5,177 matches
-
Ilie Miniat (sic), ediția Iași, 1837, stare bună; - Ceaslovul Mare, idem, în stare proastă; - Evhologhiul, ediția de Sibiu, 1833, în stare bună; - Predica de Antim Ivireanul din anul 1886; - Panahida, ediția Iași, 1837, stare bună; - Carte de Tedeumuri, ediția Sfântului Sinod, 1879, stare bună”. Acestor cărți vechi li se adaugă sfinte vase „de argint poleite cu aur”. Dintre cărți, cele mai vechi sunt Evanghelia din 1742 și Triodul din 1747, adică din perioada când Bozieștii erau în stăpânirea marelui logofăt Manolache
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
femeilor, fiice ale Bisericii noastre, care câteodată, cu costul chiar de ași abandona propriile familii în România, au grijă de copii și oamenii în vârstă în familiile italiene, suferind uneori mari dificutăți și umilințe". Scrisoarea se încheie anunțând că Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să celebreze în duminica următoare sărbătorii de 15 August, "Duminica emigranților români". Cuvinte tipice, chiar emoționante al unui păstor care se gândește la turma sa. Dar atenție: acest mesaj nu privește doar practicile religioase
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
tot mai restrânsă geografic, acțiunea tot mai concentrată. Evanghelizarea s-a extins dinspre centrele majore spre cele minore, iar din cele minore spre sate. Multe comunități creștine au trecut la o etapă de consolidare; ca mărturie avem listele episcopilor, subscrierile sinoadelor, documentele martirilor, mărturiile epigrafice, de exemplu, în Africa septentrională, Italia centrală și meridională, Spania etc. În anumite arii geografice precum Palestina, influența e foarte limitată, iar în altele e foarte profundă; în diferite arii este sărăcăcioasă ori absentă (Italia de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Italia centrală și meridională, Spania etc. În anumite arii geografice precum Palestina, influența e foarte limitată, iar în altele e foarte profundă; în diferite arii este sărăcăcioasă ori absentă (Italia de Nord, Britannia etc.). De exemplu, la Cartagina, într-un sinod ținut între anii 218-222 au fost prezenți 70 de episcopi africani și numidieni; în jurul anului 240, circa 90 episcopi. Spre jumătatea secolului III în Africa trebuie să fi fost între 130-150 de episcopi. În anul 251 s-a reunit un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ținut între anii 218-222 au fost prezenți 70 de episcopi africani și numidieni; în jurul anului 240, circa 90 episcopi. Spre jumătatea secolului III în Africa trebuie să fi fost între 130-150 de episcopi. În anul 251 s-a reunit un sinod la Roma împotriva lui Novatianus (220-258), sub conducerea papei Cornelius (251-253), la care au participat 60 de episcopi din centru și sud (se apreciază o prezență de circa 100 de episcopi în sud). În Spania, la sinodul de la Elvira (310
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a reunit un sinod la Roma împotriva lui Novatianus (220-258), sub conducerea papei Cornelius (251-253), la care au participat 60 de episcopi din centru și sud (se apreciază o prezență de circa 100 de episcopi în sud). În Spania, la sinodul de la Elvira (310) au participat 47 de episcopi, în bună parte din zona de sud a țării. În alte locuri erau, chiar și fără episcop, comunități creștine cu un prezbiter. 2. Situația religioasă greco-romană la întâlnirea cu creștinismul În contrast cu unitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă din critica imediat următoare adusă episcopilor, care ruinau legăturile poștale ale imperiului prin continua lor călătorie, pentru a putea participa la sinoade. Mențiunea termenului absolut nu intenționează precizarea vreunei exclusivități, în înțelesul sensului, și nici al unui creștinism văzut ca religie absolută, fiind supus unor îmbunătățiri ulterioare, înțeles ca atare și de apologeții creștini prin adevărata religie. Respectul pentru creștinism, care transpare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai mulțumit numai cu opoziția verbală față de religia statului roman; vrând să reactualizeze doctrina lor au trecut la fapte, atrăgându-i în intemperanța lor și pe soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați de discursurile montaniștilor. În acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a doborât idolii și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aruncând aristocrații și pe cei aflați în funcții de autoritate în închisori; a poruncit să fie violate în lupanare soțiile plăcute la vedere ale acestora și fiicele lor. Concomitent a interzis episcopilor să iasă din diocezele lor ori să țină sinoade și adunări, declarând necuviincioasă rugăciunea comună a bărbaților și a femeilor în biserici și instruirea lor religioasă de către bărbați; a interzis vizitarea celor închiși. Odată ieșit din ambiguitate, Licinius a dezlănțuit o adevărată persecuție anticreștină, încercându-și plăcerea sadică de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se modifică complet, datorită creșterii numărului barbarilor înrolați în armata imperială și modificării profunde a compoziției creștine și a atitudinii lor diferite față de propria religie. În această perioadă are loc o schimbare a problemei teoretice în sânul comunităților creștine prin sinoadele și scrierile părinților Bisericii pentru examinarea acceptării războiului și a condițiilor purtării sale etice, fără a pierde din vedere interpretarea antirăzboinică a istoriei antice. Ideea de fond a creștinismului soldaților, începând cu Constantin (306-337), devenea tot mai creștină datorită atitudinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
