4,167 matches
-
interesul pentru tot ceea ce înseamn... Reiki și v-a f...cut s... conștientizați multitudinea de avantaje pe care acesta vi le poate oferi, putând fi practicat nu neap...rât pentru terapie sau pentru tratarea altora, ci pentru propria dezvoltare a sinelui, pentru propria evoluție sau, pur și simplu, ca hobby. Reiki poate fi aplicat în toate domeniile vieții, în medicin..., afaceri, comunicare și relații publice, conlucrând f...r... probleme cu celelalte ramuri terapeutice complementare, l...rgindu-le sfera de aplicabilitate și completându
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
cele patru grupe și i se oferă fiecărei grupe un mulaj de mască, pensule și acuarele, cerându-li-se elevilor să picteze masca ipostazei îndrăgostitului ilustrat de textul pe care a lucrat fiecare grupă, iar în interiorul măștii să picteze masca sinelui acelui personaj. Reflecția didactică: Ultima oră propune elevilor ca temă de discuție o nouă distincție, de data aceasta între calitatea fiecăruia de actor sau de spectator fie în sala de teatru, fie în viață. Discuțiile vor gravita astfel în jurul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și traumele acumulate în prinia parte a vieții. Deși nu suntem conștienți de el, Freud considera că inconștientul ne-ar influența comportamentul și emoțiile, cauzând deseori tulburări severe, precum isteria. Freud considera că personalitatea umana este compusă din trei părți: sinele, eul și supraeul. Sinele este prima parte a personalității care se dezvoltă, conținând toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile și instinctele. Sinele este în întregime egoist, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
prinia parte a vieții. Deși nu suntem conștienți de el, Freud considera că inconștientul ne-ar influența comportamentul și emoțiile, cauzând deseori tulburări severe, precum isteria. Freud considera că personalitatea umana este compusă din trei părți: sinele, eul și supraeul. Sinele este prima parte a personalității care se dezvoltă, conținând toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile și instinctele. Sinele este în întregime egoist, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce are loc desprinderea individului
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
influența comportamentul și emoțiile, cauzând deseori tulburări severe, precum isteria. Freud considera că personalitatea umana este compusă din trei părți: sinele, eul și supraeul. Sinele este prima parte a personalității care se dezvoltă, conținând toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile și instinctele. Sinele este în întregime egoist, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce are loc desprinderea individului de prima perioadă a copilăriei, este clar că un astfel de comportament nu ar fi acceptabil
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce are loc desprinderea individului de prima perioadă a copilăriei, este clar că un astfel de comportament nu ar fi acceptabil din punct de vedere social și, astfel, începe să apară o mlădiță mai realistă a sinelui. Aceasta se manifestă pe baza principiului realității, încercând să satisfacă solicitările sinelui, dar într-o manieră care sa se potrivească și cu realitatea și care să nu producă dificultăți mai târziu. Această parte a personalității, care se separa repede de
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a copilăriei, este clar că un astfel de comportament nu ar fi acceptabil din punct de vedere social și, astfel, începe să apară o mlădiță mai realistă a sinelui. Aceasta se manifestă pe baza principiului realității, încercând să satisfacă solicitările sinelui, dar într-o manieră care sa se potrivească și cu realitatea și care să nu producă dificultăți mai târziu. Această parte a personalității, care se separa repede de sine, a fost numită eu. Supraeul Pe măsură ce copilul crește, se dezvoltă si
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
o unitate coerentă, și nu împărțită în părți separate.Rogers a văzut personalitatea ca pe un fel de „mască”pe care o folosim în raport cu alte persoane,în viața cotidiană. El afirma că. este important ca această „mască" să fie similară „sinelui interior" real, pentru că, în caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefăcut. Dar chiar dacă personalitatea se potrivește cu sinele interior, nu este totuși identică, și fiecare ființă umană este singura care știe cum este pe dinăuntru.După Rogers, dezvoltarea
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
care o folosim în raport cu alte persoane,în viața cotidiană. El afirma că. este important ca această „mască" să fie similară „sinelui interior" real, pentru că, în caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefăcut. Dar chiar dacă personalitatea se potrivește cu sinele interior, nu este totuși identică, și fiecare ființă umană este singura care știe cum este pe dinăuntru.După Rogers, dezvoltarea unei personalități sănătoase presupune inexistența conflictelor între „condițiile de valoare" și imboldul lăuntric de autoactualizare, deoarece pentru majoritatea indivizilor exisită
