2,502 matches
-
Arta nu are nimic de-a face cu omul acesta, cu frunza aceasta, una din noianul împrăștiat de furia vântului, dusă alandala, în plutire de viață. Arta îl preia doar și-l duce în lumea fără de contururi, fără de umbre, fără de seve și fără de magmă. Dintr-un nimic creatorul zămislește un alt nimic, care pare că este viață, care pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste alte flori, cărora le smulse rădăcinile și le băgă În buzunar, cu scopul de a le studia mai bine În cuibul său. Apoi, În același loc, Își Înfipse mânile și picioarele, hrănindu-se laolaltă cu ierburile și scaieții din seva dulce pe care i-o oferea pământul. După aceste experiențe trăite pe propria sa piele, masterandul Lawrence a tras concluzia că Iisus spusese adevărul... Păsările cerului nu săpau și nici nu arau. Și nici nu-și adunau grâne În hambare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
facă sclavul ei pe veci...” „Viziunea dumneavoastră despre femei se apropie de cea a masterandului Oliver, care, după cum știți, are o teamă aproape patologică de tot ce reprezintă sexul frumos...” „Aici Oliver are dreptate”, spuse Satanovski... „Femeia e toată numai sevă, numai carne, numai dinți... Chiar și dumneavoastră, dacă nu mă Înșel, ați auzit deseori cum din gura ei iese un scârșnet infernal...” Stomatologul nu-i răspunse. Stătea cu mâinile Întinse sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. „De ce tăceți?” Îl iscodi inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu e ferfeniță. Limba e Încărcată. Ai grijă... Ai grijă. Sufletul nu simte nimic, doar trupul... De ce această soartă ne-a fost dată tuturor? Oare nu există scăpare? Nu există nici o gaură unde să-ți ascunzi trupul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gradul de fruntaș T.R., vorbim de Grințu, bineînțeles, să stea ore În șir cu gura căscată la poveștile unui simplu soldat și să creadă chiar că teoriile acestuia, care-i izvorăsc din cap (sau din burtă, cine știe?) precum curge seva din vița de vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română, că aceste teorii, sau inepții au În ele un adevăr ciudat pe care-l simte și nu-l știe demonstra. Dar nu e ciudat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele ei erau palide și lipsite de viață. Crenguțo, ce s-a întâmplat cu tine? întrebă vrăbiuța îngrijorată. Nu știu, răspunse crenguța cu glas stins. Parcă mă sfredelește ceva și-mi soarbe toată seva din mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă, spuse vrăbiuța. Și porni să cerceteze crenguța din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
DĂ-MI TOTUL... Deplinătatea clipei în mine s-o cuprind Alăturea de tine, în trup și-n dăruire Și zilei care vine lumina să-i aprind, În goana fără preget, spre vis și fericire... Hipnotice pătrundă a sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele de mai, Să te cuprind întreagă, în matca dintre maluri...
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară... Dar nu lăsa-vom țara la străini! O vom preda, așa cum am primit-o, Cum cei ce nu mai sunt au cucerit-o Și noi vom fi
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi nici măcar umbrite de conjuncturile instabile ale timpului pentru că sunt adânc ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
onoare. Luptă să nu fii niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.” (C. Z. Codreanu-Legea onoarei) Omul individ, la fel și neamurile, trebuie să trăiască din seva lor morală și să se afirme prin fapte, nu prin represiuni sângeroase, nu din pândă, nu din ponegriri, nu din plăsmuiri, nu dând în cap semenului său cu bâta, nu prin suprimarea libertății și vieții adversarului, nu prin dezbinări, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de dulce. Dar în fiecare anotimp, grădina Cișmigiu este răsfățată de sumedenie de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre, iar altele aduse de la mari depărtări și aclimatizate aci. Numele lor atât de fragede și pitorești, țâșnite din seva plaiurilor românești, le statornicește pentru vecie pe covorul nomenclaturii horticole: tufănele, brândușe, crăițe,dalii, pansele, mixandre, cimbnrișor, dediței, părăluțe, stânjenei, romanite, ciuboțica cucului, lăcrămioare, bujori, albăstrele, rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mizil făcea în tărâmul existenței salturi mari. împrejurările trecând peste trupul ei senzual și simplist nu o doborau. Era totuși cât pe-aci să fie învinsă, crezuse că înstărirea ei moșierească e stadiul suprem și își cheltuise pentru ea toată seva; dar suflase vânt străin, și timpul nou, cinic, o sfidase cu ochii perverși pe care ea îi zugrăvise cu italianul, lui Mika-Le. Simțind primejdia, azvârlise pe Mika-Le, pe Doru, se descurcase din robia Prundenilor, dar rămăsese părăginită, era pe un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa. Pentru a doua oară, părinții strămutați erau nemulțumiți și pentru a doua oară își dau cu dezamăgire consimțământul. Dar nu se poate hotărî felul în care se perpetuă asemănările. Totul e că Doru Hallipa era încă un purtător de sevă sănătoasă, un agent al tradiției patriarhale, prefăcut acum de oraș si de actualitate, clar în care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în integrale bizare cu rezultate totdeauna incerte și aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Arhip Art, Sibiu, 2011.Utilizator al site-urilor www.poezii.biz, www.agonia.ro, http://casa-gandului .ning.com și http://nicustancu 48.ning.com. Nu știu Nu știu pe care valuri rătăcești, De a rămas pe țărmuri amintirea; Trăind cu seva vechilor povești La fel de prăfuită-i și iubirea. Că a rămas pe cer doar umbra ta, Nu știu ce orizont te mai ascunde; Eu știu că tu iubești pe cineva Ce împresoară ale mării unde. Iubirea ce s-a stins doar în cuvânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin în palmă cerul Cu nori, cu fulgere, cu astre. învață-mă care-i misterul Ce leagă gândurile noastre. Fă-mă să simt iar fericirea, Să lăcrimez doar bucurie, în zori să-ți intuiesc privirea, Surâsul tău
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul flăcării proiectat ca o rană în pântecul-dojană. Și-am rătăcit pe căi ascunse mimând renașteri asfințite din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
creezi pacea. Să renunți înseamnă să câștigi, Să renunți înseamnă să ai totul. Mă holbez la cerșetor în timp ce el trece prin dreptul ferestrei mele. Își ridică spre mine castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care oricare alt curent le-o refuza). O categorie de făcători de cuvinte a fost desemnată prin denumirea de scriitori pășuniști, asta ineluzînd adică pe acel scriitor care stă înfipt cu ambele picioare în pășune și sub vraja și seva care simte cum i se urcă din adâncuri la cap, face cuvinte, în special poezii. Făcătorii de cuvinte nu s-au recrutat însă numai de prin pășuni sau de pe plaiuri, adică de prin acele așezări în care psihologia și moravurile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]