, era chiar una din protagonistele acestei povești. — Ceea ce mi-ați povestit acum... surâse Reiko. Ce vreți să spuneți? Că Maestrul a ajuns pe străzi din cauza mea? Nu, nu cred așa ceva, am scuturat eu din cap. Doar că, vedeți, Keiko Kataoka dorește să afle ce s-a Întâmplat Între dumneavoastră și domnul Yazaki. — Nu-mi vine să cred! zâmbi Reiko. Keiko nu e genul de om care să se intereseze de alții. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tu, atunci. El râse fără tragere de inimă: — Poate că ar trebui să vin cu tine. Aș putea rămâne ascuns privirilor, dar suficient de aproape încât să aud tot. — Sau destul de aproape încât să tragi un foc de armă? Am scuturat din cap: Dacă vrei să omori pe cineva, nu-l chemi într-un loc care, prin natura lui, să-l facă să fie circumspect. Am deschis sertarul de la birou. Când te uitai la ele, nu era mare diferență între Mauser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
preot, așa că pare puțin probabil ca acele ace să fie ale lui, nu? Iar dacă tipa se droga, atunci asta ar putea explica multe, nu crezi? Vreau să zic că niciodată nu poți anticipa ce o să facă un drogat. Am scuturat din cap: — Nu era genul. Aș fi observat ceva, nu? — Nu întotdeauna. Nu și dacă încerca să se lase. Nu și dacă avea un caracter puternic. Ei bine, chestia asta mi s-a raportat mie și m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]