245,300 matches
-
care este în primul rând un roman politic, dar și un roman istoric, polițist, de spionaj, de dragoste și de aventuri. Acțiunea se petrece în zilele noastre, printre personaje putând să îi recunoaștem cu ușurință pe actorii politici ai momentului. Singurul reproș pe care dramaturgul i l-a adus romancierului a fost că "vocea auctorială e uneori mult prea prezentă în roman; toate acele cugetări ar fi stat mult mai bine în gura sau în mintea unor personaje". Cu toate acestea
CINCI PORTRETE MARAMUREŞENE de ANCA GOJA în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cinci_portrete_maramuresene.html [Corola-blog/BlogPost/350797_a_352126]
-
băieți și trei fete). „Mai ales nordicii nu prea s-au împăcat cu căldura. Eu eram obișnuit cu ea, atât din București, cât și datorită faptului că am fost anul trecut în Dubai. E criminal să alergi, la temperatura aceea, singur în deșert. Sunt mediu-mulțumit de rezultatul meu. Puteam scoate un timp mai bun, dar am așteptat două alte concurente. Noi am prins și o furtună de nisip, iar organizatorii ne-au sfătuit să alergăm în grupuri, ca, în cazul în
CINCI PORTRETE MARAMUREŞENE de ANCA GOJA în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cinci_portrete_maramuresene.html [Corola-blog/BlogPost/350797_a_352126]
-
colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile și vântul îi udau și îi chinuiau. De ani și ani de zile se chinuiau să spargă lacătele
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
dumitale! - Ei, n-am vrut să spun asta! se mai domoli Moș Gerilă, dându-și seama că dacă tot le vorbea urât, s-ar putea s-o pățească rău de tot. Și nu-i era de alta, dar poate că singur nu s-ar fi descurcat, avea nevoie de slujitorii lui. De parcă i-ar fi ghicit gândurile, moșul care-i tot vorbea, îi spuse: - Stăpâne, ai putea să mai lași garda jos din când în când, și să nu ne mai
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
o lume a inocenței, aceasta are parte de o tragedie. Părinții divorțează, iar ea ajunge în grija uneia dintre bunici, care este nevăzătoare. Încet-încet, copilul foarte puternic și curajos care fusese până atunci Ligia Seman, devine retras și emotiv. Un singur lucru o mai interesează, iar acestea sunt cărțile. În universul lor, romanciera de mai târziu își găsește un adevărat refugiu. Pasiunea ei pentru condei începe astfel, să prindă contur și să se șlefuiască, în timp. În prezent, Ligia Seman este
VARA ACEASTA, LIGIA SEMAN S-A DEDICAT FEMEILOR. INTERVIU CU SCRIITOAREA LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 133 din 13 mai 2011 by http://confluente.ro/Vara_aceasta_ligia_seman_s_a_dedicat_femeilor_interviu_cu_scriitoarea_ligia_seman.html [Corola-blog/BlogPost/344292_a_345621]
-
timp mirajul se spulberă, încet, încet și eroina descoperă că se află dincoace de “apele” oglinzii în care și-a închipuit că viețuise, simte o anumită derută a sentimentelor, percepe ‘Trezirea” în fața obiectelor și starea ei se transformă “într-o singura lacrimă lungă” (Cât încă...). Jocul amăgirilor și îndoielilor, în contrast cu momentele de plenitudine și elan, se continuă în alte câteva poeme de aceiași factură concretă, dense de imagini iradiant simbolice. În Fiat lux citim astfel de versuri: “Ecouri, zig-zaguri neliniște/ Curge
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
găină, / Etichete, coloranți aglomerări/ Leagă la gura borcanul sfidării cu celofan/ Magazine ciudate-ți taie/ orice surplus de elan orice răzvrătire/ Nu-ndrăznesc să mai spun ce gândesc/ Mă grăbesc să observ salturi în statutul/ economico-social al femeilor/ Azi bat singure-un cui în perete/ mai celibatare, independente/ pasiunea arde orice vârstă/ Bărbatul fatal maxiatractiv le întâmpină/ Obosit și grăbit/ Izbucnirile sângelui sufletul nu mai duc/ Sub un tren plicticos și banal (O, Karenina!)/ Astăzi blocul de gheață, turnul adevărului,/ Mă
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
beli-ne-ar sula! ce faci cu niște firfirici, din ajutorul de șomaj? nu-i de colo, nici de ici, să m-arunc de la etaj? dar dacă n-oi muri de tot și voi rămâne un schilod, n-o iau singur peste bot? dar și cu banii din salar!... de-ar fi sî ducî pi pustii, nici nu mori, nici nu trăiești, ce mă-sa-n cur de viaț î-i asta? ca la mine, în Bacău, nu-i nicăieri, vă
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 by http://confluente.ro/Ne_am_dus_sulii_de_zestre_george_safir_1367464260.html [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
