2,609 matches
-
să recurgă la mărturii false, pentru a face ca punctul lor de vedere, strâmb, să triumfe; la bară nu mai este vorba de adevăr și de eroare, de bine și de rău, ci de capacitatea sau de incapacitatea de a seduce verbal; în același chip, copiii care au părinți răi, dar care dovedesc totuși afecțiune pentru ei nu sunt răsplătiți în niciun fel pentru aceasta; cum orice prosperitate a viciului antrenează nefericirile virtuții, Antiphon trage concluzia că există o funcționare perversă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea, durata fragilă - ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători, mari meșteri în cuvinte, disciplina nu duce lipsă de ei. Practicienii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iubite de cineva, eventual de o persoană cu rang social sau profesional înalt astfel de femei complexate sau nesatisfăcute se echilibrează în plan psihic, putând dezvolta chiar, în timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor posibilități și capacități de a seduce. Unii psihologi atrag atenția asupra unei posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu celălalt o glumă spusă În șoaptă. Și, când râdea În hohote (ca un puști neastâmpărat și complice), orice bărbat s-ar fi lăsat ucis pentru ea sau râsul ei. Era foarte bună la așa ceva. „Noi, persoanele educate, spunea, Îi seducem pe ceilalți cu ceva foarte simplu: vorbim doar despre ce-i interesează.” Ea putea seduce cu vorbe și tăceri În cinci limbi, imita voci și gesturi străine cu o ușurință uluitoare și memora extraordinar amănuntele. Faulques o auzise spunându-le
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neastâmpărat și complice), orice bărbat s-ar fi lăsat ucis pentru ea sau râsul ei. Era foarte bună la așa ceva. „Noi, persoanele educate, spunea, Îi seducem pe ceilalți cu ceva foarte simplu: vorbim doar despre ce-i interesează.” Ea putea seduce cu vorbe și tăceri În cinci limbi, imita voci și gesturi străine cu o ușurință uluitoare și memora extraordinar amănuntele. Faulques o auzise spunându-le pe nume portarilor, chelnerilor și taximetriștilor. Își Însușea orice argou, orice accent și spunea vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lungul țărmului, de la Beirut la Sidon și de acolo la Tir, unde ajunseseră Într-o zi mediteraneeană luminoasă și albastră, cu un soare orbitor, care aurea pietrele din portul vechi. Încă mai trăia prietenul lui Faulques, septuagenarul călugăr Georges, care, sedus pe loc de Olvido, Îi arătase cripta bisericii lui medievale, unde zăceau - cu chipurile din piatră desfigurate cu ciocanul când orașul căzuse În mâinile turcilor - statuile cavalerilor cruciați. A doua zi, ea primise botezul focului pe șoseaua care ducea spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și trecătoare, ipostaza aceasta înseamnă o decădere, iar Orgon o știe prea bine. Accelerarea supravegherii domestice datorată dispozitivului elaborat în mod artizanal nu produce, într-o primă fază, efectul scontat. Tartuffe se apropie de Elmira care încearcă vizibil să-l seducă, dar bărbatul nu cedează din prima clipă, ba chiar dă înapoi, ca și cum s-ar teme de o capcană; în cele din urmă, însă, nu poate rezista insistențelor Elmirei, renunță la orice precauție, nu-și mai ascultă intuiția și-și recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a fost pregătit spectacolul ce reconstituie scenic una dintre loviturile date Revoluției Franceze și care a contribuit la eșecul acesteia. Se impune mai întâi metafora închisorii, în care se joacă un episod din Revoluție pus în scenă de către marchiz, evident sedus de reacțiunea aristocratică. Deși supravegheat, la rândul său, de către directorul închisorii, Sade, în calitate de regizor, urmărește spectacolul și practică, ceea ce e propriu oricărui regizor, o supraveghere de traseu, cu atât mai legitimă cu cât actorii, dată fiind starea precară a sănătății
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
intimitatea celuilalt, de a-l pândi neîncetat. În piesele de interior, oglinda este exploatată la maximum: Deborah Warner, de pildă, instala în casa Heddei Gabler o imensă oglindă, care-i permitea acesteia să dețină o veritabilă poziție de control. Oglinzile seduc prin ambivalența lor: pe de o parte, ele aparțin decorațiunii interioare, participă la o logică a habitatului; pe de altă parte, facilitează exercitarea supravegherii. Oglinzile au, simultan, valoarea unui indiciu realist și pe aceea a unui instrument de supraveghere polițienească
