2,658 matches
-
atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
ambarasante: cum să coboare el, ditamai romancierul, eseistul, poetul, dramaturgul, la postura de anonim masat într-o sală, alături de studenți sau simpli admiratori ai peruanului? Pentru că, nu-i așa, fiecare ,aleargă pe culoarul lui", cum frumos se spune despre arta singuratică a scrisului. Perfect adevărat. Numai că, în prea multe cazuri, alergăm pe culoare ce se înfundă în deșertul delirurilor verbale și-al modelor revolute. Confruntarea cu Mario Vargas Llosa ar fi avut și rolul de a percepe cu propriile simțuri
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
urca pe schelă ca să asculte de aproape tictacurile a căror regularitate îi dădea și lui liniștea lăuntrică... Trebuie să credeți - pentru că poate altfel nu e cu putință să înțelegeți mare lucru din această întîmplare - că bătrînul, care trăia atît de singuratic, își legase viața și destinul de existența acelui mecanism. Pe nesimțite - ca printr-un drum întors - viața acestui om se lipea mai tare de tainica învîrtire a roților de metal. Mi se pare de prisos să adaug că bătrînul n-
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
analiza Delirului relevă și un defect al balanței lui Cornel Regman. Semnalând contradicția amintită, criticul comentează romanul în termeni moderați, în orice caz nu excesiv de severi. Or, de aici și până la a cataloga, într-un alt articol, Delirul și Marele singuratic drept "ratări răsunătoare" e o distanță cam mare. Iată, așadar, cum asamblarea defectuoasă a unor grinzi coboară în mod surprinzător prețul unei locuințe pe care criticul părea s-o aprecieze. Eradicată din observațiile de amănunt, ambiguitatea se insinuează acolo unde
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
când locul era intens animat de călătorii cu vapoarele care veneau și plecau necontenit și nu de turiștii care sosesc acum cu avioanele. E ceva solemn și melancolic, de nobil scăpătat, dar păstrându-și totuși prestanța, în frumusețea acestei Căpitănii singuratice, dincolo de care, în spatele Navigatorului, parcă și el cam trist, începe La Rambla. Prima, adevărata, celebra, căci în această metropolă caroiată și diagonată mai sunt câteva ramble la fel de mărețe, chiar dacă se cheamă passeig sau avinguda. Nebunia de pe lume e însă aici
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
are scăpări paradoxale, trăsături ascunse de meridional. Pe de altă parte, e ciudat cum doi intelectuali cărora le priește mai mult biblioteca pot ajunge să se provoace la o luptă în arenă. Dar și cei (aparent) pașnici, taciturni, sensibili și singuratici pot deveni violenți. E și un test ideologic, scoțând la iveală simpatiile politice, invocate ca argumente compromițătoare. Fiecare își consideră propriul naționalism mai nobil decât al celuilalt. Tema secundară a disputei pare să fie: cine e mai patriot în felul
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
lor. Nemure, nemure.1 Și nu era cum ne-am fi așteptat. M-am atașat de băieți ca și când ar fi ai mei. Dar cel mai mult ne-am atașat de bătrâna mamă a doctorului Giordano, Lucia. Lucia era și mai singuratică decât noi și aproape la fel de scundă și, după ce i-a trecut frica, nu s-a mai dezlipit de noi. Ne urmărea dintr-o cameră într-alta în timp ce ștergeam praful și măturam și nu se mai oprea din vorbit. Molto bene
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
Nu-l bănuiesc pe marinarul prezidențial de vreo șmecherie, cînd a anunțat că el conduce toată operațiunea de recuperare a răpiților și chiar își asumă toate riscurile. Băsescu nu e omul care să se sustragă de la obligațiile lui. Voluntar și singuratic, actualul nr. 1 al României crede și acum că în momentele grele nu se poate bizui decît pe sine însuși. Declarația președintelui din seara cînd a anunțat că ziariștii au ajuns în custodia autorităților române a fost un prilej pentru
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
densă și comprimată la maximum". În continuare, oferim o traducere a poemului, realizată după versiunile datorate lui Derick Thomson și Iain Crichton Smith (un alt scriitor contemporan de limbă galeză scoțiană). Un alt cântec pe aceeași temă Pe loc stau, singuratic, trist. Cu neputință-i să mai beau ori să petrec. Viermele ce mă muncește ca pe Crist la toți dă în vileag al meu secret, căci n-o mai văd, cu pasul lin, trecând pe fata cu preablândă privire și
