22,588 matches
-
în scurt timp într-o grămadă de noroiu. Aceasta însă nu era nimic în comparație cu altă incomoditate pe care începui să o simt. Mișcările acestei rigide mașini, trasă cu iuțeală pe drumul gloduros, îmi scuturau tot capul cu violență, dându-mi senzația că îmi dislocă toate membrele, apoi începu să mă doară capul, durerea devenind intolerabilă, ori de câte ori căruța dădea de o piatră ori alt obstacol, era aruncată cu violență în aer, făcând să mi se zdruncine creierul, dându-mi amețeală și întunecându
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
3. Infrastructura turistică pentru agrement Agrementul turistic se poate defini prin „ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă” (Stanciulescu G. et al., 1998). Din punctul de vedere al turistului, agrementul are în vedere satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere și mișcare. În acest sens, sunt
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
lui George Văsîi „Cercetări în necunoscut”. În momentul când am luat în mână aceste cărți, fără să le deschid, nici titlul n-apucasem să-l citesc, am avut o trăire deosebit de înaltă. Am simțit o bucurie împletită cu multe alte senzații de nedescris, parcă se deschisese o poartă și eram invadată de CEVA neasemuit de bun și de frumos. Repet: nu pot exprima în cuvinte, sunt prea sărace, ceea ce am simțit atunci. Era un sentiment așa de bun, de frumos, cum
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și contradictorii, după rolurile interpretate întâlnim protagonistul, antagonistul, personajul-oglindă, personajul de legătură (pelegrinul), confidentul (prin încredințarea scrisorilor). Adevăratul personaj este însă dragostea care poate devine, ca în teatrul expresionist, personaj aproape fizic. Evadarea din cotidian se va face fie prin senzații, trăiri, sentimente, printr-o viață interioară trăită intens și de cele mai multe ori în intimitatea sublimului și prin proiecții onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița mea. Ți-am spus, câteodată am senzația că nu îi acord suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru varietatea culorilor, ci mai ales prin parfumul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița mea. Ți-am spus, câteodată am senzația că nu îi acord suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru varietatea culorilor, ci mai ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
găsit! Am întins mâna să-l iau dintre celelalte, când, în fața mea, un bărbat înalt, elegant, l-a ridicat pe neașteptate. Părea la fel de fericit că-l descoperise... M-am blocat. Dacă aș fi fost mai rapidă! - Scuzați-mă, am avut senzația că voiați să răsfoiți aceeași carte. Sau greșesc? L-am privit în ochi. Fatal! Cei mai frumoși ochi albaștri văzuți vreodată. Până atunci, expresia „dragoste la prima vedere” mi se păruse o exagerare. Nu, nu era. IX. O casă micuță
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se află în siguranță. De câte ori mi se face dor de el, îl scot din raft, îl privesc îndelung, apoi închid ochii și-mi așez palmele peste coperțile lui albastre. O să ți se pară o nebunie, dar de câte ori fac asta, am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria se ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
au avut un cuvânt greu de spus. Obiectiv și cu un ochi bine format, îmi atrăgea mereu atenția, când i se părea că un text nu sună bine, că nu respectă unele rigori ale teoriei literare. Uneori mă supăram, aveam senzația că-mi critică excesiv scrisul, dar în fond, simțeam că are dreptate și până la urmă, îi urmam sfaturile. Totul spre binele meu, ca aspirant la un nume, într-o lume destul de crudă și selectivă. A, am uitat să-ți spun
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o iubire ca a noastră, totul trebuie să fie frumos. Nicio pată, nimic urât. Absolut nimic. Maria XVIII. - Nu există o iubire perfectă! Idealul se conturează doar în imaginația noastră, în realitate puține șanse ai să întâlnești așa ceva. Uneori trăiești senzația că ai găsit-o, că e a ta, completă și indestructibilă. Ascultă-mă bine, Ana, așa ceva nu există. Glasul i se asprise dintr-o dată și ochii i se umplură de lacrimi. Mă trezisem cu ea în biroul meu de la redacție
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
voi înmâna, împreună cu însemnările despre care vorbeam. Merg pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și nu știu de ce, presimt că înăuntru nu voi găsi ceva care să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