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu îl respinge; dimpotrivă, continuă să-l folosească, păstrând astfel legătura cu istoria și cu o anume societate. Puterea performativă a unui asemenea procedeu rămâne intactă, conotând în același timp tradiția artizanală a teatrului. Procedeu elementar, rudimentar chiar, dar care seduce tocmai prin materialitatea lui, insensibilă la mutațiile tehnologice moderne. Mai aproape de zilele noastre, Sandrine Anglade și Jacques Gabel caută și ei o soluție pentru supravegherea din Mama confidentă a lui Marivaux. Aici, Lubin, un fel de „prostul satului”, e angajat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
s-a Împotrivit. Astfel, Eden a rămas acolo jos, singură, iar lumea a fost lăsată În seama cîrmuirii ei. Eden interpretează nobila retragere a lui Elohim ca pe un abandon și ca pe o ruptură. Mai Întîi, Încearcă să-l seducă și să-l ademenească Înapoi, folosindu-se de tot felul de podoabe pentru a se face atrăgătoare. CÎnd vede că el nu se Întoarce Înapoi, se răzbună asupra omenirii pentru umilința suferită, trimițînd printre oameni pe Îngerul Babel-Afrodita ca să provoace
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Eden, Elohim Îl trimite pe Baruh, pentru a-i avertiza pe oameni să nu mănînce din Arborele Cunoașterii care este Naas, căci Naas conține În el nedreptatea, În vreme ce Îngerii ceilalți ai lui Eden conțin numai patimi. Dar Naas o seduce pe Eva și păcătuiește cu ca. Nu se mulțumește doar cu acest adulter, Îl mai seduce și pe Adam, cu care are un raport homosexual: aceste două acțiuni sînt prototipul tuturor actelor de adulter și de pederastie 27. Baruh Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Arborele Cunoașterii care este Naas, căci Naas conține În el nedreptatea, În vreme ce Îngerii ceilalți ai lui Eden conțin numai patimi. Dar Naas o seduce pe Eva și păcătuiește cu ca. Nu se mulțumește doar cu acest adulter, Îl mai seduce și pe Adam, cu care are un raport homosexual: aceste două acțiuni sînt prototipul tuturor actelor de adulter și de pederastie 27. Baruh Încearcă să se adreseze lui Moise și profeților, dar Naas Îi Încurcă mesajele. Atunci Elohim hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
părea să-i fi biruit, Îngerul Babel-Afrodita, sub Înfățișarea Omphalei, Îi fură puterile, zădărnicindu-i astfel victoriile precedente. În cele din urmă, Baruh Își află un aliat de nădejde În Isus din Nazaret, singurul pe care Naas nu-l poate seduce; de aceea, ca să se răzbune, trebuie să-i determine răstignirea. Expresia clasică a mitului Sophiei aparține variantelor valentiniene ale mitului 29. Cu riscul de a repeta unele lucruri, le vom examina una cîte una. Potrivit versiunii lui Irineu, Sophia este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de pe fața pămîntului printr-un potop. Însă Inteligența-Lumină Îl avertizează pe Noe În legătură cu acest plan. Înconjurat de gnostici, „oameni din generația neclintită”129, Noe se refugiază Într-un nor luminos. Neputînd să-l distrugă, Ialdabaot Își trimite Îngerii să le seducă pe fiicele oamenilor, lucru pe care aceștia Îl Îndeplinesc luînd Înfățișarea soților. Descendenții acestei uniri prin vicleșug moștenesc Întunecimea arhontică și spiritul contrafăcut, iar inimile lor sînt Întunecate pe veci130. Narațiunile din SST și HA, În care ipostazele apar dedublate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cain care, la rîndul său, are raporturi cu mama sa Eva, iar produsul acestui incest circular este Abel, urmat de două fiice gemene, Înțeleapta Vremilor, care va fi soția lui Abel, și Fiica Stricăciunii - devenită soția lui Cain. Înțeleapta Vremilor, sedusă de un Arhonte, Îi naște pe Jeluire (Faryad) și pe Plină-de-Jale (Par-Faryad). Bănuindu-l pe Cain de a fi tatăl celor două progenituri ale soției sale, Abel o părăsește pe Înțeleapta Vremilor și se plînge Înaintea Evei. Jignit (și avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
