4,151 matches
-
Est, Herta Müller. Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată cu o imposibilă regăsire. Autorul cărții trăiește un dublu eșec. Nu-și va regăsi nici meleagul natal, după care a tânjit, și nici sinele căzut, cioranian, în și din timp. Va exclama, așadar: "aceasta este o călătorie prin propriile mele ruine; o, patrie!" (12) El venea din exil și avea să revină în exil, încredințat că lumea este omogenă și atomizată, "acasă", ca și
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
ca oriunde în evidențierea procedeelor, care par să devină importante în sine. Titlul, moto atribuit unui filosof și, în același timp, replică finală, se concentrează într-o metaforă, însemnând respingerea încercării de a artificializa firescul până la uitarea propriei naturi, a sinelui. Preocuparea de structurare a universului romanesc este și mai vizibilă în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente a materiei ficționale. Condamnatul inocent, a cărui execuție e inclusă într-un nucleu epic aparținând trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau o altă persoană, obiectul cugetării este interiorizat În sfera gândirii mele și prin aceasta eu Îl scot din realitatea lumii, separându-l de aceasta. Interiorizându-l, acesta (obiectul sau persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau mai puțin clară, pe care spiritul o are despre actele sale. Conștiința este ideea de certitudine pe care o are Eul despre el Însuși ca realitate. Este ideea de sine și despre sine, din care se va dezvolta valoarea sinelui, dând astfel naștere conștiinței morale care este un atribut al Supra-Eului. Spre deosebire de conștiință În general, conștiința morală este proprietatea pe care o are spiritul uman (Supra-Eul morală de a enunța judecăți normative spontane și imediate asupra valorii morale a anumitor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are un caracter mult mai subtil, mai diferențiat. Ea urmărește realizarea unor idealuri, sacrificiul de sine, lupta pasională pentru realizarea unor scopuri nobile, Înalte, devoțiunea, abandonarea intereselor banale și cultivarea unor țeluri morale superioare, fie că sunt puse În serviciul sinelui, fie că sunt oferite celorlalți. Formele sentimentelor morale Atât psihologii, cât și moraliștii și filosofii recunosc existența mai multor forme de sentimente morale. Le vom analiza În continuare. 1. Simpatia Simpatia este expresia concentrată a sentimentelor morale ale unei persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În raport cu legea morală. Aceste restricții vin din exterior prin legi și din interior prin vocea conștiinței morale. Aspirațiile persoanei sunt expresia dorinței acesteia de a-și depăși limitele care Îi sunt impuse. Orice aspirație este o pulsiune de afirmare a sinelui, dorința de „a-fi-tu-Însuți”. Viața Însă Îți impune normele ei generale, printre care și obligativitatea de „a-fi-ca-ceilalți”. Aceasta Înseamnă, de fapt, „a-fi-conform-unui-model” pe care Îl impun normele moral-religioase și socioculturale. Tot ceea ce este contrar acestuia, tot ceea ce iese din tiparele lui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana mea este cea care „se desface În părți”, ci acțiunea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea are nevoie de ceilalți sau de o prezență interioară care este Dumnezeu, persoana divină supremă, dar și imaginea arhetipală a Tatălui. Ce semnificație au relațiile mele cu celălalt sau cu ceilalți? Ele reprezintă, pentru J.P. Sartre, „diferitele atitudini ale sinelui Într-o lume În care există altul”. Aceste relații sunt determinate de prezența mea și a celorlalți, de Întâlnirea noastră. În sensul acesta pusă problema, din punctul de vedere al filosofiei existențialiste, Eu rămân o simplă relație existentă exclusiv În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aparținând, În egală măsură, lumii Înscrise În ordinea finitudinii, dar și transmundanului, care iese de sub semnul determinării temporale, proiectându-mă În eternitate. Îmi este oare de ajuns această constatare sau ea reprezintă doar Începutul efortur, persoanei mele de căutare a sinelui? Să Încercăm să răspundem la această Întrebare, definind umanul. Definirea umanului Scopul psihologiei morale este de a defini și explica umanul, considerat ca semnificație a persoanei umane. Umanul este calitatea de a fi a omului, care-l diferențiază de toate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
