2,115 matches
-
etc. Lumea semiotică e infinit mai bogată decît lumea structurală" (P.Attalah, 1991:294). Chiar dacă radicalismul scientizant, antiumanismul teoretic al structuralismului nu mai sînt demult viabile, recunoașterea principiului imanenței materiale a textului continuă să fie un dat fundamental în abordarea semiotică, cu condiția să nu fie considerat exclusiv (cf. și J.J. Nattiez, 1987:50); de fapt, semiotica și structuralismul sînt inseparabile, deoarece studiind semnele trebuie investigat și sistemul relațiilor ce creează posibilitatea producerii semnificației și reciproc, relațiile pertinente între iteme nu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scientizant, antiumanismul teoretic al structuralismului nu mai sînt demult viabile, recunoașterea principiului imanenței materiale a textului continuă să fie un dat fundamental în abordarea semiotică, cu condiția să nu fie considerat exclusiv (cf. și J.J. Nattiez, 1987:50); de fapt, semiotica și structuralismul sînt inseparabile, deoarece studiind semnele trebuie investigat și sistemul relațiilor ce creează posibilitatea producerii semnificației și reciproc, relațiile pertinente între iteme nu pot fi determinate în absența definirii lor semiotice (cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cf. și J.J. Nattiez, 1987:50); de fapt, semiotica și structuralismul sînt inseparabile, deoarece studiind semnele trebuie investigat și sistemul relațiilor ce creează posibilitatea producerii semnificației și reciproc, relațiile pertinente între iteme nu pot fi determinate în absența definirii lor semiotice (cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 3.1.Definirea semnului în semiologia lui Saussure Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept întemeietorul lingvisticii structurale și în ciuda existenței unor idei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în 1906-1907, 1908-1909, 1910-1911 și amintirile de la orele maestru-lui, au reușit să dea o redactare unitară cursului Cours de linguistique générale (Paris, Payot, 1916). Personalitatea lui Saussure trebuie inclusă în orice panoramă a gîndirii moderne: de la filosofie la lingvistică, de la semiotică la antropologie, pentru că a influențat profund (deși după cîteva decenii de la publicarea operei fundamentale) demersul celor mai importanți gînditori contemporani: Merleau-Ponty, Lévi-Strauss, Barthes, Lacan, Foucault și prin ei ansamblul științelor umane. Pe de o parte, Saussure a restabilit contactul între
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acești termeni au avantajul de a marca opoziția care îi separă fie între ei, fie de totalitatea din care fac parte" (CLG: 86). Semnul este deci o entitate cu două fețe: fața semnificantă (semnificant) și fața semnificată (semnificat). În esență, semiotica lui Saussure se bazează pe ideea unității semnificat/semnificant (signifié/signifiant; signified/signifier), constituind expresia adecvată (în semiotică) pentru concept/imagine acustică. Pe aceste temeiuri s-a considerat sistemul lingvistic al lui Saussure ca un "model semiotic bilateral" (Al. Boboc
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care fac parte" (CLG: 86). Semnul este deci o entitate cu două fețe: fața semnificantă (semnificant) și fața semnificată (semnificat). În esență, semiotica lui Saussure se bazează pe ideea unității semnificat/semnificant (signifié/signifiant; signified/signifier), constituind expresia adecvată (în semiotică) pentru concept/imagine acustică. Pe aceste temeiuri s-a considerat sistemul lingvistic al lui Saussure ca un "model semiotic bilateral" (Al. Boboc, 1997: 25). Socotindu-l pe Saussure (alături de Peirce) între pionierii semioticii contemporane, Umberto Eco recunoaște pertinența definițiilor și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
signifiant; signified/signifier), constituind expresia adecvată (în semiotică) pentru concept/imagine acustică. Pe aceste temeiuri s-a considerat sistemul lingvistic al lui Saussure ca un "model semiotic bilateral" (Al. Boboc, 1997: 25). Socotindu-l pe Saussure (alături de Peirce) între pionierii semioticii contemporane, Umberto Eco recunoaște pertinența definițiilor și conceptualizărilor saussuriene care au contribuit indubitabil la dezvoltarea unei "conștiințe semiotice". Prin această definire a semnului ca unitate semnificant/ semnificat, Saussure depășește granițele lingvisticii generale, incluzînd toate semnele ce servesc comunicării "în cadrul vieții
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sistemul lingvistic al lui Saussure ca un "model semiotic bilateral" (Al. Boboc, 1997: 25). Socotindu-l pe Saussure (alături de Peirce) între pionierii semioticii contemporane, Umberto Eco recunoaște pertinența definițiilor și conceptualizărilor saussuriene care au contribuit indubitabil la dezvoltarea unei "conștiințe semiotice". Prin această definire a semnului ca unitate semnificant/ semnificat, Saussure depășește granițele lingvisticii generale, incluzînd toate semnele ce servesc comunicării "în cadrul vieții sociale", de la semnele scrierii la alfabetul surdo-muților, de la formulele de politețe la modă, obiceiuri, ritualuri, de la semnalele militare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