plînge Înaintea Evei. Jignit (și avînd, de data aceasta, toată Îndreptățirea), Cain Îi despică lui Abel țeasta cu o piatră și o ia de soție pe Înțeleapta Vremilor. Arhontele Sindid o Învață pe Eva să facă vrăji, ca să-1 poată seduce pe Adam care, la porunca lui Isus, nu se mai apropiase de ea. Din unirea lor conjugală se naște Străinul, Shatil-Seth, pe care Adam Îl protejează Închizîndu-1 cu trei cercuri și rostind peste ele numele sacre ale Regelui Grădinilor, Protoantropului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a-i Împinnge pe oameni să Încalce interdicția de a mînca din roadele Pomului Cunoașterii, formulată tot de el. Așadar el impune regula și tot el Îi Împinge pe Îngerii Întrupați s-o nesocotească. Pătrunzînd În Șarpe, Cel Rău o seduce pe Eva și o fecundează cu coada lui: „De aceea nu sînt numiți oamenii fiii lui Dumnezeu, ci fii ai Diavolului și ai Șarpelui, Îndeplinind planurile diavolești ale părintelui lor pînă la sfîrșitul veacurilor”38. Devenind robi ai concupiscenței diabolice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Doctrina rezumată de Bonacursus În Manifestatio este cea a catharilor monarhieni sau moderați, care credeau că Diavolul este autorul trupului omenesc, În care a Întemnițat, cu de-a sila, un Înger de lumină. Diavolul a făcut-o pe Eva, a sedus-o și l-a zămislit pe Cain. Abel, În schimb, este fiul lui Adam și al Evei și a fost ucis de Cain. Din sîngele lui s-au născut cîinii; de aceea sînt ei credincioși omului (legendă etiologică populară). Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aflat În cer, Însă catharii vorbesc despre un Spirit Rău, cu patru fețe, care amintește, la prima vedere, de simbolurile evangheliștilor (om, pasăre, pește și fiară). Acest spirit sălășluiește chiar În străfundurile universului. El a fost cel care 1-a sedus pe Satan cînd acest intendent 1-a vizitat (după Interrogatio, Satan a făcut Într-adevăr o vizită În Iad), iar Lucifer i-a sedus, la rîndul său, pe Îngerii cerești. Nu este imposibil ca descrierea acestui Spirit Rău să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și fiară). Acest spirit sălășluiește chiar În străfundurile universului. El a fost cel care 1-a sedus pe Satan cînd acest intendent 1-a vizitat (după Interrogatio, Satan a făcut Într-adevăr o vizită În Iad), iar Lucifer i-a sedus, la rîndul său, pe Îngerii cerești. Nu este imposibil ca descrierea acestui Spirit Rău să fie doar o vagă amintire livrescă a descrierii Regelui maniheist al Întunericului la Augustin, contaminată cu simbolurile mut mai bine cunoscute ale evangheliștilor. Lucifer este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ex luto vas operatur; subl. mea)16. Lucifer nu este un principiu lipsit de rădăcini; el a fost creat de Dumnezeu și a păcătuit prin liber arbitru (fiind invidios pe creația lui Dumnezeu). La Întoarcerea sa În cer i-a sedus pe Îngerii-stele. Soarele, Luna și stelele sînt demoni, iar corpurile cerești majore comit adulter În fiecare lună, produsul acuplării lor fiind roua dimineții: Dicunt enim quod Sol et Luna et aliae Stellae Daemones sînt, adiicentes quod Sol et Luna semel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Nazarienii se abțineau să mănînce miere. Anselm menționează existența a trei școli de bagnolezi, dar nu se oprește decît asupra unei singure doctrine, provenită din interpretarea scrierii Interrogatio. Într-adevăr, În Interrogatio părea să se stabilească o distincție Între Îngerii seduși de Sathanas și cei pur și simplu trași după el cu coada (cozile). Inocența Îngerilor implantați În trupurile de țărînă ale oamenilor pledează pentru apartenența lor la a doua categorie. Catharii din Bagnolo fac astfel diferența Între Îngerii care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Soarele, Luna, stelele și cele patru elemente ale ei. Ființele umane cerești - ale acestei Împărății - au, ca și noi, trup, suflet și spirit, Însă spiritul lor nu sălășluiește În interiorul trupului. Satan, „iconomul cel nedrept”, a urcat la cer, i-a sedus pe Îngeri, a fost Înfrînt de arhanghelul Mihail, a fost alungat și s-a reîntors În Împărăția sa, luînd cu sine a treia parte din Îngerii Domnului (o aluzie la Apocalips 12:4), pe care i-a Întemnițat În trupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ochi; ochi senini; oglindă; oglindi; oi-oi-oi!; oricare; orizont; în pămînt; în părți; percepe; perspectivă; perspicace; piatra; pieziș; plajă; plăcere; pleoapă; se poate; în podea; portretul; prezice; privește; priviri; psihopat; răsărit; a rătăci; rușinat; sărut; a lua seama; a seduce; seducere; a selecta; sentiment; a sesiza; sesizare; simplu; soarele; spate; stalker; a studia; studiere; a supraveghea; supraveghea; sus; a ști; tare; tăcut; teatru; telefon; televizorul; totul; a trece; tu; tv; țintă; uimește; uimire; uimite; uimitor; uit; uitare; uite; ultima oară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]