3,912 matches
-
putea să iasă de sub duș și să alunece, călcând pe săpun. Iisuse, ce industrie psihopată. De fapt, nici nu e o industrie - e o conspirație, o conspirație a banilor. De asemenea, m-am gândit - și nu pentru prima dată - la sinistra adaptabilitate a noului scenariu. Acest avea dreptate. Puteai face tot ce vrei cu scenariul ăla: avea o elasticitate obscenă. scenariul era Juanita del Pablo și Diana Proletaria: ea era peste tot. — Cartea dumneavoastră, domnule. M-am uitat la tavă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă. Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă. Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct: Ascult atent privind un singur punct Și gem, și plâng, și râd
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mereu în zarea-nnoptată... Și-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. - Iubito, sunt eu la ușa înghețată... În grădină Scârțâie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn, Și frunzele cad ca un sinistru semn În liniștea grădinii adormite. O palidă fată cu gesturi grăbite Așteaptă pe noul amor... Pe când, discordant și în fiorător, Scârțâie toamna din crengi ostenite. Spre toamnă Pe drumuri delirând, Pe vreme de toamnă Mă urmărește-un gând Ce mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lui amară tăcuse orice cânt, - Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ Omul începuse să vorbească singur... Panoramă Plângea caterinca-fanfară Lugubru în noapte, târziu... Și singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cauză ‐ a marasmului moral în care se află o mare parte din populația țării. Dar toate aceste fărădelegi nu pot fi explicate, cred, numai referindu‐ne la mizeria materială. Carențele grave în educația prea multor oameni, îngroșate multă vreme de sinistrele măsuri coercitive, pentru formarea „omului nou”, se prefac, iată, acum, în tot felul de acte oribile. Parcă nu mai există la mulți semeni ai noștri nici măcar frica de Dumnezeu, nici urmă de bun simț. și această stare de violență, de
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a fost greu să scape din păienjenișul febrei Dimensiunii. Și-au plănuit scăparea într-un mod simplu: în timp ce Virgil a dansat Dansul Putinței, Vultur-în-Zbor a închis ochii și și-a folosit voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spus, ridicându-se, birourile de acolo sunt goale acum. Putem vorbi între patru ochi. M-a condus pe coridorul central și am trecut de lift, spre cealaltă parte a etajului. Aici, fără huruitul calculatoarelor și fără voci, liniștea era aproape sinistră. O serie de prize, cu forma decupată în covorul gri, se întindeau de-a lungul podelei la intervale egale; întreaga podea fusese ridicată artificial pentru a adăposti rețeaua electrică de dedesubt. De-a lungul peretelui, fuseseră construite mai multe birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vremurile sale bune, să spunem Între anii 1830 și 1930, mai mult sau mai puțin, colegiul San Gabriel primea crema bogătașilor de rîncedă obîrșie și de sunătoare pungă. Cei din neamul Aldaya și alții ca ei veneau În acest loc sinistru În regim de internat, ca să fraternizeze cu semenii lor, să asculte slujba și să Învețe istoria pentru ca, astfel, să o poată repeta ad nauseam. — Dar Julián Carax nu era tocmai unul din aceștia, am observat eu. — Ei bine, uneori aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și nu cred că voi mai avea. Sper să găsești ceea ce cauți, Daniel. 26 Era aproape miezul dimineții cînd am ajuns pe promenada Bonanova, fiecare retras În propriile gînduri. Nu aveam nici o Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite. Un văl de nori Întunecați se Întindea ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu exista pe harta Iașului. Cineva fu de părere că numele de Herbina făcea o trimitere directă la Serbina, secretarul Consiliului Județean, căruia, probabil, ziaristul În cauză avea să-i plătească o poliță. Falcon mirosea direct a Falconetti, un personaj sinistru dintr-un serial celebru pe vremuri... Mesenii glumiră pe seama știrii. Lui Bikinski subiectul i se părea a fi extrem de interesant. El se gândea chiar să imortalizeze scena, pictând Într-o icoană piciorul de lemn Îngenuncheat lângă altar. Satanovski fu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
speranță de a-și mai găsi părinții sau alte rude. Unii dintre ei nu vor mai găsi niciodată nici măcar mormintele acestora. Dacă eu am rostit acum câteva minute „mormintele mai importante“, n-am făcut decât o gafă sau o glumă sinistră. Copilul ăsta are dreptate; importanța mormintelor variază numai pentru societate, nu și pentru ocupanți. Importanța acordată de societate unui mort nu coincide aproape niciodată cu cea acordată lui de rudele de sânge, spre exemplu. Copilul ăsta trebuie urmărit mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ceea ce trebuie să fac e să zâmbesc pentru câteva poze. Niciodată n-am crezut că voi face așa ceva, dar avem Înțelegerea asta ciudată, fără vorbe: eu joc rolul iubitei lui, iar el Îmi dă un sprijin uriaș la serviciu. E sinistru, dar Într-un mod ciudat, e foarte echilibrat. Amândoi obținem ce ne dorim din asta. Era o ușurare să spun cu voce tare ceea ce nu explicasem nimănui până acum. N-am auzit nici un cuvânt din ce ai spus. —Excelent. