3,370 matches
-
-i schimbase dispozițiile: acum treceau cu toții prin fața lui și a lui Susan, iar Susan se alătura grupului. Julius rămăsese la urmă, de acolo reușea să vadă două trăsuri mortuare, una era un automobil negru, de acolo reușea să vadă cum sicriul Armindei era scos pe ușa din față a palatului. Victoria Santa Paciencia Încercă să le povestească cît de mult timp Îi trebuise pentru a găsi casa, nu se obișnuise Încă să vină În zonele astea noi, cu vile atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că, ce ar zice acum, dacă ar putea nenea Fănică să se scoale și să vadă... Dar nenea Fănică dormea un somn liniștit și profund, mergând, astfel, acolo unde nu există “nici durere și nici întristare...” După ce i-au acoperit sicriul cu pământ, s-a strâns, după obicei, taraful satului, ca să-nveselească sufletul celui plecat... ... - Cât oi trăi pe pământ Am să beau și-am să mănânc, Am un fluier și-am să cânt, Inimă rea n-o să duc, Până m-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coșciug, trebuiau hrănite. S-a mâncat și s-a băut tot ce fusese pregătit pentru pomană, s-au pregătit alte bucate, dar și acelea au dispărut de parcă nici n-ar fi fost. În vremea asta, bunicul Gheorghe Crăciun era în sicriul lui, mai frumos și mai natural ca niciodată. În ultimul său zâmbet, cel cu care pornise întru neființă și eternitate, voia, parcă, să spună: “V-am făcut-o și dă data asta. Uite, vedeți, mi-a fost drag să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mormântul lui Petru Cărare, cel care murise cu câteva zile în urmă. S-a dus, pe urmă, în spatele bisericii, acolo unde știa că ține popa cazmalele, hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ține popa cazmalele, hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan. Acolo, a reușit, cu chiu cu vai, să-i scoată paltonul, haina și pantalonii și să-l îmbrace cu ale sale. Apoi, l-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe sub unul din vagoane, urmând să treacă dincolo; pe neașteptate, trenul porni, iar omul aflat sub el fu, pur și simplu, sfârtecat. Cu greu putu Ana să-i găsească măruntaiele și să le pună, cât de cât în ordine, în sicriu. O lacrimă n-a curs din ochii văduvei, nici în zilele și nopțile de priveghi, nici la înmormântare, ori după aceea. N-a scos, însă, o vorbă timp de patru zeci de zile. Sătenii credeau că, de durere, moașa lor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi”. Vinerea Mare. Dimineața am adunat floarea paștelui și călțunași, căci, după amiaza, când terminăm orele, trebuie să mergem, iar, la biserică. Punem florile aduse pentru Iisus Hristos, trecem pe sub masa unde se află închipuitul sicriu al Mântuitorului (pentru că, numai așa El va avea grijă de noi și ne va face mari și sănătoși) și-l auzim pe părintele zicând: “Băieții să rămână pentru spovedit”. Adică noi. Intrăm toți doisprezece în altar. Parcă am fi niște
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cap la răspunsul opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deși-s accidente, au în mișcare farmecul lor; ce bună e apa din izvorul cu naltul adâncului în sentimente! 01.2013 Schimbări climatice Seacă fântânile, niciun fir de iarbă nu mai învie, bacii mută-n păduri stânile, oamenii umblă după sicrie. Erupții solare... La tablouri electrice se ard siguranțele, orice îngrijorare e-o-ntrebare, între pământ și soare sunt mai mici distanțele. Copacii sunt goi, frunzele cad vara s aprinde-n livezi și ogoare, ard pădurile, ard în picioare puterile lumii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pasă nici de nume, nici de părinți, nici de cei mici. Au devenit mai ușurele, mănâncă ciorbe cu pelin visează cai verzi printre stele, scriu că se ntorc, dar nu mai vin. Bunicii au grijă de prunci triști precum tristele sicrie, și-așteaptă ca să le arunci la masă un colț de veșnicie. Când viața e de capul ei românii visului ucis trudesc prin lume singurei... Conducători, ce-aveți de zis?!?. 2013 Bohotin Satul meu și al viorii din atâtea idealuri, ocrotit
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca hoții. Sunt cu jderu-n sân și nu știu când îi zgârie sau mușcă, uneori sunt, ca-n sicriu, sau se fac că se împușcă. Dac-ajung prin tribunale parcă-s niște oale sparte, cad la pat, intră-n spitale și se dau că sunt pe moarte. Unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și atât; când se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
s-a produs minunea...ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis Iubita mea, imaginea solară s-a ros de vânturi și furtuni, o recompun, aștept minuni acum când pleci ultima oară... Sicriu-n infinit coboară, îngândurat, printre genuni, aș vrea în mine să te-aduni ca-n vremea de odinioară. Era-ntre noi ceva opus De timpul ce te proteja; Ca tine alte fete nu-s Te chem, dar tu te-ai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
