5,099 matches
-
discontinue: de la...până la, de...până, dinspre...spre etc., când funcțiile sintactice se realizează prin constituenți dezvoltați: Au mers pe jos de la Iași până la Dobrovăț. • locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația sintactică între cei doi termeni ai sintagmei); în structura lor intră, în mod obligator, cel puțin o prepoziție și un termen plin: substantiv, adverb, adjectiv, verb: în loc de, în afară de, în jurul, cu excepția, cu tot (cu), înăuntrul, în ceea ce privește, în privința etc. Mai multe dintre locuțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Maria merge înapoia mea/noastră. în spatele meu/nostru. În afara acestei „variabilități” la nivelul de ansamblu al clasei, există și un termen prepozițional variabil: locuțiunea cu tot; adjectivul nehotărât tot variază în funcție de genul și numărul substantivului prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial concesiv: Cu tot efortul făcut de el, situația nu s-a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat. Sub aspect funcțional, prepoziția se înscrie în sistemul sintactic al limbii prin rolul său de element de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și numărul substantivului prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial concesiv: Cu tot efortul făcut de el, situația nu s-a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat. Sub aspect funcțional, prepoziția se înscrie în sistemul sintactic al limbii prin rolul său de element de relație, condiționat, în grade diferite, de planul semantic al fiecărei unități. Prin abstractizare, câteva din unitățile prepoziționale dezvoltă și o variantă paralelă, care se înscrie ca morfem în sistemul morfologic al limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grade diferite, de planul semantic al fiecărei unități. Prin abstractizare, câteva din unitățile prepoziționale dezvoltă și o variantă paralelă, care se înscrie ca morfem în sistemul morfologic al limbii. Aparțin celor două nivele ale sistemului gramatical al limbii (morfologic și sintactic) prepozițiile pe, la, de, a, pentru și omonimele lor - morfeme. Petc "Pe" 1. prepoziție: „O astrologie (...) bazată pe sistemul geocentrist.” (M. Eminescu) „Vin din sure văi de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astrologie (...) bazată pe sistemul geocentrist.” (M. Eminescu) „Vin din sure văi de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și pronumelor înscrise în genul personal, al pronumelor demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent morfem de acuzativ al pronumelui relativ): „Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) 4. modalizator; printr-o schimbare în plan semantic, prepoziția pe rămâne în sistemul sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent morfem de acuzativ al pronumelui relativ): „Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) 4. modalizator; printr-o schimbare în plan semantic, prepoziția pe rămâne în sistemul sintactic al limbii nu ca element de relație, ci dezvoltând (în structura prepoziției compuse pe la) o funcție semantic-sintactică, de relativizare (a coordonatelor temporale sau spațiale): Vin pe la ora cinci. vs Vin la ora cinci. Vin pe la moară. vs Vin la moară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
De" 1. prepoziție: „Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă.” (L. Blaga) „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) 2. element de relație sintagmatică, între termeni care realizează prin alte mijloace relația sintactică de dependență dintre ei; sintagma se caracterizează totodată și prin schimbarea pozițiilor regent și subordonat în planul expresiei. Există două tipuri de situații cu această întrebuințare: • sintagme în care termenul dependent, realizând funcția de atribut, este un pronume de cuantificare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câțiva.” (C. Negruzzi) „...și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului.” (M. Eminescu) 2.b. morfem-constitutiv al infinitivului: „Ce grea e pentru noi / Osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Rolul (poziția) prepoziției în sistemul sintactic al limbii se definește prin (1) instituirea unei recțiuni proprii și prin (2) raportul semantic cu conținutul lexical al termenului care realizează o anumită funcție sintactică. (1) Recțiunea prepozițională orientează înscrierea substantivului (pronumelui) dependent în opozițiile specifice categoriilor cazului și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noi / Osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Rolul (poziția) prepoziției în sistemul sintactic al limbii se definește prin (1) instituirea unei recțiuni proprii și prin (2) raportul semantic cu conținutul lexical al termenului care realizează o anumită funcție sintactică. (1) Recțiunea prepozițională orientează înscrierea substantivului (pronumelui) dependent în opozițiile specifice categoriilor cazului și determinării, cel mai adesea interdependente. Impun cazurile: • genitiv; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) al căror semnificant, prin componentul final (morfologic, cel mai frecvent, sau numai fonetic) este asimilabil
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedeterminare-determinare absolută: A scris cu var./ S-a jucat cu varul. Substantivele discontinue (trenul, stiloul etc.), precedate de prepoziția cu, pot rămâne nearticulate sau pot primi articol nehotărât, dacă, în plan semantic, realizează diferite grade ale „determinării” prin alte determinări sintactice: Ioana a plecat cu același (acest) tren. Ioana a plecat cu trenul de noapte. La genitiv-dativ, substantivele precedate de prepoziții primesc morfemul determinării maxime: deasupra case-i, în jurul lacu-lui etc. sau morfeme ale celorlalte grade de determinare, dacă primesc alte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a plecat cu același (acest) tren. Ioana a plecat cu trenul de noapte. La genitiv-dativ, substantivele precedate de prepoziții primesc morfemul determinării maxime: deasupra case-i, în jurul lacu-lui etc. sau morfeme ale celorlalte grade de determinare, dacă primesc alte determinări sintactice: deasupra aceleiași (acestei) case deasupra unei case (2) Fără conținut lexical propriu, prepozițiile se caracterizează printr-un plan semantic specific (cu diferite grade de abstractizare, manifestat în gradul de dezvoltare a „polisemiei” lor sintactice), lipsit de autonomie, dependent sau într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de determinare, dacă primesc alte determinări sintactice: deasupra aceleiași (acestei) case deasupra unei case (2) Fără conținut lexical propriu, prepozițiile se caracterizează printr-un plan semantic specific (cu diferite grade de abstractizare, manifestat în gradul de dezvoltare a „polisemiei” lor sintactice), lipsit de autonomie, dependent sau într-un raport de continuitate (sau numai compatibilitate) semantică, (1) pe de o parte, cu conținutul lexical al termenului pe care îl preced, (2) pe de alta, cu funcția sintactică pe care acest termen o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dezvoltare a „polisemiei” lor sintactice), lipsit de autonomie, dependent sau într-un raport de continuitate (sau numai compatibilitate) semantică, (1) pe de o parte, cu conținutul lexical al termenului pe care îl preced, (2) pe de alta, cu funcția sintactică pe care acest termen o realizează. La primul nivel, descris de planul semantic al termenului dependent, rămân indiferente (sau relativ indiferente) la conținutul lexical câteva din prepozițiile simple, cele mai abstracte: de, în, la etc.: „Mă simt legat prin sete