devine atunci oligarhică. Democrația cu-noaște un reflux, așa cum s-a întâmplat și în secolul XIX, când sufragiul universal este pus în minoritate în favoarea unui regim cenzitar. Să nu uităm că există și alte locuri unde democrația se învață. În cadrul Bisericii, sinoadele și conciliile luau decizii prin mandat. Iar în anumite ordine, autoritatea era aleasă. Comunitățile se autoorganizează acolo unde există țărani liberi, ca în Elveția. În Anglia, comitatele și unitățile administrative numite boroughs aveau o tradiție a participării de pe vremea regilor
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Politica discursiva practici politice într-o campanie electorală, Iași, POLIROM Beckett, Sandra L. (2002), Recycling Red Riding Hood, New York, London, Routledge. Berger, John (1972), Ways of Seeing, London, Penguin Books Ltd. Biblia sau Sfântă Scriptură (2001) ediție jubiliara a Sfanțului Sinod, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bien, Peter (1989), Kazantzakis Politics of the Spirit, vol. 1, Princeton and Oxford, Princeton University Press Biocca, Frank (1991), Television and Political Advertising, Hillsdale, NJ, Lawrence Erlbaum Associates Boboc
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
speranță, muncă, rugăciune, creație și progres (epectasis). 3. Sfinții Părinți prețuiesc popoarele zise barbare, cărora le creează cultură prin invenții de alfabete și literaturi naționale (Ulfila, Mezrob, Pahomie etc.). 4. Literatura patristică cultivă un ecumenism real, promovând apropierea Bisericilor prin Sinoade Ecumenice, schimburi de vizite, circulație de opere și idei, smerenie, onestitate în raporturile interbisericești. 5. Sfinții Părinți au cultul păcii, pe care o consideră drept <<mama tuturor bunurilor>>. Ei sunt împotriva violenței de orice fel și socotesc războiul drept o
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Ed. Humanitas, București, 2007, p. 328; Anthony Giddens, Sociologie, Ed. ALL, București, 2000, p. 15. 12 Tot în Istoria Românilor găsim lucruri interesante care să certifice cele spuse mai sus: "În luna mai 1359, prin hotărârea patriarhului ecumenic și a sinodului său a fost inaugurată oficial mitropolia Țării Românești (zisă a Ungrovlahiei, adică a Țării Românești dinspre Ungaria, vecină cu Ungaria), prin mutarea scaunului de la Vicina. Dependentă de Patriarhia din Constantinopol, noua eparhie urma să aibă în fruntea sa mitropoliți numiți
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
drepturilor religioase în Europa de Est și Uniunea Sovietică, prilej cu care promotorii drepturilor omului s-au revoltat împotriva discriminării religioase. În vreme ce, la audierile din 12 iunie, majoritatea vorbitorilor și-au revărsat mînia asupra Uniunii Sovietice, pastorul John Butosi, episcop al Conferinței Sinodului Calvinist al Bisericii Unite a lui Cristos, din Bridgeport, Connecticut, a atras atenția asupra discriminării maghiarilor din Transilvania. Majoritatea ungurilor erau ori catolici ori protestanți și se confruntau, în România, cu patru probleme: "povara de a fi unguri într-un
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii, despre ereziarhi ca Arie, Donatus, Manes, conține elemente evident adăugate, care aparțin secolului al IV-lea și sunt legate de primul Sinod ecumenic de la Niceea. Paragrafele finale ale textului hagiografic prezintă un ingenios amestec dintre ideile și frazele din Pătimire și numeroase elemente adăugate, izvorâte din tradiție, alternate cu lungi texte din Sfintele Evanghelii. Ultimul paragraf al textului sfânt se dovedește a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
