3,862 matches
-
posibilă cucerirea puterii în mod legal. Cu toate acestea, pînă la izbucnirea Primului Război mondial, ei se dovedesc neputincioși în găsirea unei soluții la problemele ridicate de naționalism: exacerbarea capătă asemenea proporții încît, înainte de 1914, provoacă un conflict deschis între socialiștii de limbă germană și cei de origine cehă. În timpul congresului de la Brunn (1899) s-a căutat o tentativă de compromis și de luptă împotriva acestor forțe centrifuge, dar ea a fost sortită eșecului. Perspectiva unei Federații de naționalități care să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
iar nouă ani mai tîrziu, apare Confederația Generală a Muncii (LO) care reunește 60.000 de lucrători. Strînsa legătură dintre partid și sindicat are la bază o orientare reformistă care combină acțiunea parlamentară cu lupta pentru sufragiul universal. Progresia aleșilor socialiști este regulată: 17 în 1905, 35 în 1908, 64 în 1911 și 73 în 1914. Pînă la Primul Război mondial, socialiștii suedezi se vor confrunta cu o singură criză majoră, greva generală din 1909, cînd 30.000 de muncitori revendică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și sindicat are la bază o orientare reformistă care combină acțiunea parlamentară cu lupta pentru sufragiul universal. Progresia aleșilor socialiști este regulată: 17 în 1905, 35 în 1908, 64 în 1911 și 73 în 1914. Pînă la Primul Război mondial, socialiștii suedezi se vor confrunta cu o singură criză majoră, greva generală din 1909, cînd 30.000 de muncitori revendică o creștere salarială pe care o motivează prin avîntul economic al țării lor. Eșecul acesteia antrenează o scădere a efectivelor partidului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
economic al țării lor. Eșecul acesteia antrenează o scădere a efectivelor partidului (60.000 de militanți față de 112.000) și ale sindicatului (85.000 față de 162.000), dar această regresie nu este decît momentană. Tendința se inversează foarte repede și socialiștii suedezi își reiau progresia. Ei trebuie să facă față adesea la critica de stînga a anumitor grupări de tineret, restrînse ca număr. Situația este complet diferită în Danemarca, țară esențialmente rurală și dacă o uniune democratică socialistă se constituie aici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
complet diferită în Danemarca, țară esențialmente rurală și dacă o uniune democratică socialistă se constituie aici încă din 1878, ea va trebui să aștepte douăzeci de ani pentru a putea fi consolidată de o organizație sindicală structurată pe naționalități. Influența socialiștilor în viața politică rămîne totuși limitată: ei se prezintă în special ca o forță de sprijin al guvernului radical condus de Theodore Zahl (1901 apoi 1913), caracterizîndu-se printr-o politică dintre cele mai reformiste. În Norvegia, revendicările muncitorești au fost
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Cameră unică, aleasă de către reprezentanți de ambele sexe; acest rezultat se datorează unei alianțe dintre burghezie și proletariat care nu va mai exista după 1906. O dată cu succesul obținut, reapar și antagonismele care favorizează o nouă extindere a socialismului: în 1907, socialiștii introduc 80 de deputați în Dietă și, în ciuda unor mai multe dizolvări ulterioare ale acesteia, își mențin pozițiile. Ei dispun în acest moment de cel mai mare număr de aleși parlamentari din Europa. Finlanda rămîne totuși o țară puțin industrializată
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
îndrepta curînd, tot mai mult, spre omologul său german. Două elemente principale condiționează existența socialismului belgian. Unitatea națională recent înfăptuită (1830) nu a reușit să elimine diversitatea structurală și culturală a acestei țări : chestiunea lingvistică este pusă cu acuitate și socialiștii trebuie să țină cont de acest lucru. Pe de altă parte, contrar mișcării muncitorești franceze, socialiștii belgieni au reușit să treacă peste ruptura brutală a Comunei din Paris, însă, cu toate acestea, clasele posesoare sînt ostile oricărei reforme politice sau
