1,825 matches
-
aproape ora nouă. Se duse la bucătărie, încălzi apa pentru ceai, puse în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din cea neagră, făcură să-i dispară oboseala, e un alt om acesta care înaintează pe aceste străzi, e alt cap cel care gândește, văzând clar ceea ce înainte era obscur, modificând concluzii care înainte păreau de fier, iar acum se sfărâmă între degetele care le pipăie și le cântăresc, de exemplu, nu e deloc probabil ca providențial, s.a., asigurări&reasigurări, fiind, așa cum este, o bază particulară, să fi fost pusă sub supraveghere, amplasarea unor polițiști la pândă acolo ar putea crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
obraji o făceau să strălucească. La sfârșit, când văzu că pe cei doi tineri „de religii diferite“ nu i-a putut opri nimic și că rudele fetei „se vor convinge și ele în cele din urmă că nu se pot sfărâma ușor puternicele lanțuri ale dragostei“ se simți și el o rudă a păsării lui și nu-i mai păru atât de rău c-o trimite înapoi, la perechea ei. — Adică cum de religii diferite? Adică unu-și face cruce de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
au dus de mult faraonii, fie-le piramidele ușoare. Faraonii nu se puteau apăra de profanatorii de morminte decât prin blesteme. Mass-media aprovizionează piața cu mituri... de carton. Miturile actuale nu pot fi decât efemere. Miturile au armuri greu de sfărâmat. Dacă am urla ca Prometeu, am fi poate ceva mai relaxați. Ori ne-am împrieteni chiar cu durerea. Primii zei s-au născut la gura sobelor din peșteri. Morala poate fi un pilon al metafizicii. Iisus - această mare bornă a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile eroilor căzuți în cârnați. A rămas cerul prea mic. Trebuie să ne agățăm mai mulți de aceeași stea. Omul - o țărână celestă. Idealul muștei este bălegarul. Când ești zidit, poți să sfărâmi peretele. Sau poți să zbori cu el cu tot. Sper să am o relație decentă cu timpul. Modestia ar fi lobul esențial al inteligenței. Mai impudică decât dezgolirea trupului este lauda de sine. Omul cu adevărat liber, face ce trebuie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A doua zi era Duminică. Tresări... Gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui. Întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți... îl înăbuși cu pumnii în piept. Închise ochii strâns... strâns. Și, loviturile imimii în pieptul ei rămâneau în urechi ca bătăi de clopot. Clopotele continuau să bată rar, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o piatră în oglinda apei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o voroavă despre mafia din Ferentari. Hai, pe bune, chiar ai făcut parte din mafia metropolei sau ai dat-o pe cacealma, cum a zis tata? Apropo, mai porți fesul meu? Celebrul meu fes cu morcov?... Ai vrea să-mi sfărâmi cătușele, știu. Greșești, Z. Sunt singurul sfânt din istoria creștinătății care poartă cătușe. Lady a fost inspirată, atunci când m-a pictat. Unii au cunună de spini, alții au ștreanguri atârnate de gât, ceilalți poartă cruci în spinare. Eu am cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe drumul celor vii! 19. Cum sorb seceta și căldura apelor zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. 20. Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, 21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... 22. Și totuși, Dumnezeu prin puterea Lui lungește zilele celor silnici, și iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; 21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; 22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărîme! 23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. 24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu ești nădejdea mea", 25. dacă m-am îngîmfat de mărimea averilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
avea și ghioaga asupra lui, părea să fie incapabil să-i provoace vreun rău, cu chipul lui de om blajin și cu pielea aproape lipsită de tatuaje. Lui Tapú Tetuanúi și lui Vetéa Pitó, necunoscutul sălbatic le-ar fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță a voinței exercitată prin presiune. Râul voia să mă tragă jos, să mă sfărâme și să mă facă la loc ca parte a inutilei și stupid de puternicei și pasionatei sale porniri de a schimba și a șterge de pe fața pământului. Prins acolo, în secunda aceea de înțelegere și conștientizare, când totul devenea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hilfe ducîndu-și mîna la gură ca un copil. Îmi pare rău, dar mi-e frică să stau pe Întuneric! — Fii pe pace, n-au cum să ne facă vreun rău, o liniști el. Ușa e zăvorîtă, și n-o pot sfărîma. Ne aflăm, totuși, Într-un hotel civilizat... — Ești sigur că nu există o altă ușă? În bucătărie, de pildă? — Da, ai avut iarăși dreptate. Există, ca În orice apartament modern, o intrare a furnizorilor. — Închide-o și pe-aceea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă: mînat nu de dragostea de patrie, ci de iubirea aproapelui, docilul Johns Își sfărîmase idolul. Doctorul fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama că pe docilitate te poți bizui mai puțin decît pe teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției. Apăsînd, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o minciună că bărbații simt și ei nevoia să-și dezmierde copiii, să se joace cu ei, să-i giugiulească. Chiar dacă ne-a fost repetată ani În șir, e o minciună. După ce-ai divorțat, după ce cadrul familial a fost sfărâmat, relațiile cu copiii Își pierd orice sens. Copilul e capcana În care ești prins, e dușmanul pe care va trebui să-l Întreții În continuare și care Îți va supraviețui. Michel se ridică, se duse până la bucătărie să bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac În freza ei! Bruno era din nou furios. — Natură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o stare de totală detașare mentală, Michel trecea În revistă Înlănțuirea circumstanțelor, etapele mecanismului care le sfărâmase viețile. Totul părea definitiv, limpede și fără apel. Totul apărea cu evidența neclintită a unui trecut restrâns. Era puțin probabil, azi, ca o fată de șaptesprezece ani să arate atâta naivitate; și mai ales era puțin probabil, azi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privit, ca și cum angrenajele lor dureroase ar fi continuat, În interiorul caroseriilor, urmărirea, dar nu mai puteau extrage și transmite spre roți mișcarea, dogma străveche a tuturor mașinăriilor, sau ca și cum aceasta ar fi devenit brusc inutilă. Apoi, Într-un târziu, Alfina a sfărâmat Întreaga nemișcare: a demarat, atingându-i ușor În trecere oglinda retrovizoare, spre a se face pierdută În spatele unui deal. Câteva ore mai târziu, În Întunecimea garajului de poliție, Fauvé a aflat de la colegul lui, un venerabil Porsche Cayenne cu tracțiune
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor care Înconjurau spitalul, așteptând să-i zărească fie și pentru o singură secundă profilu-i Împietrit. Îl venerau ca pe-un războinic aflat mereu În expectativă, dar care amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există. Pe măsură ce clipa aceasta Întârzia, forța ei creștea. Toți așteptau momentul revoluției cu nerăbdarea cu care pândeau deschiderea porților la mall
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să descopere călătoria În timp, au ajuns la extincție. Unii, Întrucât din dorința procreării s-au dat cu capetele de pereți până și le-au sfărâmat, alții, din depresia cauzată de Întrebările existențiale. Cert e că Ăl Bătrân se săturase de forme de viață apropiate de perfecțiune și, pentru o lungă perioadă de timp, se pare c-a vrut doar să se distreze. Cât despre noi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
25. El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
acoperișul turnului. 52. Abimelec a ajuns pînă la turn, l-a bătut, și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i pună foc. 53. Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîșniță pe capul lui Abimelec și i-a sfărîmat țeasta capului. 54. Îndată, el a chemat pe tînărul care-i purta armele, și i-a zis: "Scoate-ți sabia, și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: "L-a omorît o femeie." Tînărul l-a străpuns cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]