23,580 matches
-
unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău ca și cum ai fi mort. Abia acum își dădeau seama prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acest lucru și se străduiește să mă impresioneze. Suntem chemați la masă. Sunt plasată la dreapta lui Jozsi, iar Jozsi stă în capul mesei. Ștefi, undeva pe la mijloc. Masa geme de bunătăți. Silvia se uită la mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce îmi place la Ștefi și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pușcă în gură, s-au imaginat înarmate până în dinți, gata de conflict deschis, soacra chiar a mers un pas mai departe și i-a spus amenințător: "Nu știam dacă băiatul meu se va însura cu o femeie frumoasă, dar eram sigură că își va lua o femeie deșteaptă". Cu asta a spus că războiul se anunța lung și cumplit. Au trecut anii și nimic nu s-a schimbat în conflictul dintre ele, războiul se purta în surdină, un război de uzură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în preajma lui, dar au trecut zilele, lunile, anii și unii au constatat că este mai bine să-i faci servicii fostului securist și să nu-l întrebi de unde are el bani și informații, mai bine să te mulțumești cu banii siguri pe care ți-i dă lună de lună, cu timpul au constatat că este chiar mai uman decât cei de la sindicat, care se bat cu cărămida în piept lăudându-se cu eforturile extraordinare pe care le fac negociind contractul colectiv
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ne ajute! - Te rog să te liniștești! Te rog să te calmezi!... Vrei să te îmbolnăvești!? - Sunt deja bolnavă, Alex, sunt foarte bolnavă... - Trebuie să mai ai puțină răbdare. Dacă Dumnezeu o vrea, copilul nostru va fi al nostru, fii sigură! - Oricum, mâine dimineață, înainte de a mă duce la spital, am să trec pe la Miliție, trebuie... Ina arăta prin întregul său comportament că neliniștea îi ajunsese la paroxism și pusese stăpânire pe inima, pe sufletul, pe întreaga ei ființă. Așa se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe părinții copilului din șatră și familia Georgescu cu copilul lor. Vom încerca un prim contact. Nu știu ce va ieși de aici, dar trebuie să procedăm cu prudență, să facem pași mici. întotdeauna, să știi de la mine, pașii mici sunt mai siguri... Să se ocupe locotenentul Ghelțu de această convocare. - Am înțeles, tovarășe colonel. Pot pleca? - Desigur! Locotenentul părăsi biroul comandantului. După ce ușa se închise, colonelul Priboi începu să bată cu creionul pe care îl avea în mână, ca pe o darabană
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-am pregătit patul în camera alăturată de a lui Mihăiță. - Aș vrea să merg la mama Rafira... răspundea el. - Rafira și Lisandru suntem siguri că bănuiesc unde te afli. - Mi-e teamă, mai ales de tata. - Nu fi îngrijorat, n-o să te certe! După un timp, băiatul dădea semne că se liniștise oarecum și accepta propunerea Inei. Pentru a curma starea acestui copil aflat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dovedit că, din punct de vedere medical, nu aveam limbrici, nu s-au lăsat convinși, contrazicându-mă hotărâți, că altminteri nu mă mânca-n șezut ca să mă urc în copac fără scară. Dacă-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
postbelică, atunci când comunismul îndolia sufletele cu o ucigătoare teroare sistematică de supunere și umilință, fără drept de apărare sau protest, caz în care erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu țiganii locali, s-a umplut paharul, astfel că ne-am făcut bagajele după o săptămână de lucru și am plecat pe cont propriu in corpore acasă. Naș fi vrut să fiu în pielea neputincioșilor profesori însoțitori care, în mod sigur, au fost penalizați pe linie de partid, iar dintre noi, cei care am organizat părăsirea locului de muncă, în urma anchetei dispuse de director, am fost tunși zero și ni s-a scăzut nota la purtare. Am amintit de acest eveniment
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac sau doi, de căciulă, căci, după părerea noastră sigură, era de unde. Dacă o parte din colegi plecau în vacanța de vară la mare, eu nu m-am bucurat de acest privilegiu rar pe atunci, cu toate că dezvoltarea mea fizică o impunea. O zi am văzut și simțit Marea Neagră în anul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajuns. Trebuie să ai în forul tău interior dorința de a-i ajuta pe cei aflați în suferință și puterea de a suporta scene dureroase, uneori cumplite. Să știi că și eu am uneori clipe de îndoială, dar... Tu, ești sigură că ești pregătită pentru asemenea încercări? - Mă voi obișnui, nu crezi? - Răspunsul tău e cam vag, nu