5,553 matches
-
din Alexandria, care i-a dat o lecție Sfântului Antonie, dezvăluindu-i că se roagă ca toți să fie mântuiți, el fiind singurul care merită să fie osândit. Ca Simeon Noul Teolog care spunea că trebuie să-ți privești toți semenii ca pe niște sfinți și să te consideri drept singurul păcătos, „spunându-ți că în ziua judecății toți vor fi mântuiți, numai tu vei fi osândit” - Ne spune tot Olivier Clement. Și atunci, Domnul i-a spus starețului Siluan: „Ține
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
mele am ajuns la un nivel de conștiință mai înalt decît al multora dintre cei care se cred stăpîni. *** Îmi doresc ... Să devin autonom ca ființă. Să nu depind de nici un angajator, de nici un bancher, de nici un conducător sau alt semen de-al meu. Să pot locui, să mă pot mișca și să pot lucra fără să depind de nimeni, fără să poată cineva să pună presiune pe aceste aspecte ale vieții mele. Să nu se mai îmbogățească nimeni pe seama existenței
FRAGMENTE DIN PROIECTUL HYPERBOREEA (PROZĂ SCURTĂ) de IULIAN MOLDOVANU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/346593_a_347922]
-
faptul că nu ne este dat doar să auzim sunetul muzicii divine în noi înșine, ci și în celălalt. Celălalt nu ar trebui să fie infernul, ci paradisul nostru. Dumnezeu locuiește în zâmbetul și în lacrima aproapelui nostru. Întânirea cu semenul nostru poate fi o metaforă a comuniunii treimice. Suntem cuvinte ale lui Dumnezeu. Viața noastră Îl rostește, fie că vrem, fie că nu. Nu putem învăța altceva decât să spunem, cu propriul nostru destin, o poveste frumoasă despre Dumnezeu. Numai
CASTELUL PARADISULUI REGĂSIT PRINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT de CRISTINA NECULA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346589_a_347918]
-
efemeră, repere absolute, eleate (Dumnezeu, suflete nemuritoare, iubire absolută, artă eternă etc). Eugenia Țarălungă cercetează analitic (avalanșă de organe, țesuturi și nume proprii - bărbătești, firește - culese din anatomia umană, stau mărturie), mărunțind existența până la mici unități de percepție; dialoghează cu semenii; descrie faptele oamenilor dar nu le comentează/judecă. Cu bună știință, rămâne captiva condiției umane și nu își permite nici o privire din afară: „Eu am crezut că mecanismul acesta are un joc/ un spațiu de libertate între piesele componente/ când
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
lor este șubredă, iar cu asemenea vizitii impotenți (cum sunteți) nu au șansa decît să o ducă și să ajungă cu oiștea în gard și s-o răstoarne în valurile noroioase ale unei istorii de plâns. Chiar vă sunt indiferenți semenii voștri care duc o viață de calvar? De ce le dați asemenea condiții inhumane, care-I scopul vostru, un genocide prin care să distrugeți o națiune? Deci, amărâții din stradă nu demonstrează că nu au cu ce plăti întreținerea (pe când cei
CINISM ŞI PERVERSITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346662_a_347991]
-
negre din decorul cvasialb un sentiment al deznădejdii pure și al micimii ființei umane în fața stihiilor naturii, dar și în fața naturii umane analizată în întregul ei. Priveam cum Omului în sine puțin îi pasă în ziua de azi de Celălalt semen al său. Și nu am scris Celălalt cu majusculă din greșeală, ci din respect. Antropologic vorbind, așa este corect. Numai că omenește vorbind, nu mai știu exact ce mai este corect, din păcate, fiindcă Omul a uitat, mai nou, de
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
având filozofia pe buze în momentul morții sau nu, principiul că Omul e „singurul adevăr” a dispărut, se vede, de mult. Căci, tot așa precum îi este tratată viața pacientului-marfă în spitalul-algocalmin, tot la fel de „neprețuită” devine, iată, aceeași viață pentru semenii săi în condiții naturale extreme. În era fibrei optice și a nevroticelor strategii de comunicare date la-ntors, pare-se că lumânarea în clipa sfârșitului a devenit ceva mult prea demodat și totalmente incomod sub semnul luciferic dominator de azi - crucifixul
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
a început să-mi dea târcoale senectutea, m-am jurat să mă dezvăț de năravul de a judeca oamenii din jurul meu. Oamenii trebuie înțeleși, nu judecați. Cine are căderea să ridice primul piatra? Cine are autoritatea morală să condamne pe semenul său? Roni CĂCIULARU: In acest context, care este relația lui Zoltan Terner cu el însuși? Zoltan TERNER: Când mă așez față către față cu mine însumi, îmi apar ca în ochii unui vecin. Sau ai unui trecător oarecare. Eu și
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