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Unitatea națională recent înfăptuită (1830) nu a reușit să elimine diversitatea structurală și culturală a acestei țări : chestiunea lingvistică este pusă cu acuitate și socialiștii trebuie să țină cont de acest lucru. Pe de altă parte, contrar mișcării muncitorești franceze, socialiștii belgieni au reușit să treacă peste ruptura brutală a Comunei din Paris, însă, cu toate acestea, clasele posesoare sînt ostile oricărei reforme politice sau sociale: lupta pentru sufragiul universal, lungă și aprigă, se va termina victorios abia în 1914. Doi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sindicatelor muncitorești (în uzine, tribunale și presă) pentru ca un anumit număr de militanți să se preocupe de o organizare mai "politică". Ca urmare a alegerilor din 1906, aproximativ 40 de deputați înființează Partidul Laburist (Labour Party), mai degrabă socializant decît socialist, bineînțeles muncitoresc, dar relativ separat de masele populare și urbane pînă la declanșarea Primului Război mondial. Angajați în principal în acțiunea parlamentară, conducătorii acestuia nu sînt în măsură să răspundă aspirațiilor numeroșilor lucrători, atrași tot mai mult de formele de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fi în măsură de a regăsi la sfîrșitul anului 1880 o exprimare politică, chiar dacă mai multe congrese muncitorești, de orientare diferită, reușesc încă din 1876 să se unifice. La acea dată, mișcarea muncitorească este împărțită în multiple tendințe: colectiviști, anarhiști, socialiști, reformatori convinși (barberetiști) se alătură și își dispută rîndurile. O dată cu întoarcerea comunarzilor, amnistiați începînd cu 1880, organizarea politică va putea trece la un stadiu superior, iar orientările strategice se vor putea preciza și, în același timp, diversifica. Primul congres muncitoresc
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de cele marxiste, contrar a ceea ce s-a afirmat adesea. El deschide o perioadă de înflorire și de redefinire a mișcării socialiste din Franța. La inițiativa lui Jules Guesde 22, în același an este creată o Federație a Partidului Muncitorilor Socialiști Francezi. Jules Guesde se află în legătură cu K. Marx ale cărui idei încearcă să le răspîndească în Franța, dar este adevărat sub o formă schematică și dogmatică. Federația va dispare foarte repede datorită plecării cooperatorilor, a pozitiviștilor și a radicalilor, apoi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
prin credința într-o democrație directă. Pentru Vaillant, diferența dintre partid politic și sindicat trebuie să fie radicală, lucru susținut și de camarazii săi, organizați din 1888 în cadrul Comitetului Central Revoluționar, devenit în 1898 Partidul Revoluționar Francez. Alături de aceste organizații, socialiștii independenți Millerand și Viviani fiind cei mai cunoscuți vor provoca în cadrul socialismului francez o gravă criză revizionistă, asemănătoare cu cea prin care trece și social-democrația germană: o dată cu afacerea Dreyfus, ei devin susținătorii unei colaborări deschise cu republicanii, mai întîi pentru
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Această orientare dă naștere în congresul general al organizațiilor socialiste din octombrie 1899, reunit în sala Japy din Paris, la numeroase dispute, încheiate nu fără dificultate, cu un compromis: dacă principiul fundamental al luptei de clasă, care interzice intrarea unui socialist într-un guvern burghez este reafirmat, această eventualitate poate să fie totuși acceptată în "împrejurări excepționale". În același an, A. Millerand face pasul hotărîtor și devine ministru al Comerțului. Evoluția situației, noile greve, reacția guvernamentală și redeschiderea "cazului Millerand" duce
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
marxism, dar nu din cel dogmatic, specific lui Jules Guesde, pe care treptat îl înlocuiește, el devine, de la constituirea SFIO și pînă la Primul Război mondial, simbolul personificat al socialismului francez. Acesta din urmă progresează: de la 52 în 1906, deputații socialiști sînt în număr de 103 în 1914, iar efectivele Partidului se triplează în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului francez realizată în cadrul SFIO nu trebuie să șteargă distanța care există între acest