Era Lixandra. Venise ca să afle ce voiam eu să afle, mă jucai eu cu vorbele până s-aud liftul oprit la etajul meu. Intră, nici salut, nici scuze că vine la o tânără belferă fără să anunțe, se proțăpește în singurul fotoliu și mă-ndeamnă: -Îmi zici? Cine este Seneca, vecinul de vis-à-vis? Ăl de care știe tot omul de-a făcut liceul, era un filosof, nu? -Filosof roman, inițiatorul stoicismului și profesorul nebunului ăluia de Nero, împăratul Romei și bănuitul
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468129488.html [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
mă gândesc... -Exact! La scris! Și la supraviețuit, m-auzi? Dacă n-aș gândi așa, m-aș suporta? Licențiată! Și la ce folos?! Cu înclinații literare! Dar fără operă la ăi 35 de ani?! -Tânără, sănătoasă, frumoasă, de familie și... singură o dădu ea pe ruta maritală în virtutea inerției. -Nu te-ntinde, nu te-ntinde! mă obraznicii eu vexată, uitând anii care ne despărțeau. Vezi, pentru mine, singurătatea este ce este! Ea îmi hrănește spiritul, după cum face cu trupul mâncarea! -Păi
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468129488.html [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
locul acela râvnit de mulți, la stânga Tatălui. Victor știe că ei au venit doar să-l trezească, să-l mângâie fără brațe apoi să-i scuture și ultimul fir de romantism absurd, abstract, inventat, reinventat, ca apoi să-l lase singur să cearnă alături de mine totul, să ordoneze toate erorile ca pe o armată nedisciplinată și să continuie o luptă imaginară cu sinele. - Aruncă-mi un cerc, Victor! Îi strig eu înainte să ajung la capătul pontonului de gânduri. El îmi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
când simt asta, prin fața ochilor mei trec toate ființele pe care le-am iubit și cărora le-am greșit într-un fel sau altul, iar ele au tăcut și m-au mângâiat cu privirea, apoi au plecat lăsându-mă aparent singură. Totuși de câte ori îmi este greu interior/exterior, le simt prezența, le simt brațele blânde în jurul meu, le simt palmele pe umeri și parcă totul devine brusc mai ușor. E ca un flash de bine revărsat mereu asupra mea, pe care
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
ne continuam acea comunicare tăcută din timpul vieții. Vorbea și-mi transmitea și ceea ce parcă ar fi vrut să-mi transmită Teodor. I-am întrebat dacă sunt bucuroși acolo, împreună și mai ales ce voi putea face eu mai departe singură, în pustiul pământului fără iubirea lor uriașă. Andrei mi-a arătat cerul din acel vis și parcă a deschis un contur al unei inimi uriașe. Inima era albă. Am întins mâna să o ating și în clipa aceea a dispărut
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
stimulează foarte mult inima, mintea, mersul pe apele iubirii, ale mângâierii. Andrei este complex. Tata însă le cuprinde pe toate și mă simt absorbită în energia cu care mă și învelește, mă și încarcă. - Anna, regândește totul și păstrează o singură imagine: cea a unei forme de gând din care radiază infinite alte forme mai mici de gând cu intensități diferite, care te învelesc și în același timp te încarcă pentru diferitele direcții în care acționezi în viață. Și nu uita
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
umple cu izvoarele informaționale ale existenței. Va mai dura mult până când vei reuși să privești infinit mai clar toate acestea, ca să le poți așterne în file. Ai răbdare și trăiește-i intens pe fiecare. Știu că vei reuși. Nu ești singură. Îți sunt aproape, mai ironic, mai blând... îți sunt aproape. - Să-mi spui sincer, Victore, te rog, dacă nu cumva am transformat durerea pierderilor celor dragi într-o formă de putere interioară, sau doar încerc să exteriorizez pentru a mă
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
auzea muzică pentru copii de la o mașină de înghețată. Sunt Mina, am 22 de ani și mi-am petrecut ultimele 5 săptămâni trăind alături de 50 de oameni pe care la început nu îi cunoșteam. Ne unesc multe lucruri, însă unul singur e mai răzleț: vrem să ajutăm educația din România. Ultima săptămână ne-am petrecut-o în școli sau în ceea ce am numit eu mai sus „Fabrica de planuri de lecție”. Această fabrică este, de fapt, sala cea mare a căminului
În ultimele 6 săptămâni s-a mai născut o generație de „profi tari” by https://republica.ro/in-ultimele-6-saptamani-s-a-mai-nascut-o-generatie-de-zprofi-tari [Corola-blog/BlogPost/337815_a_339144]
