1,780 matches
-
focalizatorului ca fiind distincte de cele ale naratorului. Destul de des, exemplele teoreticienilor privind focalizarea psihologică și ideologică (de exemplu, cele ale lui Rimmon- Kenan) par a fi mai lesne adaptate în caracterizări mai ortodoxe ale autorului, ele fiind naive, copilăroase, sfioase sau paranoide. Limitarea orientativă atribuită perspectivei unui anumit personaj pare să își găsească rostul în relație cu problemele spațio-temporale; de departe însă, în domeniile psihologiei și ideologiei este mai greu să hotărăști dacă un anumit accent nu aparține naratorului - bineînțeles
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cererea de redeschidere a mănăstirii, a venit la Giurgeni, în vara lui 1995, părintele Antonie Jeflea, starețul de astăzi, care a transformat așezământul în mănăstire de călugări, cu zece viețuitori. Așa este și astăzi. Părintele Antonie, starețul, este tânăr și sfios ca o fecioară, însă totodată sever și autoritar prin felul său special de a te privi senin, cu o liniște de dincolo de lume. Are numele de familie Jeflea, și ciudat, s-a născut chiar în satul Jeflești, comuna Vidra, din
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
care clădeau un „alt om”, ce trebuia să se Întoarcă Într-un paradis social din care șerpii oricărei ispite - chiar și a Gândului! - trebuiau evacuați. Dar „secolul său” nu se aștepta la apariția acestui „preot civil”, venit din mărginimea Sibiului, sfios și violent ca un Savonarola, dar nu În fața viciilor umane, ci a „viciilor existenței”, a „Îndrăznelii ei de a fi”!; și, o spun cu mâna pe inimă, niciodată un omagiu adus existenței nu a fost mai Înflăcărat, mai total, decât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
36 ani, Portrete eminesciene, îl contrazice pe Tudor Vianu care afirmă că portretul poetului este așa cum l-au "desenat" Maiorescu și Slavici (impersonalitate, indiferentism), nu așa cum apare în evocările lui Caragiale, "convențional", cu accent pe umanitatea poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină spre caracterizarea lui Maiorescu. Dacă e vorba de inepții ca acelea ale "psihanalistului" C. Vlad, replica e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până acum, obiceiuri altfel decât la noi în Moldova, costume românești ce veneau de la străbunii noștri și o primire ce miau făcut gazdele mele și chiar satul întreg, cu totul aparte, ca unui oaspete ! Ce se întâmplase? Băiețelul acela blond , sfios și cu priviri agere, inteligente, scriitorul scrisorii evocatoare de la care am pornit - povestise în prealabil tuturor celor din sat dar mai ales oficialităților, că-l ajutasem, și-l ocrotisem, ceea ce făcusem cu totul și cu totul dezinteresat. Familia, rudele apropiate
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că din țărînă m-am născut și în țărînă mă voi întoarce în curînd, eu, unicul, eu care am înțeles profund viața și sensul ei, eu care... care am lăsat oare și cîteva urme?... Un țînc se apropie de mine, sfios, cu niște ochi ce probabil au născut Albastrul de Voroneț. Se uita admirativ la mașină și la posesorul ei. Îl privii cu interes și am rămas surprins să constat cum, între noi doi, fire nevăzute, firele pămîntului ce ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
emisiunea mea, la București și aș vrea să spun că primarul îl ajută... Primarul, adică eu, sar ca ars! Vai, televiziune, emisiune beton, voturi... Să vină la mine, o să încerc să-l ajut. Ușa se deschide și îngerașul intră timid, sfios și cu privirea în pămînt. Mata ești domnul Bumbărează (sau Bumberică parcă)? Ridică ochii, dar ce ochi, și clipește din genele alea exagerat de lungi. Vorbește încet, ca pentru el: N-am bani pentru tren, nu o să ajung la emisiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil minunat, care pînă la șase luni n-a urît pe nimeni, adică aproape pe nimeni, că pe tatăl său nu prea putea să-l sufere de mic tare. Intru oarecum sfios la babalawó, sacerdotul lui Orula, unul din cei mai de seamă orisha. Preotul ăsta este mai negru ca smoala și mai înțelept ca Solomon. El m-a ajutat mai demult în politică. Mă servește cu un ceai și eu îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
