2,705 matches
-
magazinele de discuri (dar nu și pe Internet), oratoriul reapare acum într-o versiune istorică, în colecția Archives a casei germane Arts. Doi soliști de excepție dau culoare particulară textului, soprana Margaret Price și baritonul Wolfgang Brendel. Corul și orchestra simfonică a radiodifuziunii italiene din Roma îmbracă totul într-o aură luminoasă, grație baghetei lui Giulini. Înregistrarea live a concertului a fost captată în 1974. Paradisul și Peri, oratoriu „romantic“ după precizarea lui Schumann, compus în 1843, este construit pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în 2001 și 2005 sub eticheta Muzica 2001, digitalizându-le și procedând chiar la o discutabilă „stereofonizare“. Spre deosebire de Electrecord, discul Star Media Music din 2001, oferă și universal uzitatul și de bunul-simț procedeu de a menționa data înregistrării (concerte ale Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii de la prima ediție a Festivalului „Enescu“, din 1958). „Dizidenții“ amintiți au fost însă conduși de actualul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu. Inițiator și, s-ar spune, principal beneficiar al companiei Star Media Music. Altfel spus, proprietarul, aflat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
invitatei speciale, soprana Pirjo Kalinowska, din Polonia. Lucrarea a fost aplaudată intens, mulți dintre spectatori apreciind-o ca pe una dintre cele mai interesante prezentate în acest an la Sibiu. Dirijorul Martin Seighart a condus timp de câțiva ani Orchestra Simfonică de Cameră din Viena, apoi a devenit dirijor-șef al Orchestrei de Cameră din Stuttgart. Colaborarea sa cu orchestra a fost transpusă pe mai multe CD-uri, în albume cu lucrări de Bach, Pergolesi, Haydn, Mozart și mai ales înregistrări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Just One Night - și pe la Rainbow Theatre, poposesc la bar - No Reason To Cry -, arunc Money & Cigarettes From The Cradle, și-n fine, Pilgrim obosit, ajung Back Home... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Un omagiu lui Claudio Abbado Victor ESKENASY Puține orchestre simfonice din lume se pot lăuda cu nuanțele și precizia Orchestrei Festivalului din Lucerna, creată de Claudio Abbado în 2003. A fost un vis al dirijorului de a avea o asemenea orchestră, a cărei particularitate, spune el, într-un documentar ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
First 5 Years Claudio Abbado (EuroArts 2007) o demonstrează cu prisosință. Setul include, cu două excepții cred, toate programele prezentate de Orchestra lui Abbado la Festivalul de la Lucerna până în 2006: Debussy, Suita din Martiriul Sfântului Sebastian și cele trei schițe simfonice Marea, Mahler, Simfoniile a 5-a și a 6-a, Bruckner, Simfonia a 7-a, Beethoven, Concertul pentru pian și orchestră No. 3, interpretat de Alfred Brendel și No. 4, cu Maurizio Pollini. Consistența și implicit interesul setului omagial mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a dus gândul ascultând-văzând editarea pe dvd a unui concert din 1979, Mike Oldfield - Exposed. Spectacol agreabil, cu interpreți bine dispuși, cu performanțe absolut meritorii pe scenă. Zic asta pentru că genul muzical cultivat de Mike Oldfield (un fel de rock simfonic, dar sigur e mai mult decât atâta) cere ceva instruire. Să execuți live partiturile puse la dispoziție de-un orchestrator genial cere știință, nu doar energia celor trei acorduri cu care punkerii zguduiau lumea la data când Oldfield o limpezea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
numit director muzical la Schwerin de unde, nouă ani mai târziu, convins că în Est căile de dezvoltare îi erau consumate, se decidea să facă pasul hotărâtor, cerând azil politic în Suedia. După o perioadă la Göteborg și în fruntea Orchestrei Simfonice Radio Suedeze, urmată de direcția Operei din Kiel, Tennstedt a condus între 1979 și 1982 prestigioasa orchestră NDR de la Hamburg. A urmat, via Toronto, o invitație în 1974 la Boston și un adevărat triumf cu orchestrele americane în programe Beethoven
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mai popular de schimburi de înregistrări al melomanilor, Operashare). În 1983, a dirijat Fidelio la Metropolitan Opera la New York, dar aparițiile sale ulteriore în repertoriul liric s-au redus la câteva titluri. În 1977 și-a făcut debutul cu Orchestra Simfonică din Londra, numit, din 1980, dirijor invitat principal. Din 1982, la încheierea contractului său la Hamburg și al lui Georg Solti la Londra, avea să preia conducerea Orchestrei Filarmonice londoneze. Instrumentiștii orchestrei declarau despre el că în anii mandatului său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
face cu muzica sau istoria ei. Așa se întâmplă cu un recent articol dedicat de Mihai Pelin emigrației românești în anii celui de-al doilea război mondial, unde se spune că maestrul ar fi dirijat în timpul războiului, cu contract, Orchestra simfonică de la Berlin. Că o orchestră cu un asemenea nume nu a existat la Berlin aproape nu mai contează în contextul articolului. Piatra a fost aruncată, așa cum aruncată a rămas cu vreun an în urmă, când un alt autor, ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