1986, 25; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Adrian Popescu, „Elogii”, ST, 1986, 7; Artur Silvestri, „Elogii”, LCF, 1987, 12; Irina Petraș, Tibul, „Elegii”, ST, 1989, 2; Gheorghe I. Șerban, „Corpus Tibullianum” în română, LCF, 1989, 32; Ioan Milea, Dialogul sinelui cu sinea, TR, 1990, 14; Tudor Vlad, Semnificația unui premiu, TR, 1993, 22; Irina Petraș, Portret de traducător, ATN, 1993, 9; Adrian Popescu, Traducător și poet, ST, 1993, 11; Poantă, Dicț. poeți, 181; Victor Cubleșan, Savienele, ST, 2002, 8-9; Adrian
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
S. este autorul a două volume de versuri: Ibis (1942) și Ion ăl Mare (1946). Poemul Ibis evidențiază o formație livrescă și tentația pentru structuri prozodice de factură clasicistă, sonetul fiind cultivat predilect. Conceput sub forma unui lung colocviu cu sinele, Ibis devine reprezentarea metaforică a unei încăperi sufletești, mobilată conform gustului propriu și confortului (intelectual) personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase motive livrești, reintegrate în tiparul afectiv al discursului liric propriu. Influența simbolismului exotic minulescian aduce pe același plan imaginea „palidelor
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
mod de reacție” legat de tipul de organizare a persoanei, așa cum se poate vedea din schema de mai jos (Pangratz): Fig. Pulsiune Principiul plăcerii Sexualitate Instinctul vieții (Eros) Percepție Principiul realității Agresivitate Instinctul morții (Thanatos) Conștientul Mecanismele de apărare Supraeul Sinele Pulsiuni Inconștientul Conflictul apare în confruntarea dintre situațiile de concurență și cele de cooperare. El se desfășoară între persoane, grupe sociale sau noțiuni, după cum se poate vedea în schema de mai jos (Deutsch): Conflictul „în” „între” Persoane Grupe Națiuni intrapersonal
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
simptome de criză” ale persoanei și sunt următoarele: refularea, cu izolarea emoțională a individului; proiecția speculară, catartică sau complementară; introspecția, mecanism complementar al proiecției, constând în încorporarea elementelor lumii externe considerate pozitive și asimilarea acestora; returnarea în contrariul lor, asupra sinelui, a „problemelor” declanșate (agresivitate către autoagresivitate); anularea retroactivă sau anularea oricărui component care ar angaja individul într-o situație periculoasă; formarea reacțională ca mecanism de compensare și supracompensare (transformarea sentimentului de inferioritate în nevoia de putere - la A. Adler - sau
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
3. Psihoigiena grupelor populaționale persecutate și a persoanelor refugiate Majoritatea autorilor au descris diferite tulburări psihice, somatice și psihosomatice la această categorie de populație. A. Kardiner vorbește despre „nevroze traumatice” și despre „sindromul traumatic patologic” ca despre o tulburare a sinelui în relațiile cu lumea, caracterizată prin următoarele aspecte: instabilitate, tulburări de somn, coșmaruri, reacții de tip exploziv. Se notează schimbări de personalitate cu consecințe asupra conduitei și a vieții individului. Efectul persecuțiilor îndelungate constă în dezvoltarea unei stări de anxietate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din apele tulburi/ Ca un crin de mare purulent”, „Părul tău e lampa acestei spelunci”, „Ca o colonie de corali zac creierii prin încăpere”, „Câteva sute de femei putrede excitante și clare/ în argonautul lor exhibiționism nocturn”, „Să
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
primiți și poeții: „Hiperboreea, zonă mortală / a mai-marilor minții / șoc al nașterilor de copii de piatră / din care sculptați sînt doar sfinții”. Elegia oului, a noua, aceea ce nu figurează în prima ediție, aduce imaginea barbiană a oului și a sinelui care locuiește în el. Lupta sinelui de a ieși din sine se izbește de dura lege a determinațiunii în univers, văzut, aici, ca o însumare de ouă din ce în ce mai mari. Imagine pur plastică, folosită și de vechea iconografie bizantină, împinsă de
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a mai-marilor minții / șoc al nașterilor de copii de piatră / din care sculptați sînt doar sfinții”. Elegia oului, a noua, aceea ce nu figurează în prima ediție, aduce imaginea barbiană a oului și a sinelui care locuiește în el. Lupta sinelui de a ieși din sine se izbește de dura lege a determinațiunii în univers, văzut, aici, ca o însumare de ouă din ce în ce mai mari. Imagine pur plastică, folosită și de vechea iconografie bizantină, împinsă de S. spre simbolismul creației și drama