sună chiar a convingere, dar poate, cine știe!? Pe drum ai putea să-ți completezi bagajul, adică să ni-l completăm revenea Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cea mai bună prietenă a mea, încercă ea fără o pregătire prealabilă. Nu pot să nu-ți spun: sunt îndrăgostită tu, așa cum auzi, sunt cu adevărat îndrăgostită, până peste urechi! Nu ți-am destăinuit nimic până acum, fiindcă nu eram sigură că prietenia mea cu acest bărbat va fi de durată. Acum însă, când am unele semne încurajatoare, îți pot mărturisi că sunt pe drumul care cred că are toate șansele de a mă conduce către un mariaj fericit. - N-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în jocul Inei, fără să-și dea seama că fusese luată de val, dar reveni repede cu gândul de a concilia: sunt sigură că nu așteptăm amândouă același tren!? Asta ar întrece orice imaginație, ce zici? - Într-adevăr! Cavalerul meu, completă Ina, n are timp pentru mine decât duminica după amiază, când bănuiești și tu că mi-ar sta bine să fiu acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca untdelemnul. Nu puteai tu să rămâi dator. Să înțeleg că ne mai iubești? - Mai încape vorbă!? Valentina dădu să plece din cameră, nu înainte de a lansa câteva cuvinte: - Eu am să merg acolo unde mă cheamă treburile mele. Sunt sigură că doi bărbați își pot spune multe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile unei femei... - Da’ de unde!? O persoană ca tine poate spori chiar și savoarea acestui vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mirilor care, cu siguranță, vor fi încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
oraș, nu eram singurul handicapat din lume, puteam inventa o adevărată poveste despre un presupus accident în care îmi pierdusem membrele, eventual aș fi strecurat și o undă de eroism, căci în urma accidentului aș fi salvat pe cineva de la moarte sigură. Îmi plăcea acest gând și credeam în el, dar nu-mi puteam pierde și mâna dreaptă, chiar și așa, cu două degete rămase. Doar lipsa celorlalte membre mă făcea să prețuiesc nespus ce-mi mai rămăsese. M-am oprit pentru că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
conturile... își vor scoate părinții de la azil... se vor ruga pentru copilul avortat... își vor cere iertare de la prieteni și mult mai mult... foarte mult... dar nu prea mai era timp... întotdeauna trece prea repede ca să faci toate astea. — Ești sigură că e atunci? Așa spune profeția, nu-i așa? — Ba da. Toată lumea știe asta. — Și misionarul? — Cui îi mai pasă? — Mă întreb câți vor veni să-l întâmpine. Corina nu știa la care din ei se referă, așa că nu-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de aici nu a fost decât un pas până la furturi și ucideri în masă. Buletinele de știri erau din ce în ce mai rare, doar ca să anunțe numărul morților din ziua respectivă, starea vremii și nivelul atins în construirea imensei arce. Pentru a fi siguri, unii, după ce achitaseră biletul, veniseră să locuiască în construcția încă neterminată. Nu ieșeau deloc afară pe punte, preferau să rămână în cabină ca să nu se trezească expulzați printre ceilalți, cei care nu-și cumpăraseră încă biletul. Toți așteptau. Singurul loc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
căpitanului. Nimeni nu se gândi să facă vreo anchetă pentru nici unul dintre cazuri. Majoritatea supraviețuitorilor se simțeau undeva deasupra condiției umane și tot ce mai așteptau acum nu era portul promis la începutul călătoriei, ci moartea, care devenise mult mai sigură. Totuși, unii dintre turiști încă mai sperau să fie salvați de vreo navă comercială sau de vreun elicopter și își petreceau întreaga zi scrutând cu binoclul orizontul. În această stare de dinainte de moarte, vecinul lor de cabină descoperi ceva care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asta. Tu? — Nici eu. Cred că ar fi bine să așteptăm să vină și ceilalți. Cum spui tu. Cei doi îl priveau tăcuți, fără să schițeze nici o tresărire, fără să înțeleagă nimic din ceea ce se întâmplase, și nici nu erau siguri că ar fi vrut să înțeleagă ceva, la urma urmei era vorba de viața lui, care acum li se părea că nu fusese decât o pierdere inutilă de timp. La un moment dat scena nu mai prezentă interes pentru ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
La revedere, domnule narator. În timp ce Vera alerga spre casă, noaptea creștea în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se îndepărta de casa lui, cu atât se simțea mai liberă, mai sigură pe sine, mai altfel. Dispăruseră regretele, gustul amar, chiar unele amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]