2,840 matches
-
cred că știi și tu la fel de bine că lucrurile nu stau chiar așa. - Nu am nici o idee la ce te referi, reuși să articuleze primele cuvinte căpitanul. Nu am încălcat nici o lege a Confederației și nu avem de gând să sfidăm în vreun fel Confederația, mai spuse el. - Nici nu cred că vei reuși vreodată lucrul ăsta. Nu aveți forța necesară pentru așa ceva. Sfârșitul Independenților se apropie, îi replică Kaan. Adevărata ordine își va relua în sfârșit locul în Confederație. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pâine și cum se rotea, doar în momentul asfințitului, împrejurul locului unde se oprise trupul celui înghițit...Noi, copiii priveam cu frică și mirare, dar frica trecea repede și a doua zi ne bălăceam iar, plini de viață și tinerețe, sfidând ochii răi ai morții. Zărim ceva în depărtare. Mă arunc în apă înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem doar noi în tot ținutul ăsta, pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
luna asta! N-ai cum să contrazici așa un succes! a răgit Vivian în telefonul mobil, în timp ce șoferul, care fusese instruit să ne ducă la destinație pe cât de rapid era omenește posibil, făcea slalom prin trafic cu o viteză care sfida moartea. Eu mă uitam drept înainte, încercând să nu amețesc. Era tot ce puteam să fac, ca să nu cumva să mă apuce iar voma. În ultima vreme, nu mai puteam avea încredere în propriul stomac. Vivian a ridicat scurt privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
capacitatea lui Wilt de a rezista la interogatorii încrucișate... era foarte clar de unde venea. Dar acum inspectorul mai știa și că n-o să fie niciodată în stare să explice toate lucrurile astea și altcuiva. Existau mistere ale relațiilor umane care sfidau orice analiză. Iar Wilt stătuse acolo așa calm și-i spusese să se îmbrace. Cuprins de un sentiment de admirație înciudată, Flint ieși pe hol. Orice-ai fi zis despre el, nemernicul ăsta mic avea ceva curaj. Cei doi soți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
si care să-l anime pe el însuși. Se plictisea, se plictisea de moarte profesorul Voinov. Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales că primăvara... o, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat și plin de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi urmărit. Doamna făcu un vag gest de plictiseală. Profesorul, consternat, refuză să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul de lehamite. Profesorul nu mai avu timp de eschivă, înlemni. Domnule Vancea, dumneata ai avut o soră foarte frumoasă. Știu, știu, vă scrieți rar, drumurile vi s-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ce fire tare! — Totuși, exagerat de ambițios! Nu găsești? — A ținut să-și ia revanșa față de bogații familiei care l-au umilit când era sărac În copilărie! — A ținut să se Întoarcă pe poziții de forță, bogat, influent, ca să ne sfideze! — A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți să Îl dea la școală! — Ar putea acum să dea Înapoi ce-a primit! — Cui să dea? Cei de atunci au murit! — Ultima care a rezistat a fost Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
necomunicativ, Încrezut față de vecini cît și de societate, fiind o fire Închisă nu Întreține relații cu vecini, avînd prietenie numai cu elemente ca soți de medici și diferite persoane care au făcut parte din bogătași, cu care Întreține diferite vizite, sfidează elementul muncitor, avînd ca sursă de trai 2 salarii cu al soțului. Primește corespondență din diferite orașe ale țări, fiind un element rafinat, nu are manifestări ostile la adresa Partidului, iar din investigații reiese că ar avea o rudă apropiată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care tu te Încăpățânezi s-o numești a mea, gândește-te la India. Te naști Într-o castă și nu mai poți ieși din ea, nici ca ofertă de muncă, nici când Îți Întemeiezi o familie. Dacă Îți permiți să sfidezi regulile, ești marginalizat. Societatea mi s-a părut organizată pe legi gentilice, de sânge, de ispășire a unor vini strămoșești. Și mai incredibil e felul cum cei de acolo au acceptat aceste reguli absurde - le primesc resemnați, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de raport. Dar stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