4. Tratatul De Spiritus Sancti potentia (Despre puterea Sfântului Duh) este îndreptat împotriva macedonienilor (maratonilor) care negau dumnezeirea Sfântului Duh. În prezentarea credinței ortodoxe, cu privire la doctrina despre Sfântul Duh, Sfântul Niceta aduce, ca argumentare, temeiuri din Sfânta Scriptură și hotărârile Sinodului I ecumenic de la Niceea, din anul 325. Expunerea clară și logică, înlănțuirea ideilor, precum și rezumatul de la sfârșit, fac din această lucrare un adevărat catehism cu privire la deoființimea Duhului Sfânt cu Tatăl și cu Fiul. 5. De Symbolo este una dintre cele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adăugau și alte curente eretice (sabelianismul, monarhianismul, ebionitismul, maniheismul, marcionismul etc.) moștenite din secolele II-III, care încă nu se stinseseră. Atitudinea Sfântului Niceta față de erezii se întemeia pe legătura sa strânsă cu Sfânta Scriptură, și cu Sfinții Părinți participanți la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. Cu toate că Sfântul Niceta nu ne-a lăsat nici un comentar scris la Sfânta Scriptură, așa cum au lăsat Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin și alții, el a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfinții Părinți din secolele IV-V a) Termenul ecumenic, ce vine din grecescul òιкоµένη, și care înseamnă, la origine, pământul locuit sau lumea, a fost folosit de timpuriu de către Părinții Bisericii. Atât titlul de „patriarh ecumenic”, cât și calificativul de „Sinoade ecumenice” indicau universalitatea teritorială a Bisericii, în opoziție cu Biserica locală, provincială. Un alt cuvânt - catolic -, folosit mai întâi de Sfântul Ignatie Teoforul (†107) pentru a indica nu numai răspândirea credinței, dar și a ortodoxiei ei, este aproape sinonim cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deosebita grijă a Sfinților Părinți pentru păstrarea ecumenicității. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare cerea fiecărui episcop să aibă o atitudine ecumenică, rămânând în „dragostea frățească universală”. Un alt element deosebit de important pentru păstrarea și adâncirea ecumenicității îl constituie întrunirea sinoadelor ecumenice. Cele patru Sinoade ecumenice (Niceea, 325; Constantinopol, 381; Efes, 431 și Calcedon, 451), care și-au desfășurat lucrările în secolele IV și V, au dezvoltat până la apogeu conștiința ecumenică. Majoritatea Sfinților Părinți, între care îi amintim pe Atanasie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Părinți pentru păstrarea ecumenicității. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare cerea fiecărui episcop să aibă o atitudine ecumenică, rămânând în „dragostea frățească universală”. Un alt element deosebit de important pentru păstrarea și adâncirea ecumenicității îl constituie întrunirea sinoadelor ecumenice. Cele patru Sinoade ecumenice (Niceea, 325; Constantinopol, 381; Efes, 431 și Calcedon, 451), care și-au desfășurat lucrările în secolele IV și V, au dezvoltat până la apogeu conștiința ecumenică. Majoritatea Sfinților Părinți, între care îi amintim pe Atanasie cel Mare, Vasile cel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Părinți, între care îi amintim pe Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Ilarie Pictavianul, Ioan Gură de Aur, Chiril al Ierusalimului, Niceta de Remesiana, Ioan Cassian, Chiril al Alexandriei (†444), Fericitul Augustin și alții, s-au referit întotdeauna la hotărârile sinoadelor ecumenice ca la niște comandamente universal valabile. În mișcarea și amestecul de popoare, de religii și de culturi, în prefacerile ce caracterizează secolele IV și V, de trecere de la lumea antică la lumea medievală, hotărârile dogmatice și canonice ale primelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca la niște comandamente universal valabile. În mișcarea și amestecul de popoare, de religii și de culturi, în prefacerile ce caracterizează secolele IV și V, de trecere de la lumea antică la lumea medievală, hotărârile dogmatice și canonice ale primelor patru Sinoade ecumenice (în special Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon din 451), sunt adevărate culmi ale ecumenicității și criterii ale Ortodoxiei sau mai precis spus „sunt tipul și unitatea de măsură a spiritului ecumenic și patristic”. Pe lângă aceasta, întâlnirile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
universal valabile. În mișcarea și amestecul de popoare, de religii și de culturi, în prefacerile ce caracterizează secolele IV și V, de trecere de la lumea antică la lumea medievală, hotărârile dogmatice și canonice ale primelor patru Sinoade ecumenice (în special Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon din 451), sunt adevărate culmi ale ecumenicității și criterii ale Ortodoxiei sau mai precis spus „sunt tipul și unitatea de măsură a spiritului ecumenic și patristic”. Pe lângă aceasta, întâlnirile episcopilor participanți la sinoade
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon din 451), sunt adevărate culmi ale ecumenicității și criterii ale Ortodoxiei sau mai precis spus „sunt tipul și unitatea de măsură a spiritului ecumenic și patristic”. Pe lângă aceasta, întâlnirile episcopilor participanți la sinoade, veniți uneori de la marginile imperiului, discuțiile lor, schimburile de păreri și de experiență pastorală, creau o adevărată atmosferă ecumenică pe care o duceau apoi cu ei acasă. Deși atmosfera creată de Sinoadele ecumenice se impunea cu o oarecare greutate în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]