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a ieși din sine se izbește de dura lege a determinațiunii în univers, văzut, aici, ca o însumare de ouă din ce în ce mai mari. Imagine pur plastică, folosită și de vechea iconografie bizantină, împinsă de S. spre simbolismul creației și drama cunoașterii: „Sinele încearcă din sine să iasă, / ochiul din ochi, și mereu / însuși pe însuși se lasă / ca o neagră ninsoare, de greu. / Dintr-un ou într-un ou într-unul mai mare / la nesfârșit te naști, nezburată / aripă. Numai din somn
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
etc.); o poezie care să apropie versul de „limbajul 0” al expresivității, adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara ei sau despre sinele poetului, să dea seama și despre ea însăși, pe scurt, un lirism care transformă tema poeziei în temă de meditație lirică: poezia metalingvistică, așa cum romanul din anii ’60-’80 devenise, prioritar, un metaroman; o poezie care să fie, în esență
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Poetry of Nichita Stănescu, Satu Mare, 2001; Carmen-Maria Mecu, Nichita Stănescu prin lentile de psiholog, București, 2001; Popa, Ist. lit., II, 412-427; Doina Uricariu, Ecorșeuri, 2001, 342-377; Ion Bălu, Biobibliografia lui Nichita Stănescu, CL, 2002, 8; Horia Avrămuț, Nichita Stănescu în sinele tragic, Iași, 2002; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 117-225; Maria-Ana Tupan, Discursul postmodern, București, 2002, passim; Cassian Maria Spiridon, Etic și estetic la Nichita Stănescu, CL, 2003, 4,5; Alex. Ștefănescu, Nichita Stănescu, RL, 2003, 32, 33; Vasile Spiridon
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
1970, 6; Liviu Grăsoiu, „Stații în câmpiile dezordinii”, ATN, 1970, 8; Damian, Intrarea, 124-129; Valeriu Cristea, Planurile narațiunii, RL, 1979, 20; Sultana Craia, Un roman de notație, LCF, 1979, 41; Sorin Titel, Recucerirea vieții, RL, 1979, 49; Doru Mielcescu, Recucerirea sinelui, LCF, 1980, 23; Vasile Chifor, Revanșa rațiunii, VR, 1981, 6; Sorin Titel, Un nou roman din viața muncitorilor, RL, 1982, 36; Vasile Chifor, Reflecție și analiză, VR, 1983, 7; Grigore Smeu, Filonul poetic, RL, 1986, 8; Eugen Teodoru, O trecere
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Dan Mănucă, Privilegiile interdisciplinarității, CL, 2000, 6; Interim, Un interviu cu Petru Ursache, ALA, 2001, 566; Adrian C. Romila, O carte mică cu miză mare, „Antiteze”, 2001, 1-3; Leonida Maniu, Etnoestetica sau Drumul către sinele ființei naționale, CRC, 2001, 6; Camelia Burghele, Despre frumusețea cazului Mărie, CL, 2001, 8; Ion Buzași, „Doina”, ALA, 2001, 585; Constantin Coroiu, Dosarul „Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Ilie Moise, Profesorul Petru Ursache la 70 de ani, „Studii și comunicări de
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
din haosul informației vizuale, care copleșește individul, anulându-l, vidându-l. Prezentul abolește viitorul, căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea care prosperă, închis în propria imagine și iluzie, în templul lui Apollo. Pierderea identității, descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să facă un simbol puternic al derivei și inconsistenței individului postmodern. Regele și cadavrul, reprezentată
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
1. Stima de sine: definiții și modele interpretative 1. 1. Perspective în definirea stimei de sine Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui și se referă la trăirea afectivă, emoțiile pe care le încearcă persoana atunci când se referă la propria persoană. Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o facem despre noi înșine și care poate avea diferite forme (globale sau multidimensionale
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
se simt competenți în domeniile în care cred că reușita ar fi importantă și de asemenea sunt capabili să considere ca având o importanță mai mică domeniile în care se simt mai puțin competenți. Ei reușesc să anuleze discordanța dintre Sinele ideal și Sinele real. Cu cât această discordanță dintre Sinele ideal și cel real este mai mare, cu atât stima de sine are un nivel mai scăzut Pe de altă parte, o persoană are mai multe identități, fiecare asociată unui
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]