60). În tradiția europeană, codul (Codex Justinianum, codul napoleonian etc.) evocă o logică juridică în primul rînd, ceea ce ne reamintește faptul că toate codurile, inclusiv cele de semnificare se bazează pe consensul social, pe un contract social. Una din ipotezele semiotice actuale este existența sub fiecare proces de comunicare a acestor coduri sau reguli bazate pe o anumită convenție culturală. Studiind procesele culturale ca procese de comu-nicare, semiotica vizează dezvăluirea sistemelor ce subîntind procesele. "Dialectica sistem-proces ne conduce la afirmarea dialecticii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificare se bazează pe consensul social, pe un contract social. Una din ipotezele semiotice actuale este existența sub fiecare proces de comunicare a acestor coduri sau reguli bazate pe o anumită convenție culturală. Studiind procesele culturale ca procese de comu-nicare, semiotica vizează dezvăluirea sistemelor ce subîntind procesele. "Dialectica sistem-proces ne conduce la afirmarea dialecticii cod-mesaj" (U. Eco, 1972: 30-31). În viziunea lui Eco, codurile sînt totdeauna plurale și nu neapărat comune emițătorului și receptorului (cf. L. Pirandello: "Folosind cuvintele, le dați
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
popoarelor respective (cf. și John Lyons, 1977:242-243). Spre deosebire de elementele paradigmei care operează in ab-sentia, elementele sintagmei sînt coprezente, articulîndu-se prin mecanismul combinării (succesiunea felurilor la un prînz, secvențiali-tatea puncte / tăceri în alfabetul morse). Regulile sintagmatice diferă după tipul de semiotică. În limbajul verbal ordinea lineară este dominantă (cu excepția caligramelor lui Apolinaire sau a experimentelor poeziei vizuale), în timp ce în limbajele vizuale sintagmele sînt spațiale, tabulare (de la codul rutier la cel pictural etc.) 3.2.5. Sincronie/diacronie. Prin analiza sincronică a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ale limbajului a permis resituarea într-un cadru teoretic general a fonologiei (studiul formei expresiei) în raport cu fonetica (studiul substanței expresiei); ea a autorizat transpunerea acelorași distincții și în planul conținutului, creînd premisele elaborării unei semantici formale" (Greimas & Courtés, 1979: 155). Semiotica de inspirație hjelmsleviană nu corespunde semiologiei lui Saussure: ea nu mai este "sistem" (fiind în același timp și "sistem" și "proces"). În perspectiva hjelmsleviană orice sistem de semnificație comportă un plan al expresiei (E) și un plan al conținutului (C
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
devine element al unui al doilea sistem pot apare două situații: * primul sistem (ERC) devine planul expresiei sau semnificantul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau (ERC) R C 1 ERC Este cazul denumit de Hjelmslev al semioticilor conotative pentru care primul sistem constituie planul denotației, iar cel de-al doilea al conotației. * primul sistem (ERC) devine planul conținutului sau semnificatul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau E R (ERC) 1 ERC Este cazul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
primul sistem (ERC) devine planul conținutului sau semnificatul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau E R (ERC) 1 ERC Este cazul metalimbajelor în care planul conținutului este constituit dintr-un sistem de semnificare, altfel spus al semioticii care tratează o altă semiotică (cf R. Barthes, 1985: 77). Snt St Snt St Conotație Snt St Snt St Metalimbaj Atracția lui Barthes pentru sistemele conotative rezidă în posibilitatea evidențierii ideologiilor subiacente, vehiculate insidios de semne. De aceea sarcina semiologiei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
conținutului sau semnificatul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau E R (ERC) 1 ERC Este cazul metalimbajelor în care planul conținutului este constituit dintr-un sistem de semnificare, altfel spus al semioticii care tratează o altă semiotică (cf R. Barthes, 1985: 77). Snt St Snt St Conotație Snt St Snt St Metalimbaj Atracția lui Barthes pentru sistemele conotative rezidă în posibilitatea evidențierii ideologiilor subiacente, vehiculate insidios de semne. De aceea sarcina semiologiei va fi mai mult etică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unor termeni științifici sau a unor noțiuni complexe vor constitui ceea ce Roman Jakobson numește funcția metalingvistică (explicativă) a limbajului; critica literară sau teoria literaturii se instituie în metalimbaj al textului narativ, poetic, al genurilor discursive. Pentru Hjelmslev, metalimbajul este o semiotică adică o ierarhie nu de cuvinte sau fraze -, ci de definiții susceptibile să formeze un proces sau sistem semiotic. Metalimbajul nu poate fi decît exterior limbajului obiect, fiind conceput ca un "limbaj artificial ce comportă propriile sale reguli de construcție
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de unități ale celei de-a doua articulări și cu cîteva mii din prima se pot construi o infinitate de mesaje. Dubla articulare este proprietatea cea mai misterioasă a limbajului: este de reținut inepuizabila sa bogăție combinatorică în raport cu celelalte sisteme semiotice. Trebuie stabilit dacă celelalte sisteme de comunicare dispun sau nu de dubla articulare (codul rutier, nomenclatura chimică sau matematică sînt sisteme de semne ce nu cunosc decît prima articulare în unități semnificante; pentru strigătele unor animale par să existe unități