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
Dar, mereu răzvrătit împotriva a toate și a tuturor (avea în structura să intimă, ceva de un nihilism total, de aceea el admira pe Naceaev), nu se supunea disciplinar, comportîndu-se cum îi era felul, respingînd ideea de "autorlâc". Era un singuratic împătimit, probozind dineurile și recepțiile la care, uneori, era obligat să participe. Se năpustea, apoi, împotriva lor, în caietele sale, socotindu-le plictisitoare și curată pierdere de vreme, cu goalele și interminabilele conversații. Apoi privea cu sila uimită la colegii
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
grupului U2), ori de mai tinerii și extraordinarii Antony (and the Johnsons), de regretatul Jeff Buckely ori de frații Martha și Rufus Wainwright, Cohen le-a oferit totul, fără să le ceară în schimb nimic. Plăcerea de a se pierde, singuratic, în mulțime, a rămas una din constantele vieții sale. În ciuda căldurii unice pe care o emană - și pe care am simțit-o în fiecare clipă a celor două ore și jumătate în care am avut onoarea să vorbesc cu el
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
frustrări școlare ca să simți nevoia să faci pe deșteptul comentând de sus (deși ești jos) absolut orice. Oameni nevorbiți, probabil! Însă ei sunt singurii care se văd, din păcate. Mai poți descoperi ici-colo și câte un om de caracter, luptător singuratic care încearcă să se opună valului de injurii și țipete. Nu atât inteligența este problema acestor comentatori, credem noi, ci cei șapte ani de-acasă. Dl Pleșu încearcă să înțeleagă de ce un mecanism al democrației funcționează atât de prost la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
luate și plătite, niciodată pe de-a-ntregul, a sentimentelor, descărcări brutale de energie, și atât, a gândurilor care zboară în gol. Firul cu plumb, sondând această atmosferă de aburi sulfuroși, e poezia. Descumpănită și totuși dreaptă, ispășind cu truda ei singuratică și îndelungată pripa lor deolaltă.
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar putea fi crezut sensibil la ele. Fie că vrea sau nu, orgoliosul - spirit prin excelență singuratic - lasă prin atitudinea lui să se înțeleagă: știu foarte bine cine sunt și cât valorez, independent de laudele voastre. ,...Mi-am permis a fi, în urma sau poate înaintea avangărzii; o oarecare anistoricitate a convenit întotdeauna spiritului meu." Orgoliul său, în
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Cel mai rar animal din lume a murit, ieri dimineață, în Insulele Galapagos, la aproape o sută de ani, din cauze necunocute. Broasca țestoasă cunoscută sub porecla Singuraticul George (Lonesome George) era considerată ultima reprezentantă a subspeciei Chelonoidis nigra abingdoni, localizată pe insula Pinta din Galapagos. Singuraticul George, cum a fost denumită broasca țestoasă în onoarea actorului american George Gobel, a fost descoperit în decembrie 1972 în insula
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
a murit, ieri dimineață, în Insulele Galapagos, la aproape o sută de ani, din cauze necunocute. Broasca țestoasă cunoscută sub porecla Singuraticul George (Lonesome George) era considerată ultima reprezentantă a subspeciei Chelonoidis nigra abingdoni, localizată pe insula Pinta din Galapagos. Singuraticul George, cum a fost denumită broasca țestoasă în onoarea actorului american George Gobel, a fost descoperit în decembrie 1972 în insula Pinto din Galapagos, după care a fost transferată la stația de cercetare Charles Darwin din arhipelag, potrivit guardian.co
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
descoperit în decembrie 1972 în insula Pinto din Galapagos, după care a fost transferată la stația de cercetare Charles Darwin din arhipelag, potrivit guardian.co.uk. Încă din 1993, oamenii de știință au încercat să obțină pui în urma uniunii dintre Singuraticul George și broaște țestoase din alte subspecii din Galapagos, dar fără rezultat. Broasca țestoasă cântărea, la momentul decesului, 88 de kilograme, iar lungimea sa se apropia de 180 de centimetri. Oamenii de știință susțin că Singuraticul George nu a murit