până la depresie. Și totuși, fără motiv aparent, fără iluzii și fără speranțe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii. Iată, îmi spun, lucrurile funcțio nează: există încă versiuni cordiale ale luminii solare, există încă tineri sfioși și bine crescuți, există o mul țime de inși fericiți, chiar dacă mulți dintre ei sunt fericiți prostește. Există încă păduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate și totuși patriarhale, familii demodate și trainice, chelneri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în biserică. Aici era o lume nouă: mirosul de smirnă și de busuioc însuflețea picturile, chipurile sfinților spunându-ne prin priviri că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
trucate, s-au confecționat și eroi din carton presat, avizi de privilegii și recompense dar toate astea n-au cum să disloce, din raftul prim al interesului, suferința autentică, inocența maculată, curajul vizionar. Soljenițân observa că " Adevărul este totdeauna mai sfios; el tace, în fața presiunii indolente a minciunii." Legic, până la urmă, iese la lumină. Două cărți de excepție, apărute recent, se constituie în adevărate revelații: "Martiraj în Bărăgan", de Vasile Calestru, și "Persecuția", de Stela Covaci.. O "repede ochire" îngăduie semnalări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fi să mor Pe mormânt, atunci să-mi puneți Mândrul nostru tricolor. A venit aseară mama De Vasile Militaru A venit aseară mama Din sătucu-i de departe Să-și mai vadă pe fecioru-i Astăzi „domn cu multă carte”! A bătut sfios la poartă, Grabnic i-am ieșit în prag; I s-a umezit privirea De iubire și de drag. Sărutându-i mâna dreaptă, Ea m-a strâns la piept duioasă; Și spunându-i câte toate, Am intrat apoi în casă. În
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lasă nici în ruptul capului; dar nici nu s-au împotrivit, fiindcă după paharele de vin am început să simțim mai din plin că ne-au cam mas șoarecii în burtă și să ne grăbim și noi mai tare. Fetele sfioase, rușinoase, ne-au condus, s-au și scuzat că nu le-am anunțat de vizita noastră mai din timp, iar noi, de-ndată ce-ajungeam aproape de podețul Sirețelului ne opream și le ziceam: Ei, gata, fetelor! Întoarceți-vă acasă. Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Veronica, colega Lenuței Baciu de la Sirețel, mă întreabă: Ascultă, măi omule, mâine-i sărbătoare, am mai mult timp liber: ce-ai pofti să mănânci? Mă uit la dânsa și, prin aburul anilor, care s-au dus, o revăd pe învățătoarea sfioasă, rușinoasă, de la Sirețel, și-i răspund zâmbind: Tare-aș mai vrea niște turtă dulce ca aceea făcută de mătușa Paraschiva de la Probota. LANȚUL În anul al doilea de facultate, în vacanța de vară, îmi lăsasem restant examenul de limba latină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și ieșind valvârtej, trântind, ca de obicei, ușa de la intrare, deschizând portiera mașinii, apoi ambalând motorul și demarând în viteză... N-am apucat să citesc o pagină întreagă și, de la ultimul etaj a coborât doamna Murărașu femeia aceea înaltă, subțire, sfioasă și grațioasă; i-am auzit și urmărit pantofiorii cu tocuri metalice, sunând apăsat și ritmat pe mozaicul dintre etaje, în timp ce balustrada scărilor vibra încet și fals, ca o orgă dezacordată și stricată. Nici ea n-a încetinit, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a terminat. Intrăm și ne închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva și ne așteaptă în pridvor. E o măicuță subțire, sfioasă, nespus de frumoasă, îmbrăcată toată în negru și îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar el și-o retrage. Fiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la mine ca și cum l-aș fi Întrebat dacă se fute, că uite-o, nu-i, pizd-am pus-o-n cui. — Ceva-ceva aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