portretele lui, apoi și-i aminti pe guvernatorul Hassan-ben-Koufra și pe toți cei care alcătuiau camarila lui și înțelese că hotărârea sa personală fusese luată cu mult timp în urmă. Apoi se gândi la targuí, la acel om straniu ce sfidase setea și moartea și-și bătuse joc de el fățiș și încercă să-și imagineze unde se afla, ce făcem în acele clipe și despre ce vorbea cu Abdul când se odihneau după un lung marș. „Nu știu de ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și Gacel înțelese că, într-un anumit fel, iubea „pământul pustiu“ și-i făcea plăcere că se afla acolo pentru că așa voise și pentru că era, poate, prima ființă omenească de la începutul vremurilor care experimenta pe deplin conștient ce înseamnă să sfidezi „deșertul deșerturilor“. „Mă simt în stare să te birui, murmură înainte de a adormi profund. Mă simt în stare să te birui și să termin o dată pentru totdeauna cu legenda ta...“ Dar abia adormise, că o voce ca o meliță îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
hotărât să adoarmă, dar de data asta somnul nu veni imediat, ca de obicei după oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea lui și că el continuase singur, căutându-și salvarea fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității, ce-i avea să-i marcheze viața pentru totdeauna și pe care bătrânii aveau s-o povestească ani și ani de-a rândul, uimind tinerii cu isprăvile singurului bărbat ce a sfidat o întreagă armată și „pământul pustiu“ din Tikdabra în același timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să-l audă celălalt, dar vorbind de fapt cu el însuși. Blestematul ăsta de targuí nu se mulțumește cu milioanele de probleme pe care ni le-a făcut; are curajul să apară chiar aici, în fața porții noastre, și să ne sfideze... E nemaipomenit! Ridicol și nemaipomenit! Mi-ar plăcea să-l cunosc... — Pe toți dracii! Și mie, exclamă cu convingere. Un tip cu coaie ca el nu se întâlnește la tot pasul - strivi țigara de geam. Dar ce dracu caută? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la el cu mâinile-n șolduri gâfâind, cu botul lui de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
A fost un șoc până și pentru cele mai puțin simțitoare inimi. Din fericire, polițiștii nu știau de prejudecata adânc Înrădăcinată pe care o aveam Împotriva blondelor; asta m-ar fi pus Într-o lumină proastă. Cauza era aceea că, sfidând orice reguli de normalitate sau de bună-cuviință, numărul blondelor de la sală era pur și simplu prea mare. Dacă vreuna dintre ele ar fi murit În Împrejurări mai puțin bătătoare la ochi, aș fi pus acest fapt pe seama teoriei lui Darwin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-au Încrucișat, le-a străbătut o rază de lumină, dar hanul era acolo, și cadiul, și Întreaga curte, iar privirea ta s-a oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește, pâlpâie, se stinge, un zâmbet Întretăiat Întârzie. Își trag sufletul Îndelung. Omar murmură, către ea sau către destinul pe care tocmai l-au sfidat: — Gâlceava noastră nu face decât să Înceapă. Djahane Îl strânge, cu ochii Închiși. — Să nu mă lași să dorm până În zori! A doua zi, două rânduri proaspete În manuscris. Caligrafia e fragilă, șovăitoare și chinuită: Lângă iubita ta, Khayyam, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În momentul În care Hasan Sabbah cucerise acel sanctuar inexpugnabil la care visase de multă vreme, omul forte al imperiului nu se mai gândește decât la locul său În istorie. Preferă vorbele adevărate cuvintelor care plac, este gata să-l sfideze pe sultan până la capăt. S-ar spune chiar că Își dorește o moarte spectaculoasă, o moarte pe măsura sa. O va obține. Atunci când Malik Șah primește solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cazul câtorva deputați, miniștri și ziariști din Teheran, care reușiseră să scape din giganticul năvod ordonat de către colonelul Liakov și care soseau adesea În grupuri mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul era din Tabriz, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]