mai tânără din cercul de admiratori ai dirijorului, pe belgianul Geert Vermeire. În presa postbelică s-a scris, între altele, că Sergiu Celibidache a preluat Filarmonica din Berlin în 1945, fără nici o experiență dirijorală. Dacă nu a dirijat inexistenta orchestră simfonică din Berlin, ce a dirijat totuși? Celibidache s-a înscris oficial la Conservatorul superior de stat din Berlin în aprilie 1939 și l-a absolvit în toamna anului 1944. Un răspuns îl oferă documentele din arhiva școlii; împreună cu alți studenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
care se pot cumpăra este enormă. Hong Kong-ezii sunt mari amatori de spectacole. Aici vin artiști de renume din America, Europa, India, Japonia, Africa, Australia sau din alte zone ale lumii. Nu prea contează dacă sunt spectacole de teatru, muzica simfonică, balet, trupe de muzică 22 populară sau ușoară. Spre exemplu, Goran Bregovici urma să concerteze la Asia World-Arena din Lantau (o sală de 13.500 de locuri), în nu știu ce lună din 2013. Unei persoane care a dorit să cumpere un
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
pentru orice pretenții. Tot ca centre de divertisment, sunt: The Frange Club (cu expoziții de artă, piese de comedie și cu un restaurant la prețuri accesibile, completat cu un bar pe acoperiș), Clubul Cultural cu Orchestra Filarmonică și cu Orchestra Simfonică (una din cele mai mari din lume, dotată cu instrumente tradiționale chinezești), Centrul de Artă Hong Kong, ce oferă publicului filme cu caracter local și piese de teatru ale dramaturgilor autohtoni - Yuen Long Theater, din Noile Teritorii (cu operă chineză, muzică
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
că te omor/ cînd te prind în dormitor"). Folclorul carceral întreține ficțiunile adolescenței, cultivă universul reveriilor infantile, valorizînd riscul și nesupunerea, precum și speranța devierii destinului îndată după eliberare. Față de folclorul lumii libere, joacă același rol ca jazz-ul față de muzica simfonică: o formă de exprimare a spiritualității unor grupuri marginale, ce valorizează acele lucruri pe care grupurile dominante, la un moment dat, într-o societate le interzic o dată cu arestarea, adică libertatea, dragostea, bunăstarea. Tratarea folclorului penitenciar ca o formă a folclorului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
deplină, plutitoare. Ramurile încremeniseră parcă, mișcarea abia perceptibilă a aerului aducea o neclintire a cerului, armonizată de freamătul ușor nestăpânit, de o dorință nebănuită, al frunzelor. Un colț uitat de lume îmi oferea un spectacol divin al universului, un univers simfonic așa cum mi-l doream. Uitasem de tot și de toate, urechile mele nu mai receptau nici un sunet, ochii nici o mișcare. La un moment mi-am amintit de mine, am ridicat capul și priveam în gol peste bazinul cu apă, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sau de estetică: ,,Muzica pură nu există, orice muzică are un motiv literar, poetic, dramatic, filosofic. Numai un adevărat muzician transfera un astfel de motiv, în motive muzicale apte de a fi tratate exclusiv conform legilor artei muzicale. Bunele poeme simfonice și-au dedus formă numai din particularitățile virtuților inerente ideilor lor muzicale.” Ce este muzică cu program? Orice muzică instrumentala al carei conținut expresiv este asociat prin intenția declarată a compozitorului de o sursă concretă de inspirație, fapt de viață
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
Jora, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski, Theodor Grigoriu, din cea românească. Pentru a-și pune în aplicare conceptul programatic, muzicienii au ales, mai întâi, genurile tradiționale: suita, uvertura, concertul, simfonia, miniatură instrumentala, cvartetul. Dintr-o categorie specială, însă, face parte poemul simfonic, gen de bază al muzicii cu program, pe care - nu întâmplător - fondatorul, compozitorul Franz Liszt, îl intitula Symphonische Dichtung, având în vedere „ideea poetica”, forța esențială a genului. Se făcea apel la literatura, istorie, mitologie. Pe același principiu, au circulat
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
muzicii cu program, pe care - nu întâmplător - fondatorul, compozitorul Franz Liszt, îl intitula Symphonische Dichtung, având în vedere „ideea poetica”, forța esențială a genului. Se făcea apel la literatura, istorie, mitologie. Pe același principiu, au circulat lucrări cu titlul: tablou simfonic, legenda, fantezia, schița simfonica, balada. Mai întâlnim și alte categorii artistice, cu incidență programatica, cum ar fi: muzică de scenă și muzica de film. Tematica muzicii programatice răspunde unei vechi tradiții, care a demonstrat că muzicianul nu se poate izola