blând, iar dacă arbora, uneori, un aer de severitate, era pentru ca elevii să nu-i descopere această trăsătură de caracter... Fire generoasă, de o modestie cuceritoare, înzestrat cu un exact simț al valorii sale, cu o imensă dragoste pentru elevi... sfios, chiar, și cald, riguros în principii morale... Așa era profesorul Bogos. În preajma sa te simțeai și tu altfel... Parcăți împrumuta și ție pentru o clipă, o fărâmă din măreția sa. Te întrebai adesea, de unde provenea fascinația ce o răspândea în jurul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Vom ține legătura !.. se auzi, abia șoptit, glasul unui coleg. Pe curând !.. adăugă altul. Eram porniți de plecare, dar nimeni nu se clinti din loc, parcă am fi avut picioare de lut.. După o vreme, Bistriceanu, cu ochii blânzi și sfioși, porniți pe lacrimi murmură cu tremur în glas. Numai Dumnezeu știe câte se pot întâmpla până mâine !, gândindu-se, poate, la unii dintre noi cu mulți ani crestați pe răbojul vieții, și cu sănătatea șubrezită, ori, poate chiar la dânsul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au revenit brusc puterile corpului și m-am bucurat de ea cu puritatea unui adolescent nepriceput, pe care nu bănuiam c-o mai am. A fost un dar neașteptat. Cerb înfrânt Azi-noapte am visat că mă aflam în pădure. Călcând sfios în umbra desișului, am fost atras de o cărare luminoasă. În ambiguitatea molcomă a acelui spațiu, receptam difuz foșnetul compact al frunzelor și cântecul înăbușit al păsărilor nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe malul mării. Se joacă de-a pescuitul, aruncându-și înfrigurat undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și îi văd mâinile mici care desprind, sfioase, peștișorul cel neascultător din cârlig și-l pun pe o lespede albă, mai încolo. După aceea, copilul privește foarte intrigat la peștele care, scos din apă, se zbate spasmodic fără aer. Îmi dau seama de mulțumirea lui extremă, după euforia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
clănțăneau dinții, lovindu-se zgomotos unii de alții, întrucât eu vedeam mereu acel întuneric din care creștea un pericol iminent pe care nu știam cum să-l înlătur. Am sărit din pat și-am început să umblu prin cameră, pipăind sfios lucrurile familiare pentru a-mi recăpăta liniștea dată de recunoașterea tactilă a acestora. Dar, oricât m-am străduit, nici acest contact benign nu a reușit să mă calmeze. Întunericul mă apăsa tot atât de intens și nu puteam să găsesc calea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
însă observațiile didactice care privesc un exercițiu complex de oralitate, și anume dizertația. Dizertațiile, una pe an pentru fiecare elev, sînt văzute ca „cel mai adequat mijloc elocutiv care constituie puntea dintre copilărie și vieață, dintre dibuire și siguranță - debutul sfios și stângaciu al tânărului combatant în lupta pentru existență” (Papadopol, 1925: 53). Apoi sînt prezentate în detaliu „amănuntele metodice”: „disertația (trebuie) să dureze cel mult 20 de minute și să fie vorbită liber, nu învățată pe dinafară după un text
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
nu se mișca, Încet și gânditor, decât doar chipul meu tăiat În umbră pe fundul de lumină al adâncului pădurii... Nici vântul, Încremenit pe creștetul Înalt al pădurii, nu-și mai cânta frunzelor eterna sa elegie, nici florile mici și sfioase, nu-și mai Îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adâncul umbrelor presărate cu nestatornici fulgi de lumină spre vechiul și credinciosul lor amant... Localitatea Cooktown, parcă descinsă din Vestul Sălbatec american, se bucură de o istorie bogată și atractivă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de senin limpede se deschise spre adâncimile umbrelor albastre, și o stea cu lumina tremurătoare Își cumpăni sfioasă chipul său peste adâncuri... Vasul nostru reia cursa de Întoarcere spre arhipelagul indonezian, zile și nopți se scurg Încet ca nisipul clepsidrei. Devenit citadela noastră plutitoare, petrecem o mare parte din timp pe punte, la plajă, jacuzzi, audiții, biliard, discuții
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]