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
pui în urma uniunii dintre Singuraticul George și broaște țestoase din alte subspecii din Galapagos, dar fără rezultat. Broasca țestoasă cântărea, la momentul decesului, 88 de kilograme, iar lungimea sa se apropia de 180 de centimetri. Oamenii de știință susțin că Singuraticul George nu a murit de bătrânețe, întrucât reprezentanți ai acestei subspecii își pot păstra capacitatea de reproducere până la vârsta de 200 de ani. Un purtător de cuvânt al Parcului Național Galapagos a declarat că se intenționează efectuarea mai multor teste
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
singur om. Și pentru cine se găsește incultul să facă atîta deranj la Cotroceni? Pentru un om de care nici măcar nu auzise pînă la campania electorală. Un scriitor, și nu unul care să-i aducă o bibliotecă plină de voturi singuraticului președinte, ci tot un singuratic, ca și el. Lui Mircea Cărtărescu nu-i plac ceremoniile. Nu știe să poarte cravată și sînt sigur că în garderoba lui nu există un costum de haine, această uniformă a civililor. Așa că cei care
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
se găsește incultul să facă atîta deranj la Cotroceni? Pentru un om de care nici măcar nu auzise pînă la campania electorală. Un scriitor, și nu unul care să-i aducă o bibliotecă plină de voturi singuraticului președinte, ci tot un singuratic, ca și el. Lui Mircea Cărtărescu nu-i plac ceremoniile. Nu știe să poarte cravată și sînt sigur că în garderoba lui nu există un costum de haine, această uniformă a civililor. Așa că cei care i-au reproșat că s-
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți cu mai multă siguranță în puterea binelui pe care-l face poezia sufletelor singuratice, terapia prin scris, revenirea la viață, un fel de întoarcere acasă, un fel de confruntare cu sinele sensibil, palpitant. (Cristina-Monica Moldoveanu, București) * Sunteți atât de tânăra, 15 ani, și această realitate mă îndreptățește să fiu cu grijă în a va
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
în marmură cu dalta." Ambiția, veche de când poezia, a trăiniciei. Deodată cu ea, durează - sfântă naivitate! - și admirația. Prima dedicație e fără nume, criticului: "Ascultă-mi cântecul: E o poveste/ Șoptită Lunei de-un izvor sălbatic,/ Care-și înneacă plânsul singuratic/ În valuri reci ca rândurile-aceste." O captatio benevolentiae, în decor tardo-romantic, invocație nu către muză, ci către cumpănitul cititor de meserie al unor rînduri exaltate. O primă fascicolă, după dialogicul, oarecum, preambul, e dedicată orașului în care se presară statuile
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
de sens, semnificative și transformatoare" (p. 25). Unii păstrează amintirea nostalgică a zâmbetului său ironic, alții își amintesc de un ins care îi întreba dacă pot să-i împrumute tutun pentru pipă. Pentru Dennis Doeing era un om misterios, un singuratic: Era acolo, dar era deopotrivă în altă parte". "Unde?" se întreabă Sorin Alexandrescu. Și ne întrebăm și noi!
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
de minune. în filmul lui Veber, lucrurile stau puțin altfel. Ruby (Jean Reno) este un hoț profesionist care lucrează în stil mare și care nu se sfiește să ucidă, atunci cînd e cazul, fără multe mustrări de conștiință. Un tip singuratic, inteligent, dur, taciturn și doar în ochii ușor exoftalmici i se citește rareori o undă de duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
dictaturi care le deosebește radical de aproape toate dictaturile din istorie a fost, cum se zice, baza ideologică a puterii absolute și discreționare. Și iarăși ne vedem confruntați cu acest instrument care până în zorii secolului trecut era apanajul micului și singuraticului intelectual sau scrib, retras în incinta unei școli, mânăstiri sau cabinet - Ideea! xistă o frază în Hegel care nu numai că certifică încă o dată poziția sa idealistă față de relația subiect-obiect sau față de originea materiei, dar ne arată convingerea adâncă a
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]