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în continuitatea conținutului lexical al termenului dependent prin trăsăturile lor semantice definitorii (sau prin una din fascicolul de trăsături din care se constituie planul lor semantic). Aceste trăsături semantice se înscriu cu deosebire în principalele câmpuri semantice, descrise în plan sintactic de un circumstanțial: spațialitate, temporalitate, cauzalitate, finalitate etc. Se adaugă asociativitatea, în diferitele ei variante sintactice. În interiorul acestor câmpuri semantico-sintactice, descrise, adesea la un nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fascicolul de trăsături din care se constituie planul lor semantic). Aceste trăsături semantice se înscriu cu deosebire în principalele câmpuri semantice, descrise în plan sintactic de un circumstanțial: spațialitate, temporalitate, cauzalitate, finalitate etc. Se adaugă asociativitatea, în diferitele ei variante sintactice. În interiorul acestor câmpuri semantico-sintactice, descrise, adesea la un nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar și substantivali): Mă duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
principalele câmpuri semantice, descrise în plan sintactic de un circumstanțial: spațialitate, temporalitate, cauzalitate, finalitate etc. Se adaugă asociativitatea, în diferitele ei variante sintactice. În interiorul acestor câmpuri semantico-sintactice, descrise, adesea la un nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar și substantivali): Mă duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu, prin trăsăturile lor semantice proprii, diferite aspecte ale spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivali): Mă duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu, prin trăsăturile lor semantice proprii, diferite aspecte ale spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție - termen dependent. Termenul caracterizat prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic al regentului (verb, substantiv) o dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice este asigurat de raportul semantic prepoziție - substantiv (adverb) etc.; interpretarea lingvistică a realității extralingvistice este orientată de caracterul polisemantic al prepozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție - termen dependent. Termenul caracterizat prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic al regentului (verb, substantiv) o dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice este asigurat de raportul semantic prepoziție - substantiv (adverb) etc.; interpretarea lingvistică a realității extralingvistice este orientată de caracterul polisemantic al prepozițiilor, care vin în aceeași relație sintactică cu un fascicol de trăsături semice care adâncesc, nuanțează, definitivează sensul general, din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice este asigurat de raportul semantic prepoziție - substantiv (adverb) etc.; interpretarea lingvistică a realității extralingvistice este orientată de caracterul polisemantic al prepozițiilor, care vin în aceeași relație sintactică cu un fascicol de trăsături semice care adâncesc, nuanțează, definitivează sensul general, din perspectiva unor opoziții care se interferează: interior/exterior, vertical/orizontal, punct de plecare/punct de sosire etc. Interioritate 1. • asumare (punct de sosire): în, înăuntrul Am intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prin prepoziții compuse, formate din doi termeni, dimensiunea spațială/temporală este introdusă în interval/durată: de la... până la: de la gară pân’la moară de... până: de aici până acolo de vineri până luni La cel de-al doilea nivel, al funcției sintactice pe care o realizează termenul lexical în structura enunțului, prepoziția este dependentă, în primul rând, în mod relativ, de cele două categorii principale impuse de regent: atribut/complement (inclusiv circumstanțial). În dezvoltarea relației de dependență care generează cele două categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenul lexical în structura enunțului, prepoziția este dependentă, în primul rând, în mod relativ, de cele două categorii principale impuse de regent: atribut/complement (inclusiv circumstanțial). În dezvoltarea relației de dependență care generează cele două categorii de funcții, în exprimarea sintactică a spațialității și temporalității, termenul atribut este precedat de o prepoziție compusă, formată din prepoziția simplă de și prepoziția proprie termenului circumstanțial: A așezat cărțile pe masă. / Cărțile de pe masă sunt ale tale. A sădit un tei între doi stejari
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casă le-a dus în grădină. Floarea a ieșit la lumină dintre pietre. Floarea dintre pietre e o floare de in. În dezvoltarea relației de dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza - circumstanțial de cauză în caz de - circumstanțial condițional în ceea ce privește - circumstanțial referențial etc. Prepoziția în structura frazeitc "Prepozi]ia în structura frazei" În enunțurile în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza - circumstanțial de cauză în caz de - circumstanțial condițional în ceea ce privește - circumstanțial referențial etc. Prepoziția în structura frazeitc "Prepozi]ia în structura frazei" În enunțurile în care funcțiile sintactice se realizează prin constituenți propoziționali, prepozițiile preced pronumele sau adverbele relative pe baza acelorași exigențe ale continuității (compatibilității) semantice; prepoziția este cerută de funcția sintactică a propoziției și nu a termenului - pronume sau adverb în propoziția pe care o introduc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]