3,068 matches
-
Ține cursuri, ține cururi... Acum o să te-apuci să-mi spui și că nu-i un lăturalnic. Nu știu ce-nseamnă asta, zise Eva. — Adică mai apucă și câte ceva pe de lături. Pe secretara lui, suită cu genunchii pe catedră. — N-are secretară. Atunci studentele prevăzătoare. Știu cum e: și-o trag de le cresc notele. Am mai văzut așa ceva. M-am învârtit destul prin colegii ca să mai pot fi prostită de cineva. — Sunt sigură că niciodată Henry n-ar... — Exact așa spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ridicate. La ora opt, când fabrica de mezeluri și conserve Sweetbreads se deschise, inspectorul Flint aștepta deja la poarta ei. Intră ca o furtună în biroul directorului și ceru să stea de vorbă cu el. — încă n-a ajuns, spuse secretara. Pot să vă ajut eu cu ceva? — Aș vrea o listă cu fiecare locație în care furnizați plăcinte cu carne de porc, cotlete și plăcintă cu rinichi de porc, cârnați și mâncare pentru câini, zise inspectorul. — Mă tem că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o listă cu fiecare locație în care furnizați plăcinte cu carne de porc, cotlete și plăcintă cu rinichi de porc, cârnați și mâncare pentru câini, zise inspectorul. — Mă tem că îmi este imposibil să vă dau o asemenea informație, zise secretara. Este confidențială în cel mai înalt grad. — Confidențială? Ce dracu’ vrei să spui prin „confidențială”? — Păi... adevărul e că nu prea știu. Pur și simplu nu pot să-mi asum răspunderea să vă furnizez de capul meu asemenea informații interne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să spuneți. Plăcintele noastre conțin ingrediente extrem de sănătoase. — Sănătoase? zbieră inspectorul. Dumneata îmi spui că trei cadavre umane sunt sănătoase? Dumneata numești sănătoase resturile fierte, spălate, măcinate și gătite a trei trupuri de oameni uciși? Dar noi folosim numai... începu secretara, după care alunecă într-o parte de pe scaunul unde stătea și leșină. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! strigă inspectorul. Ai crede că o curvă proastă, care e în stare să lucreze într-un abator, n-are cum să fie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unde locuiește și după aia spune-i să vină aici în pas alergător. Flint se așeză pe un scaun, timp în care sergentul Yates scotoci grăbit prin birou. — Hopa sus, hopa sus, zise inspectorul, împingând-o ușor cu piciorul pe secretară. Dacă există cineva care are dreptul să se întindă un pic la slujbă, eu sunt acela. Sunt în picioare de trei zile și trei nopți, Și am mai fost și complice după comiterea crimei. — Complice? întrebă Yates. Nu pricep cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ca subiect pana de curent generalizată care a afectat New York-ul în noiembrie 1965. . Nume legate de criminali și cazuri de omor faimoase. H.H. Crippen îsau „doctor Crippen“) și-a otrăvit soția și a fugit în Canada cu fosta lui secretară, dar a fost prins și spînzurat în 1910. John George Haigh și-a împușcat victima, pe Olive Durand-Deacon, în vîrstă de 69 de ani, după care a cufundat cadavrul într-o baie de acid. Bătrîna a fost identificată ulterior după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ridice privirea de pe claviatură. Da, lângă fereastră se afla, într-adevăr, un scaun. Se așeză pe scaun, în fața unui bărbat brunet, solid, sufocat de cravată. — Ați venit pentru Anul handicapaților... — Să vedeți, aș fi vrut să... — Întâi discutați cu tov secretară! N-avem voie să dăm nici un fel de date. Dacă ea mă cheamă și îmi spune, uite Papașa, așa-mi zice, Papașa sau Iopo îmi mai spune, discută dumneata cu tovarășu’, dacă îmi spune așa, atunci, bineînțeles... — Aștept, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decedați. Tatăl era mort, dar mama era bine mersi deasupra solului. Ocupa dormitorul cel mare de la ultimul etaj, se plimba cu bicicleta prin Prospect Park în fiecare duminică și, la vârsta de cincizeci și opt de ani, încă lucra ca secretară la o firmă de avocatură din centrul Manhattanului. Ce să-ți spun, mult mă ajutase geniul meu infailibil. Mult mă ajutase privirea vulturească a familiei Glass. Nancy era căsătorită de șapte ani și, când vorbea despre soțul ei, îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
coridor spre departamentul de marketing, conștientă de faptul că picioarele mele nu vor deloc să pășească În ritm normal. De fapt, cu cât mă apropii mai tare de ușă, merg din ce În ce mai lent și mai lent... și mai lent... Una dintre secretarele de la contabilitate trece pe lângă mine grăbită, În pantofi cu toc și Îmi aruncă o privire ciudată. O, Doamne. Nu pot intra acolo. Ba da, pot. O să fie bine. Am să mă așez pur și simplu la birou și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la birou cu mâna prietenului tău În sân. OK. Asta e, n-am ce face. Trag aer În piept adânc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stânjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel mai vechi prieten al lui, dar n-am ce face. Tipul ăsta mă bagă pur și simplu În sperieți. — Bună, zic. Ăă... domnul Harper m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc când Artemis mă prezintă unei echipe de publicitate aflate În vizită drept secretara ei personală. Pot să spună orice vor. Fiindcă ceea ce nu știu ei e că atunci când