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
triadic al lui Ogden-Richards din 1923, The Meaning of Meaning, reamenajare a triunghiului lui C.S. Peirce, modelele lui Rudolf Carnap (1946), Ch. Morris (1946), Th. Sebeok (1974), John Lyons (1977) etc.) Considerat cel mai important filosof al Americii și întemeietorul semioticii moderne, C.S. Peirce (1839-1914) este o personalitate de prim ordin în istoria gîndirii americane, de anvergura unui Leo-nardo da Vinci. Logician, chimist, istoriograf, cartograf, prieten al lui Wiliam James care îi atribuie paternitatea pragmatismului, Peirce este autorul unei opere monumentale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dpdv faneroscopic) Firstness/ Primitate monada calitate posibilitate Secondness/ Secunditate diada (relație) fapt forță, cauzalitate Thirdness/ Terțitate triada (mediere) lege a gîndirii semn Între 1865 și 1914, Peirce a redactat circa 75 de caracterizări (definiții) ale semnului ce evidențiază esența relației semiotice: "semnul ține locul a ceva într-o anumită privință" (C.P.2.228), iar "lucrul" cu această caracteristică (de a ține locul a ceva) este denumit representamen (C.P.1.564). "Semnul ține locul obiectului nu sub toate aspectele, ci numai în raport cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
linie punctată. Aceste elemente au fost controversate în istoria lingvisticii, unii cercetători au considerat semn lingvistic doar semnificantul (A). Alții au introdus solidaritatea A+B (Saussure). În sfîrșit, Peirce prin introducerea noțiunii de referent (C) a permis explicarea oricărei practici semiotice (atît lingvistice cît și non lingvistice). interpretant (Peirce) referință (Ogden-Richards) Sinn (Frege) intensiune (Carnap) designatum (Morris, 1938) significatum (Morris, 1946) semnificat (Saussure) conotație (Stuart Mill) imagine mentală (Saussure, Peirce) conținut (Hjelmslev) stare de conștiință (Buyssens) B semn (Peirce) obiect (Peirce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asociaționiste și al sociologiei lui Durkheim (G. Mounin îl considera pe Saussure homme de son époque); de aici definirea semnului ca entitate psihologică (CLG: 85), în timp ce Peirce își devansează epoca prin denunțarea psihologismului (cf. în Scrisori către Lady Welby). În semiotica lingvistică de tradiție saussuriană, teoria peir-ciană a semnelor a rămas nedescoperită, deși în 1923 Ogden-Richards schițează sumar semiotica peirciană (The Meaning of Meaning). Descoperirea lui Peirce este atribuită lui Roman Jakobson, iar difuzarea ideilor sale în Europa lui Umberto Eco
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
definirea semnului ca entitate psihologică (CLG: 85), în timp ce Peirce își devansează epoca prin denunțarea psihologismului (cf. în Scrisori către Lady Welby). În semiotica lingvistică de tradiție saussuriană, teoria peir-ciană a semnelor a rămas nedescoperită, deși în 1923 Ogden-Richards schițează sumar semiotica peirciană (The Meaning of Meaning). Descoperirea lui Peirce este atribuită lui Roman Jakobson, iar difuzarea ideilor sale în Europa lui Umberto Eco și Gérard Deledalle. Viziunea peirciană a fost pe drept cuvînt calificată o viziune pansemiotică a universului, pentru că omul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Roman Jakobson, iar difuzarea ideilor sale în Europa lui Umberto Eco și Gérard Deledalle. Viziunea peirciană a fost pe drept cuvînt calificată o viziune pansemiotică a universului, pentru că omul, gîndirea și cunoașterea au fost definite și investigate ca entități semiotice: The entire universe is perfused with signs if it is not composed exclusively of signs (C.P. 5.448). Ca fenomen al terțității, "semnul este un prim numit repre-sentamen aflat într-o relație triadică cu un secund numit obiect și capabil
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cooperarea a trei subiecți care sînt semnul, obiectul său și interpretantul, această influență tripartită nefiind rezolvabilă în acțiuni între perechi" (C.P. 5.484). Așa cum afirmă și Eco, subiecții semiozei lui Peirce nu sînt în mod necesar subiecți umani, ci "entități semiotice abstracte a căror dialectică internă nu e afectată de ocurența unui comportament de comunicare" (A. Boboc, 1997:32). În mod clar interpretantul nu se confundă cu interpretul sau subiectul ce interpreteză semnul: inter-pretantul este definiția representamen-ului, intensiunea lui Carnap, semnificatul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
C. Morris; * retorica înțeleasă ca studiu al legilor prin care un semn generează un altul, prin care gîndirea produce o altă gîndire (C.P. 2.229). Această a treia direcție cu categoria sa fundamentală de interpretant constituie cheia de boltă a semioticii peirciene prin noțiunea de semioză infinită (orice semn implică un altul, este generat de alte semne și instituie un sistem virtual infinit de semne). Experiența didactică și cea științifică reprezintă exemple paradigmatice de situații semiotice de semioză infinită: termenii noi
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]