termometrul, dar afară este exact cum trebuie să fie, în această perioadă. Verdele abundă peste tot, oriunde ai întoarce privirea, iar parfumul florilor pur și simplu te transpune, fără să vrei, într-o stare similară visului. Cel puțin eu am senzația că plutesc, inclusiv pe stradă. Ia te uită, până și asta am învățat de la ea. Să plutesc. Să mă desprind, măcar din când în când, de grijile și tracasările cotidiene și să plutesc. Atât. Iar acum cred că este mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Două stații cu tramvaiul, două pe jos, pentru relaxare. Craterele din asfalt n-au dispărut. Din fața magazinului de pâine unde te-ai oprit, te fixează o pisică neagră. Parcă ar fi o statuie. Intri, cumperi două franzele, plătești. Ieși, cu senzația că s-a modificat ceva la capitolul prețuri, nu-ți dai seama dacă în minus sau în plus. Ce mai contează? Ultimele raze de soare din acea zi îți mângâie fața. Zâmbești. Același zâmbet te însoțește la intrarea în casă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
valurilor. Când? Unde se pierduse ceea ce până mai ieri părea indestructibil? Cine greșise în toată această poveste, conturată atât de frumos, până la un punct?... Să constate că totul se spulberase pe parcurs, era dureros. Cumplit. Insuportabil. Dar mai dureroasă era senzația pe care o simțea, dându-și seama de inutilitatea repetatelor împăcări. Dezvoltase un soi de dependență față de acest om. Prezența în viața ei devenise un fel de drog, fără de care simțea că nu există, că nu poate trăi. Ceva din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut-o și totuși am senzația că o cunosc. Nu cred să aibă mai mult de 8-9 ani. Ochi albaștri și câțiva pistrui simpatici, împrăștiați pe obraz. Un palton subțire, în carouri alb-negru, îi înfășoară trupul destul de firav. - Cum te cheamă ? - Alma. - Ce nume frumos! Îmi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Acum, cine să o audă? Și mai ales, cine să-și riște pielea, încercând să o salveze? Nimeni. Cine era ea pentru...? Tot nimeni. Ridică ochii, în speranța că totuși va fi auzită sau va zări pe cineva. Avu chiar senzația că mama și fratele ei mai mic îi fac cu mâna, de pe mal: Almaa!!!... - Hei! Sunt aici, ajutați-mă! Să nu o fi auzit niciunul ? O, au și dispărut. Doamne, mi se păruse, doar. Făcu greu alți câțiva pași, când
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se părea imposibil să fi uitat, în condițiile în care memoria lui funcționa perfect, în ciuda anilor pe care îi purta. - Mulțumesc! Permiteți-mi să mă prezint. Silviu este numele meu. - Încântată! Mia. S-au privit, tatonându-se reciproc. - Știți, am senzația că ne cunoaștem de undeva, rosti ea. E posibil să ne mai fi întâlnit pe aici? - Mi-ați luat-o înainte cu declarația. La același lucru mă gândeam și eu acum. - Nu vreți să stați pe bancă, lângă mine? E
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în fotoliul de răchită, din fața casei. Ochi albaștri, glezne subțiri, trup de alabastru, toate acestea erau ale lui. Dar mai ales sufletul ei, pe care, nici după atâta timp, nu -și explicase cum a reușit să-l cucerească. Uneori avea senzația că e doar un vis din care... se va trezi, fără doar și poate. Dar când îi simțea mâna pe umăr, degetele trecute pe obrazul lui brăzdat de vreme, realiza că e cât se poate de real. - Mia, dragostea mea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ace, pentru ziua aceea toridă), cu părul argintiu. Răsfoiește o carte. De fapt, privind mai atent, constat că masa la care s-a instalat este aproape în întregime ocupată de cărți. Volumele sunt așezate frumos, ordonat, dându-mi pe moment senzația că mă aflu în fața unui stand dintr-o librărie. Unele sunt noi, cel puțin ca aspect exterior, iar peste altele pare a fi trecut binișor aripa timpului. Ciudat tablou în mijlocul unui restaurant, fie el și grădină de vară. Ce-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
locuri din Orașul Gri în care pașii mei n-au reușit să mă mai poarte. Poate umbrele noastre s-au intersectat insesizabil în amurg. Dar nu te-am zărit. Te-am privit însă, în absență, în ochi și am avut senzația că te-am atins pentru o clipă: Răsăritul meu. Timpul alunecă peste noi ca un râu liniștit, furând câte puțin din existențele noastre, deseori paralele. Zâmbesc: Răsăritului meu, viselor, pașilor noștri suprapuși pe alei în Orașul Gri. Fericirea nu încape
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi umplut decât cu fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de a-i fi sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]