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
socială, dându-i în schimb libertatea de a-și explora talentele, înclinațiile și capacitățile. timp autoactualizarea. Astfel de persoane tind să aibă standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, altfel spus, concepția despre sine ideală nu se mai corelează deloc cu sinele real. Teoria constructelor personale a lui Kelly Nici Kelly nu era de acord cu abordarea psihometrică a personalității deoarece simțea că nu se spunea mare lucru despre modul în care indivizii înșiși interpretează cee ce se întâmplă în jurul lor. El
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
practic de om sau măsura în care omul este vinovat de neîndeplinirea lor alcătuiește ceea ce se cheamă problema răspunderii personale și ea caracterizează nivelul conștiinței omului, arată cât de evoluat este imdividul din punct de vedere moral” <footnote Petru Iluț, Sinele și cunoașterea lui, Editura Polirom, 2001 Pantelimon Golu, Vasile Constantin apud Tiberiu Rudică Maturizarea personalității, Editura Junimea, Iași, 1990. footnote> . apăsătoare, impuse și coercitive.Din acest motiv, încălcarea de către aceste personae a principiilor nu este însoțită, așa cum ar fi normal
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
România literară”. A folosit și pseudonimele Matei Albastru și Matei Gavril Albastru. Cele trei cicluri ale cărții de debut (Scalda, Un copil lovește cerul și Singur în lume) refac traiectoria unui destin: de la ultimul contact („scalda”) cu copilăria la căutarea sinelui și apoi la exteriorizarea lui. Simbolul ochiului pare a fi elementul-cheie al vârstelor cunoașterii: „Dac-aș vedea cu stelele încoace. Dar eu sunt orb în mine și văd numai prin ochi. De ce acești doi ochi nu mi se pot desface
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
felul cuvintelor cu care ne-am împrietenit, ne împrietenim și ne vom împrieteni. Ideile nu se cuceresc, ele se trezesc (și) în noi... Ca oameni, aparținem inteligibilității. Fără ea, nu am înțelege nimic: nici lumea, nici viața, nici semenul, nici sinele. Dacă vrem să câștigăm bani și prestigiu, atunci este obligatoriu să mergem în ritmul vremurilor; dacă vrem să pătrundem în profunzimile spiritului, atunci vom merge în ritmul gândurilor... Pare că, fiind activ implicați, cu fiecare carte pe care o citim
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
capacități. „Bunicilor (...)” spune Papa Francisc „le este încredințată o datorie mare: să transmită experiența de viață, istoria unei familii, a unei comunități, a unui popor; sa împărtășească cu simplitate înțelepciunea și credința lor”. Ei continuă să integreze diferitele componente ale sinelui (corpul, psihicul și spiritul) în lumina unui proiect de fericire îndreptat spre un scop ultim care pentru ei este mult mai concret și mai aproape decât pentru generațiile tinere, în deplină cunoaștere că au fost un semn de speranță pe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
într-un ritm accelerat de evoluție, cu metamorfoze rapide ale simbolurilor, stresante până la sufocare, încât simulacrele tind să construiască o lume absolut fictivă, expurgată de orice referențial identitar. Eul se diluează apocaliptic până la dispariție, tinzând către un grad zero al sinelui. Este ceea ce am putea numi idealul lui Nimeni, masca pură în spatele căreia tronează nimicul. După Mihail Diaconescu, un hipermodernist, în acest înțeles, ar fi Alain Touraine prin cunoscuta lui carte Critique de la modernité (1992).222 3. Para-modernismul. Mult mai prizat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
narcisiace este foarte importantă. Replierea spre sine însuși provine din nevoia ruperii de nevoile și investițiile din copilărie și din distanțarea de ceea ce este perceput ca o supunere față de imaginile oedipiene. În același timp, constatăm destul de des o suprainvestiție a sinelui care începe frecvent prin întrebarea ontologică: „cine sunt eu?”. Într-o oarecare măsură, pentru a se identifica, adolescentul are nevoie să se replieze asupra lui însuși și asupra propriei sale funcționări mentale. Aceste întrebări privind sensul vieții și al morții