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
care - nu întâmplător - fondatorul, compozitorul Franz Liszt, îl intitula Symphonische Dichtung, având în vedere „ideea poetica”, forța esențială a genului. Se făcea apel la literatura, istorie, mitologie. Pe același principiu, au circulat lucrări cu titlul: tablou simfonic, legenda, fantezia, schița simfonica, balada. Mai întâlnim și alte categorii artistice, cu incidență programatica, cum ar fi: muzică de scenă și muzica de film. Tematica muzicii programatice răspunde unei vechi tradiții, care a demonstrat că muzicianul nu se poate izola de confrații săi, scriitorul
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
muzica de film. Tematica muzicii programatice răspunde unei vechi tradiții, care a demonstrat că muzicianul nu se poate izola de confrații săi, scriitorul, pictorul, filosoful, ale căror practici l-au stimulat din totdeauna. Sursele tematice extramuzicale sunt multiple. Literatura : poemele simfonice Preludiile, de Franz Liszt (după Lamartine), Till Eulenspiegel, de Richard Strauss (după nuvelă lui Charles De Coster), suita Arlesiana, de G. Bizeț (după Alphonse Daudet), uvertura-fantezie Romeo și Julieta, de P. I. Ceaikovski (după Shakespeare), suita Peer Gynt, de Edward
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
suita Arlesiana, de G. Bizeț (după Alphonse Daudet), uvertura-fantezie Romeo și Julieta, de P. I. Ceaikovski (după Shakespeare), suita Peer Gynt, de Edward Grieg (după Henrik Ibsen), simfonia Harold în Italia, de H. Berlioz, Manfred, de Ceaikovski (după Byron), suita simfonica Hanul Ancuței, de Al. Zirra (după Sadoveanu), poemul simfonic Marsyas, de Alfonso Castaldi (inspirat din Metamorfozele lui Ovidiu) și multe altele. Istorie: poemele simfonice din ciclul Patria mea, de Bedrich Smetana, uvertura 1812, de P. I. Ceaikovski, poemul simfonic Mazepa
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
Romeo și Julieta, de P. I. Ceaikovski (după Shakespeare), suita Peer Gynt, de Edward Grieg (după Henrik Ibsen), simfonia Harold în Italia, de H. Berlioz, Manfred, de Ceaikovski (după Byron), suita simfonica Hanul Ancuței, de Al. Zirra (după Sadoveanu), poemul simfonic Marsyas, de Alfonso Castaldi (inspirat din Metamorfozele lui Ovidiu) și multe altele. Istorie: poemele simfonice din ciclul Patria mea, de Bedrich Smetana, uvertura 1812, de P. I. Ceaikovski, poemul simfonic Mazepa, de Franz Liszt, suita Serbări române, de Ottorino Respighi
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
după Henrik Ibsen), simfonia Harold în Italia, de H. Berlioz, Manfred, de Ceaikovski (după Byron), suita simfonica Hanul Ancuței, de Al. Zirra (după Sadoveanu), poemul simfonic Marsyas, de Alfonso Castaldi (inspirat din Metamorfozele lui Ovidiu) și multe altele. Istorie: poemele simfonice din ciclul Patria mea, de Bedrich Smetana, uvertura 1812, de P. I. Ceaikovski, poemul simfonic Mazepa, de Franz Liszt, suita Serbări române, de Ottorino Respighi, suita Bucureștii de altă dată, de M. Chiriac, uvertura Moldova, de Eduard Caudella, suita la
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
suita simfonica Hanul Ancuței, de Al. Zirra (după Sadoveanu), poemul simfonic Marsyas, de Alfonso Castaldi (inspirat din Metamorfozele lui Ovidiu) și multe altele. Istorie: poemele simfonice din ciclul Patria mea, de Bedrich Smetana, uvertura 1812, de P. I. Ceaikovski, poemul simfonic Mazepa, de Franz Liszt, suita Serbări române, de Ottorino Respighi, suita Bucureștii de altă dată, de M. Chiriac, uvertura Moldova, de Eduard Caudella, suita la filmul Alexandr Nevski, de Serghei Prokofiev etc. Filosofie: poemele simfonice O viață de erou, Moarte
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
de P. I. Ceaikovski, poemul simfonic Mazepa, de Franz Liszt, suita Serbări române, de Ottorino Respighi, suita Bucureștii de altă dată, de M. Chiriac, uvertura Moldova, de Eduard Caudella, suita la filmul Alexandr Nevski, de Serghei Prokofiev etc. Filosofie: poemele simfonice O viață de erou, Moarte și transfigurație și Așa grait-a Zarathustra, de Richard Strauss etc. Mitologie/Legende: poemele simfonice Orpheus, Prometheus, de Franz Liszt, Roată Omphalei, de Saint Saens, poemul simfonic Don Juan, de Richard Strauss, legenda dramatică Damnațiunea
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
dată, de M. Chiriac, uvertura Moldova, de Eduard Caudella, suita la filmul Alexandr Nevski, de Serghei Prokofiev etc. Filosofie: poemele simfonice O viață de erou, Moarte și transfigurație și Așa grait-a Zarathustra, de Richard Strauss etc. Mitologie/Legende: poemele simfonice Orpheus, Prometheus, de Franz Liszt, Roată Omphalei, de Saint Saens, poemul simfonic Don Juan, de Richard Strauss, legenda dramatică Damnațiunea lui Faust, de Hector Berlioz, simfonia Faust, de Franz Liszt etc. Artele plastice: suita pentru pian Tablouri dintr-o expoziție
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]