zâmbesc la computer, e din cauză că Jack mi-a trimis alt e-mail mic și haios. Ceea ce nu știu ei e că tipul pentru care lucrează cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-am să mă mai pot opri. Dar, În primul și În primul rând, fiindcă nimeni nu mă bagă aproape deloc În seamă. La urma urmei, ce știu eu despre Jack Harper ? La urma urmei, sunt doar o amărâtă de secretară. Hei ! spune Nick, ridicând ochii din telefon. Jack Harper o să fie la televizor ! — Poftim ? Tresar, surprinsă. O să fie Jack la televizor ? Și mie de ce nu mi-a spus ? — Se duce o echipă TV la el la birou să-l filmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Te caută cineva de la departamentul de publicitate al Harvey’s Bristol Cream, intervine și Caroline. Vor să știe unde să-ți trimită o sticlă de lichior cadou ? — Dar de unde mi-au aflat numele ? De unde ? Deja mi s-a dus buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decât să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick. Zice că trebuie neapărat să vorbească cu tine, urgent... Nu pot, zic ca paralizată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-mi iau o cafea, spune Fergus, ridicându-se. Vrea cineva ceva ? — Mie dă-mi una cu Harvey’s Bristol Cream, spune vesel Nick. — Haha, murmur pentru mine. — Vai, Emma, să nu uit, adaugă Nick, apropiindu-se de biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegând. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace-n tine! (Idioții care tocmai îmi refuzaseră romanul în manuscris, după luni de zile în care am comunicat orwellian cu bossul cel mare, prin vreo duzină de secretare care se schimbau mereu.) După primul somn de noapte, veneau orele destul de fertile ca să nu simt totdeauna nevoia irepresibilă de sex și mai ales senine la gândul că, dacă trecusem de pragul orei douășpe noaptea, lăsasem în urmă ziua rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ținea sus și tare că „Nu face nimic, a fost doar o masă ca oricare alta“, ceea ce nu era adevărat. El i‑a trimis un buchet uriaș de flori a doua zi pentru a se scuza (sau cel puțin Mel, secretara lui), dar nu‑i același lucru, nu? Partea cea mai rea a fost că vecinii noștri, Janice și Martin, veniseră pe neașteptate ca să bea un pahar de sherry și să‑l „cunoască pe faimosul Luke“, cum ziceau ei și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
până la urmă s‑a ales doar cu o avertizare serioasă și de atunci încolo se pare că și‑a văzut de treabă. Știu toate astea pentru că din când în când mă mai întind la câte o bârfă mică cu Mel, secretara lui Luke, care e o bomboană de fată și mă ține la curent cu ultimele noutăți. Chiar zilele trecute mi‑a zis că, după părerea ei, Alicia s‑a schimbat cu adevărat. Nu e mai drăguță -, dar categoric muncește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îngrozitoare pe care i‑a fixat‑o maică‑sa cu un tip oribil, iar eu despre nunta lui Tom. Apoi ea coboară vocea și începe să mă pună la curent cu ultimele bârfe de la birou. Îmi spune despre cele două secretare care nu‑și mai vorbesc din clipa în care au venit amândouă la birou cu aceeași jachetă Next și nici una din ele n‑a acceptat să și‑o dea jos pe a ei, și despre fata de la contabilitate care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ratchetts, pe șest... Tace în clipa în care Luke apare în pragul biroului său, conducând un bărbat cu cămașă movalie. — Mel, vrei te rog să‑i comanzi un taxi domnului Mallory? — Sigur, Luke, spune Mel, reintrând automat în rolul de secretară eficientă. Ridică receptorul și ne zâmbim încă o dată, apoi eu intru în biroul lui Luke. Dumnezeule, ce birou elegant poate să aibă!. Mereu uit că e un tip foarte tare. Are un birou de mahon care‑ți taie respirația, făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiecare client potențial, despre fiecare om care a lucrat vreodată pentru compania asta, despre fiecare nenorocit de raport pe care l‑am trimis vreodată... Există cea mai mică posibilitate de a fi dați în judecată pentru asta? Cine a fost secretara firmei în 1993? Ce mașină conduci? Ce... blestemată de pastă de dinți folosești? Se oprește iritat și‑și golește paharul, iar eu îl privesc supărată. — Par oribili, zic și chipul lui Luke e traversat rapid de umbra unui surâs. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke Brandon. Cuprinsă de panică, strâng cuvertura mai bine în jurul meu. — Bine, zice Luke. Bine, ne vedem atunci. Pune telefonul jos și scrie ceva pe o hârtie. — Cine era? zic, încercând să nu‑mi las glasul să mă trădeze. — O secretară de la JD Slade, spune, lăsând stiloul jos. S‑a schimbat locul întâlnirii. Începe să se îmbrace, iar eu nu zic nimic. Mâna mi se strânge pe paginile din Daily World. Vreau să‑i arăt... și nu vreau să‑i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oră, indiferent de ce am nevoie. Mi‑a zis s‑o sun negreșit. Iau cartea ei de vizită din geantă și încep să tastez cu grijă numărul. — Alo! zice o voce veselă. Ați sunat la biroul lui Kent Garland. Sunt Megan, secretara ei. Cu ce vă pot fi de folos? — Bună ziua, spun. Sunt Rebecca Bloomwood. Pot să vorbesc cu Kent, vă rog? — E într‑o ședință, zice Megan pe un ton amabil. Vreți să‑i lăsați un mesaj? Păi, aș vrea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]