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Într-adevăr, acesta nu se mai arată la fel de supus proiecțiilor lor idealizante ca atunci când era copil. Mai rămâne atunci a treia sursă: idealizarea sinelui prin sine însuși. În adolescență se observă în mod efectiv aceste tipuri de oscilații în idealizarea sinelui: adolescentul trece uneori prea repede prin perioade de mulțumire de sine, un fel de narcisism exacerbat, apoi prin faze de profundă repliere, de subestimare, de neliniște amplificate adesea. Linia de demarcație dintre devalorizarea celuilalt, mai ales a părinților și devalorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe obiectul iubirii infantile, repliere violentă spre păstrarea integrității narcisiace; această fixare conține germenii evoluției depresive. Adolescentul deprimat refuză acest travaliu de distanțare și de punere la distanță, fie datorită faptului că obiectul încorporat este perceput ca fragil, fie pentru că sinele a suferit deja durerea unei pierderi sau a unei amenințări de pierdere precoce. Depresia adolescentului „se aseamănă mai mult cu refuzul unei realități dezamăgitoare și o repliere pe pozițiile fantasmatice infantile legate tocmai de menținerea investiției relațiilor cu aceste imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
unui părinte decedat, investiția idealizată a imaginii parentale poate împiedica orice posibilitate a adolescentului de a se detașa, judecata sa morală în legătură cu presiunea Supraeului nefăcând altceva decât să accentueze relația cu imaginea idealizată pe de o parte și să devalorizeze sinele pe de altă parte (cf. cazul lui Thomas). O altă cauză a imposibilității de a se detașa de relația internă poate proveni din fragilitatea reală sau presupusă a uneia dintre cele două figuri ale atașamentului, fie imaginea de sine a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu amenințarea unei rupturi în ceea ce privește sursele sale posibile de identificare din care acesta își extrage sentimentul continuității existenței. Temerile dismorfofobice atât de frecvente în adolescență pot reprezenta o deplasare cu fixație tranzitorie a unei angoase paranoice de discontinuitate spre reprezentarea sinelui printr-un fragment al corpului (cf. cazul lui Sylvie sau al lui Gérard). În același mod, integritatea imaginii parentale nu trebuie să fie amenințată de acest travaliu de detașare: aici intervine nu numai imaginea parentală, ci și părintele real cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
spitalizării, cu un grup martor (de notat importanța „comorbidității” asociate diagnosticului de tulburare depresivă majoră: distimie: șapte, anorexie mentală: cinci, bulimie nervoasă: patru, abuz de substanțe: trei, tulburare de comportament: patru, anxietate: doi). Autorii utilizează o scară de percepție a sinelui (Self-Perception Profile for Adolescent: SPPA) și constată, printre altele, că adolescenții deprimați au la începutul spitalizării o auto-valorizare (self-worth) invers proporțională cu gravitatea depresiei (cu cât depresia este mai gravă, cu atât mai negativă este auto-valorizarea) și diferită statistic de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de depresie (participare socială, competență) dar nu de gravitatea acesteia. În sfârșit, autorii notează o ameliorare a scorurilor la pacienții a căror depresie s-a atenuat sau a dispărut în timpul spitalizării. Autorii discută relațiile dintre depresie și percepția socială a sinelui, „devalorizarea sinelui” fiind, nu trebuie să uităm acest lucru, un simptom tipic al stării depresive. Gotlib și colab. (1993) cercetează existența tulburărilor cognitive la adolescentul deprimat. Ei analizează o populație de 1710 adolescenți cu vârste între 14-18 ani (53% fete
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
participare socială, competență) dar nu de gravitatea acesteia. În sfârșit, autorii notează o ameliorare a scorurilor la pacienții a căror depresie s-a atenuat sau a dispărut în timpul spitalizării. Autorii discută relațiile dintre depresie și percepția socială a sinelui, „devalorizarea sinelui” fiind, nu trebuie să uităm acest lucru, un simptom tipic al stării depresive. Gotlib și colab. (1993) cercetează existența tulburărilor cognitive la adolescentul deprimat. Ei analizează o populație de 1710 adolescenți cu vârste între 14-18 ani (53% fete) din care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
după cum arată unele studii în ceea ce privește trăsăturile de personalitate. Organizarea personalității pare a fi mai puțin împregnată cu reprezentări depresive decât așa cum constatăm că se întâmplă la adult, ceea ce arată, pe de o parte, legătura încă persistentă în adolescență dintre reprezentarea sinelui (încă nu definitiv stabilizat) și natura relației obiectuale incriminată și, pe de altă parte, imperioasa necesitate de a face tot ce este posibil pentru a trata această depresie în timpul adolescenței. 7. TULBURĂRILE BIPOLARE LA ADOLESCENȚĂ De peste cincisprezece ani aproximativ, și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este limitată la câteva culturi și nu datează decât de câteva decenii. De atunci încoace copiii sunt crescuți în ideea că corpul lor le aparține și că nimeni altcineva nu are drept asupra corpului lor. Dar cine este acest proprietar? Sinele? O imagine proastă a self-esteem este un factor de risc major pentru TS la adolescent. Cine este acest sine, cine judecă pe cine, cine aparține cui: corpul aparține psihicului, psihicul corpului? Dacă există mulți adolescenți care își pun aceste întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]