-
pedepsi stăpânul și îl condamnă la o aspră pedeapsă. Ceilalți doi slujitori, care aduseseră profituri la talantul inițial fuseseră lăudați și ridicați în ranguri înalte în casa stăpânului. Se gândise atunci, se gândea și acum, că cel care avea un singur talant îi dăduse înapoi stăpânului tot un singur talant, deci nu risipise averea stăpânului ci o păstrase și o înapoiase cu frică, în mod cinstit și just după înțelegerea oricui, însă în povestioara lui Iisus, stăpânul îl pedepsise tocmai pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_9_mihai_condur_1334036217.html [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
pedeapsă. Ceilalți doi slujitori, care aduseseră profituri la talantul inițial fuseseră lăudați și ridicați în ranguri înalte în casa stăpânului. Se gândise atunci, se gândea și acum, că cel care avea un singur talant îi dăduse înapoi stăpânului tot un singur talant, deci nu risipise averea stăpânului ci o păstrase și o înapoiase cu frică, în mod cinstit și just după înțelegerea oricui, însă în povestioara lui Iisus, stăpânul îl pedepsise tocmai pe acesta cu foarte mare asprime. Acesta era finalul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_9_mihai_condur_1334036217.html [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care-ți dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea și cu vitele la păscut și intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi și o vacă ce era cam plimbăreață și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
cu minunățiile lui sau viața de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor... Într-un târziu am adormit și m-am visat în pădure. Era tot noapte, o noapte slinoasă, plină de mister, fără lună și fără stele, eu singur mergeam spre miezul pădurii după văcuța pe care o pierdusem. Undeva într-o poiană, m-am întâlnit cu un om îmbrăcat în alb, avea parcă un cearceaf pe el și pe cap purta ca domnitorii o căciulă aurită. Unde mergi
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
au spânzurat, dar iată, ei s-au dus, i-a înghițit timpul și eu încă mai trăiesc; trăiesc prin tine, prin acest popor care renaște în fața Domnului... > Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
un alt mister. Au aflat, firește, despre orișicare se înalță-n ceruri sau înoată-n mare, despre cine îngheață, sus, la polul nord sau se spală zilnic într-un alt fiord. Știu despre țestoase, chiar și despre pui, care merge singur, fără mama lui, știu de foci sau vidre, știu de urși polari, cam tot ce se-ntâmplă zilnic pe ghețari. Dar misterul mare despre care zic e că domnii aceștia n-au aflat nimic de ce, când și când, nu mereu
DOAR GEMÂNDĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1476814569.html [Corola-blog/BlogPost/379102_a_380431]
-
dogoritor peste întreaga deltă. Păsări și animale, potopite de căldură, cu limbile spânzurate și suflând din greu alergau în toate părțile, în speranța găsirii unei picături de apă sau a unor tufe dătătoare de viață. Numai șerpii și șopârlele erau singurele vietăți, care nu se temeau de dogoarea soarelui, și care se strecurau cu ușurință printre bolovanii încinși și tulpinele răsucite și spinoase ale tufelor. Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
în înaltul cerului...pe o altă planetă. Lebăda se numără printre cele mai mari și mai grele păsări capabile de zbor și de aceea are nevoie de suprafețe intinse de apă pentru a-și lua zborul. Lebăda cîntă doar o singură dată: în clipa morții. Ea rămâne pură, misterioasă și maiestoasă. Ea trăiește într-o lume tainică, tăcută, acoperită de o mantie strălucitoare. Lebăda ascunde o mare taină pentru om: măreția smereniei. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Măreția smereniei / Ștefan Popa : Confluențe
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
-ntr-o batistă, Mai plânse în cerdac călcând tiptil Să n-o vadă bărbatul că e tristă! De cum ajunse-n gară,Gheorghe, era altul Se rupse de uluce și noroi, E timpul să devină domn și spre înaltul S-ajungă singur, să fie mândru mai apoi. Câteva luni, se învârți pe la cules căpșuni Bani cam puțini, nu avea timp de stat, Așa că, se-mbarcă pe un vapor, și-n două luni Era, inca sărac,dar nici bogat, nu poți să fii
OCCIDENT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Occident_florentina_craciun_1381089786.html [Corola-blog/BlogPost/352315_a_353644]