tînărul. — Nu, domnule! rosti evreul pe un ton apăsat și hotărît, zîmbind cu un cinism amar. Nu, domnule, nici să n-aud! Așa ceva nu-i de mine! CÎnd o să-mi dau duhul și-or să se-adune toți În jurul marelui sicriu, continuă el făcînd un gest grăitor, vreau să mă privească lung, cu toții, și să zică: „Să știți că a venit pe lume fără nimic și pleacă fără să ia nimic, dar a fost un om adevărat“, rosti evreul tare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zacă pur și simplu, fără nici o încordare, hotărât să aștepte. Dar îi veni altceva în gând. În mod evident trebuie să fie pe acolo un mecanism care să deschidă cutia în care se afla. Părea închis într-un fel de sicriu. Dar nu era asta. Nu se făceau sicrie așa de rezistente și de tari ca fierul, cum era acela pe care-l simțise el prin căptușeală. E adevărat că un om îngropat în pământ nu ar fi putut să forțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să aștepte. Dar îi veni altceva în gând. În mod evident trebuie să fie pe acolo un mecanism care să deschidă cutia în care se afla. Părea închis într-un fel de sicriu. Dar nu era asta. Nu se făceau sicrie așa de rezistente și de tari ca fierul, cum era acela pe care-l simțise el prin căptușeală. E adevărat că un om îngropat în pământ nu ar fi putut să forțeze și să-și deschidă sicriul; pământul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Nu se făceau sicrie așa de rezistente și de tari ca fierul, cum era acela pe care-l simțise el prin căptușeală. E adevărat că un om îngropat în pământ nu ar fi putut să forțeze și să-și deschidă sicriul; pământul de deasupra opunea destulă rezistență Dar nu ar fi o rezistență de oțel. Capacele se așezau ceva mai deasupra sicrielor, mai ales când era vorba de unul luxos, cum era ăsta. Gândurile acestea nu îi luară multă vreme. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
căptușeală. E adevărat că un om îngropat în pământ nu ar fi putut să forțeze și să-și deschidă sicriul; pământul de deasupra opunea destulă rezistență Dar nu ar fi o rezistență de oțel. Capacele se așezau ceva mai deasupra sicrielor, mai ales când era vorba de unul luxos, cum era ăsta. Gândurile acestea nu îi luară multă vreme. Pentru că, dacă s-ar fi aflat într-un sicriu, pentru el nu era o problemă. Cinci sau șase picioare de pământ bătătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu ar fi o rezistență de oțel. Capacele se așezau ceva mai deasupra sicrielor, mai ales când era vorba de unul luxos, cum era ăsta. Gândurile acestea nu îi luară multă vreme. Pentru că, dacă s-ar fi aflat într-un sicriu, pentru el nu era o problemă. Cinci sau șase picioare de pământ bătătorit deasupra și cutia în sine nu erau obstacole în calea unui analogii dodecimale. Gosseyn dădu din cap, mustrându-se de unul singur. Se gândise aiurea. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru el nu era o problemă. Cinci sau șase picioare de pământ bătătorit deasupra și cutia în sine nu erau obstacole în calea unui analogii dodecimale. Gosseyn dădu din cap, mustrându-se de unul singur. Se gândise aiurea. Oamenii din sicrie nu aveau tuburi de cauciuc conectate în câteva zeci de locuri de pe trupul lor. Era pe cale să se-ntindă iar, când îi veni o idee care nu avea legătură cu nimic: "Acesta este Gilbert Gosseyn. Probabil că mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort, la aproape opt metri de locul unde ar fi trebuit să se găsească peretele. Asta ar putea fi capătul sicriului. Partea inferioară, translucidă, răspândea o lumină puternică. O serie de trepte mici duceau în vârful contrafortului. Secoh porni pe una din scări și-i făcu semn lui Gosseyn să urce pe cea care se găsea de cealaltă parte. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect ca atunci când era privit cu ochii lui Ashargin. Acum, grație creierului său secund, percepea pulsația curenților care acționau mașinile invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care nu prezenta decât infime variații de intensitate. Gosseyn urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile rămase neobservate de prinț. Sicriul cuprindea numeroase elemente. Corpul era menținut de o serie de brațe și clești în formă de menghină, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile rămase neobservate de prinț. Sicriul cuprindea numeroase elemente. Corpul era menținut de o serie de brațe și clești în formă de menghină, ale căror destinație o ghici: păstrarea supleții mușchilor. Dacă vreodată Zeul Adormit se va trezi din lungul său somn, nu va fi anchilozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lună de inconștiență la bordul distrugătorului Y 381 907. Pielea adormitului părea sănătoasă. Trupul ferm și puternic. Cei care realizaseră condiționarea sa dispuneau de mai multe mijloace decât putea să găsească Leej la bordul distrugătorului. Gosseyn coborî și examină baza sicriului. După cum se aștepta, treptele erau mobile și panourile soclului puteau glisa. Le manevră și descoperi o mașină. Aproape imediat, realiză că ajunsese la capătul unei piste. În toate călătoriile sale, pe cele mai puternice nave ale Celui Mai Mare Imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]