exemplul, mai cu seamă cei fără har, inflația de literatură filosofică și filosofardă este un fenomen adeseori nedorit. Dacă ne uităm la anii în care a trăit Socrate ( 470-399 î.e.n.) ne gândim că nu există progres în capacitatea intelectuală a semenilor, nimeni nu a progresat, doar a acumulat experiență, cunoștințe. Socrate a renunțat ab initio de la orice drept de autor, orgoliu personal, dorință de a fi „academician”. Desigur, nu am de gând aici să neg dreptul de autor ca principiu de
CE NE-A LĂSAT SOCRATE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351033_a_352362]
-
canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte coerent și elevat în diferite împrejurări și cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi și de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit și unic, fiind foarte respectuos, accesibil și deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simț, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieți
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350999_a_352328]
-
viața și opera. În primele zile ale libertății Timișoarei, a pictat în fața Catedralei o poartă din icoane, ca un altar sub cerul liber pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru izbânda în lupta lor. Și pentru că pictorul trăiește dăruindu-se semenilor săi și prea puțin pentru el, multe din tablourile sale au destinație caritabilă. Alte informații au subliniat faptul că pictorul Mihai Tudor Olteanu este cunoscut pe toate continentele, că are lucrări în galerii de artă particulare și de stat, în
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, toate fiind susținute într-un mod foarte coerent și elevat, în diferite împrejurări și cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi și de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit și unic, fiind foarte respectuos, accesibil și deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simț, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieți
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
Poezia trece publicată în cartea de poeme Cerul meu de hârtie apărută în Serbia la Editura Tibiscus, care exprimă o ideie promovată de acest interviu:În vremuri ancestrale,/ Gânditorul din Hamangia/împreună cu tribul său/ se temeau de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a
INTERNETUL, SUPORT AL SPIRITULUI UMAN-NTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351233_a_352562]
-
dezvoltarea ideilor la care el a ajuns. Observăm că dragostea și iubirea ce au stat la baza studiului său și pe care le-a inserat cu prisosință în creația sa, ne cheamă să le cultivăm în viața noastră și a semenilor noștri, din întreaga lume. Din această perspectivă putem spune că opera Părintelui Stăniloae este izvorâtoare de iubire și comuniune, iar structura supremei iubiri și comuniuni este Sfânta Treime. Din iubirea Sfintei Treimi revărsate peste lume sub forma darurilor creației și
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
Insistența tematică (Eminescu, Poetul, dragostea etc.), relieful extrem de personal în care se desfășoară, alături de o predispoziție naturală pentru imagini poetice care dezvoltă aceste tematici, fac din Costel Zăgan un autor care permanentizează starea de poezie, o cultivă și o transmite semenilor săi fără orgoliu, dar cu o responsabilitate care tinde să devină, în sine, o profesie. De remarcat, la Costel Zăgan, generozitatea față de poezia confraților săi, care trece dincolo de statutul de simplu cititor. Prin aceasta rostul său se multiplică, așteptăm ca
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]
-
cât timp am rătăcit ca orbul pe drumurile damasciene ale acestei lumi, măcar am înțeles să nu mă mai fac și eu un apostol, ca să nu poată profita alții și de truda mea sinceră până la sacrificiu, făcând un alt rău semenilor mei, iar și iar... Am înțeles, la un moment dat, că-s îndeajuns primii, cei unsprezece și gata!... Înțelepciunea și omul 1.Eusunt Înțelepciunea care a existat, există și va exista în vecii vecilor în Abstract și care am întocmit
ÎNŢELEPCIUNEA ŞI OMUL de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345622_a_346951]
-
aștepta - zice Creatorul! Când își va veni în fire, îi voi aminti iar de sămânța de Înțelepciune pe care Eu am sădit-o și în el, atunci, când l-am întocmit special pentru a fi Om, pe acest pământ, în mijlocul semenilor săi și a celorlalte vietăți, nicidecum stăpân peste Creația Mea și, deci, și peste Mine. Oare degeaba, crezi tu, omunle, că ți-am trimis Eu atâția Fii, să te atenționeze de răul pe care ți-l faci singur ție și
ÎNŢELEPCIUNEA ŞI OMUL de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345622_a_346951]
-