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să înnebunească și fără să riște ca proprietarul sau altcineva din casa din față să treacă pe aici. Să caute luminile unor case din care el s-ar fi putut uita încoace era stupid; să caute cu privirea niscaiva forme sinistre era joacă de copii - genul de joacă la care se dedase și el când era copil. Danny căscă, se așeză pe scaun și încercă să adoarmă. Ajunse undeva aproape de somn, o scurtătură a extenuării unde nu era total inconștient, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu i l-am oferit niciodată lui Loftis. Ce spunea locotenentul Smith despre tulburările sindicale e adevărat. Acum ori niciodată. Iar acum noi suntem aici. Rolff se zgâi la el. — Vă recunoașteți oportunismul cu atâta seninătate, încât dobândiți o credibilitate sinistră. Se auzi ha-ha-ul lui Dudley. — Există o diferență între taberele noastre: noi avem dreptate, voi n-aveți. Acum să ne întoarcem la Reynolds Loftis. I-a portretizat în mod deliberat pe polițiștii americani ca pe niște mizantropi, corect? Mal continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asta se potrivește ricoșeul tău. Buzz zise: — Și de-aia Loftis nu se potrivește. Șefu’, nu cumva cineva încearcă să-l înfunde pe bătrânul poponar? — M-am gândit și eu. Cred că da. — Ce-ai scos de la Juan Duarte? — Chestii sinistre. Mai grave decât dinții de wolverină. Știai că Danny a discutat cu Duarte? — Nu. — Chiar înainte să fie prins de LAPD. Duarte i-a spus lui Danny că în perioada cu CASL Reynolds Loftis avea un frate mai mic, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se arăta. O lumină gălbuie umplea geamul. . . Așa se făcea ziuă în dimineața aceea! . . . Lumina lividă părea a fi fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
degete pe pleoape, zâna cu degete pe buze. Basmele și chipurile ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oricare alta. Nu era nimeni care să turbure cu vreo imprudență complotul tacit cu care ai casei o înconjurau. Ascultând pe Lina, care povestea cu mulțumire demersul lin al lucrurilor, Mini avu o impresie de spaimă, ca ceva premergător unui sinistru; momentul acela cenușiu și imobil, cu o lumină gălbuie stagnantă, care precede ciclonul. Totuși furtuna nu izbucnise. Cum nunta era hotărâtă repede, înaintea Crăciunului, Elena se arătase nea să asupra locului unde ar fi mai bine să se facă cununia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de tatăl ei, era o dezmoștenită și ea, soția, o cerșetoare. De băieți 95 nu pomenea nimic. Erau duși în Germania pentru diplomă, deoarece nu fuseseră în stare să absolve liceul la București. Jelaniile astea sinistre durau nopți după nopți. Ziua, palidă, obosită, cădea în melancolie, mereu culcată, atinsă de o debilitare care făcea acum lenevirile necesare. Alteori se văi ta de urât, cerea să fie distrată și nu vrea să rămână singură. Lina, care venise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lungi de iarbă din mintea stăpânului. Întinează voit amintirea Amritei cu o delicatețe greu de numit, evitând orice amănunt care l-ar putea face pe acest soț încornorat să vrea să ia apărarea soției sale decedate. Apoi, alcătuiește o imagine sinistră a defectelor lui Pran (deși admite că nu este prea exagerată) ajungând la concluzia că băiatul prezintă toate indiciile unui sânge stricat. Asta ar fi de ajuns pentru majoritatea oamenilor, dar Anjali este abia la început. Continuă pe tema alcăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ciudat. Are un discipol, dar i se pare că acesta se concentrează cu aviditate asupra învățăturii. Oarecum agresiv. Din instinct, parcă îi vine să se acopere. De parcă i s-ar scurge măduva din oase. Amândurora li se par, de fapt, sinistre momentele în care stau în mansarda lui Macfarlane, făcând cercetări. O fi ca într-un joc de-a privitul, crede Bobby. Cine clipește primul? Nici el nu înțelege de ce insistă, care este sursa fascinației ciudate pe care o găsește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împotriva flăcărilor deschise în timp ce sunt împinși din spate. El își face loc cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală de fum cenușiu. Ochii îi sunt sălbatici și strigă ceva mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile fumurii. În oglindă îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James. Urmărindu-l pe vânzătorul care numără cartușele pe tejgheaua din lemn de tec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zâmbet slut, diform, Visând plutiri pe val. în infinite zări Se risipesc trohei, Se tânguiesc chemări, Dar muți sunt ochii mei. Lira am îngropat în veșnice tăceri. Cândva, de-mi va fi dat Vor fi și primăveri. Trecutul apus Urlă sinistru în urechi tăcerea Și geru’-mi stinge flacăra din suflet, Mă-ntorc în mine căutând plăcerea Acelor clipe de zburdalnic umblet. Pășeam prin catedrale de zăpadă, Privind văzduhul stam întinși pe spate Și ne puneam iubirea-n acoladă ... Noi, două
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]