ci pur și simplu ea convingerea exista odată cu mine însumi. Și întregul univers. Instictul meu primar era împrăștiat peste tot. Căci trebuie să aflați : eu nu gândesc , eu simt ! Așa că , am început să-mi ciulesc urechile către aceste ființe parabolice , semenii mei , PORCII! Oricum , sinuciderea unui porc ar trebui să pună omenirea pe gânduri! Totuși,așa cum grohăia un mare porc: DACĂ SINUCIDERE NU E,PORCUL CU ATÂT MAI PUȚIN! Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (15) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DEŞERTUL DE CATIFEA (15) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345651_a_346980]
-
PRESANTĂ DE CIVILITATE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 733 din 02 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Nicăieri în lumea asta largă nu cred că o ființă normală se poate plânge de un exces de amabilitate și politețe din partea semenilor. Dimpotrivă, oricând și oriunde este loc de mai bine, că doar asta-i alcătuirea paradoxală a omului: binele coexistă cu răul, dragostea cu ura, adevărul cu minciuna, blândețea cu violența și politețea cu mârlănia. Dat fiind că sufletul și inima
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
o repezit-o pe femeia de servici, considerată și codoașă pentru că spiona cadrele turnându-le la Securitate. Personajul nostru face cunoștință cu fața ascunsă și periculoasă a ipocriziei umane, a răutății gratuite, a felului de a fi al unora dintre semenii săi, profesori, colegi... Vremurile copilăriei, adolescenței, tinereții și chiar ale maturității lui Emanuel sunt străbătute de schimbări sociale, ce alterează comportamentul oamenilor. Imprevizibilul este ca un șarpe pândind din toate bălăriile finței umane. Aventurile amoroase ale lui Iovi se opresc
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
cu puțin înainte de a face căderea psihică. O pilulă. Două. Trei. Patru... Ajunge! Dublase rația. Dublase închipuirea.dublase efectul îi era teamă și, totuși, moartea refuzase s-o primească în tristul ei imperiu. Refugiu... Liniște... Nu dispera fiindcă îți alarmezi semenii! Mâna descleștată, lăsă să cadă flaconul pe podea. Zgomotul asurzitor al căderii fu înfundat apoi de covorul gros de iută. Adormise. Adormise fără să-și dea seama că amintirile continuă să mișune ca niște jivine înfometate, rupând hălci întregi din
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
zicală rămasă de secole: sunt uimită în fața acestui pământ Japonia și al oamenilor ei. De-alungul activității mele am obținut foarte multe premii. Voi aminiti de cele 9 Premii de Excelență, obținute în diferite orașe din țară, pentru aportul meu adus semenilor prin arta pe care o fac. Nu m-am gândit vreodată la acest premiu: știam că am participat la începutul anului 2012 în urma unei invitații, la acest concurs. Zilele trecute la începutul lui februarie 2013, am primit un plic tocmai
PREMIUL DE LA ASAKUSA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352075_a_353404]
-
credință. Unii dintre noi, nu numai că greșesc, dar o fac intenționat și uneori, deloc subtil. Și vorbind tangențial de preocupările mentale, unii chiar și-au făcut un mod de viață abuziv, privind denigrarea altora și arătarea “paiului din ochiul semenului”, ignorând total “grinda” din ochiul propriu. Se consideră ajunși la un “nivel” de “îmbogățire” materială ori privind poziția socială, de la care nu-și mai pot “îndrepta privirea la cei mai prejos decât ei”. Și vorbim multe, unii chiar pentru a
DESPRE VORBIREA DE RĂU (2) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352097_a_353426]
-
doar defectele, anulând calitățile. Unii vorbesc pe alții de rău din plictiseală, necitind nicio carte (și asta poate fi mai periculos decât analfabetismul). Alții se cred foarte deștepți pentru că au bani mai mulți și își permit să vorbească cu dispreț semenii, care poate sunt mai cinstiți și cu un sistem de valori bun. O parte din interlocutori a fost de părere că anumite persoane se simt în disconfort când nu pricep și nu poate intra în interacțiune și reacționează respingător prin
DESPRE VORBIREA DE RĂU (2) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352097_a_353426]
-
lume... Iar nașele ce l-au nășit, Patru minuni de zâne, L-au norocit și l-au ursit Numai cu daruri bune... Fiind sfârșit de Făurar, Întâia, Primăvara, I-a-nsămânțat în suflet har Să își iubească țara Cu prospețimea zorilor Și semenii de-o fire, Cu gingășia florilor, Cea plină de iubire, Să aibă parte, i-a ursit, Mereu de tinerețe, De boli și de dureri ferit, De hâda bătrânețe... Și să nu fie mai prejos În daruri, zâna Vară L-a
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]