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de aceeași așezare a maselor și nici de o putere asemănătoare cu cea a omologilor săi germani sau din Europa de Nord. Această împărțire între partid politic și sindicat este încă și mai vizibilă în Italia și Spania. Înainte de 1859, liberalii și socialiștii italieni s-au confruntat mai întîi cu problema unității naționale. Fără să fi fost vreodată socialist, G. Mazzini a influențat puternic mișcarea socialistă italiană prin faptul că a intuit prin Risorgimento* rolul esențial jucat de clasa muncitoare în viitoarea Italie
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Activă pînă în 1876, ea predică acțiunea violentă și directă, dar în curînd această orientare va fi pusă în discuție printre membrii săi și, în 1880, în momentul în care dificultățile economice ale Italiei se înmulțesc, Federația "explodează". Anarhiștii și socialiștii se separă unii de alții, iar Partidul Socialist Italian, fondat în august 1892, devine un produs al acestei crize, găsindu-și liderul în persoana lui Filippo Turati și teoreticianul în cea a lui A. Labriola. În noua organizație fuzionează socialismul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și în cazul organizării diferitelor clase muncitorești, se va impune, în funcție de țară, diversitatea situațiilor. De timpuriu, încă de la Congresul de la Zürich din 1893, o Comisie agrară încearcă să pună bazele unei coordonări a intervenției în direcția țărănimii. Se pare că socialiștii danezi au fost primii care s-au ocupat de această chestiune și au considerat o prioritate intervenția în mediul rural. De altfel, în numai un deceniu, numărul țăranilor va crește vertiginos în cadrul acestui partid: de la 3000 dintr-un efectiv total
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
asemănătoare în Italia, al cărei răsunet se face simțit în această țară danubiană. Cu toate acestea, Partidul Socialist este aproape inexistent printre rîndurile țăranilor români. Într-un mod și mai diferit încă, după ce s-au structurat mai întîi în orașe, socialiștii germani și maghiari avansează apoi la sate. În partidele francez, belgian, olandez, bulgar și sîrb, situația este discutată și decisă de o manieră aparte, în cadrul unui congres, spre deosebire de Italia, unde o organizație țărănească regională și autonomă, cea din Mantova, alege
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din Mantova, alege să adere la partid încă de la înființarea acestuia. În toate aceste cazuri, o voință comună prezidă alegerile făcute: răspîndirea socialismului, fie că este vorba sau nu despre țări în care votul universal s-a introdus. Totuși, cu excepția socialiștilor danezi care-și continuă în mod regulat intervenția pînă în 1914, acest demers este adesea întrerupt, la scurt timp de la începutul său, datorită represiunii pe care o declanșează sau a lipsei generalizate de interes din partea militanților. Scindări bruște apar în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
continua această inițiativă. Ziare cu conținut specific țărănesc au apărut încă din 1888 în România și Danemarca, în 1893 în Germania (mai exact în Bavaria), și în 1894 în Belgia și Franța. Ele ilustrează foarte bine diversitatea orientărilor susținute de socialiști: în timp ce danezii, olandezii și francezii vor împărțirea pămînturilor, socialiștii români, italieni, croați și ruși speră să cîștige masele de țărani de partea lor prin cooperativizare și înmulțirea cooperativelor. Toți doresc să unească țărănimea împotriva agresiunii capitaliste, ceea ce, în majoritatea cazurilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
apărut încă din 1888 în România și Danemarca, în 1893 în Germania (mai exact în Bavaria), și în 1894 în Belgia și Franța. Ele ilustrează foarte bine diversitatea orientărilor susținute de socialiști: în timp ce danezii, olandezii și francezii vor împărțirea pămînturilor, socialiștii români, italieni, croați și ruși speră să cîștige masele de țărani de partea lor prin cooperativizare și înmulțirea cooperativelor. Toți doresc să unească țărănimea împotriva agresiunii capitaliste, ceea ce, în majoritatea cazurilor, rămîne doar un gînd frumos, avînd în vedere varietatea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
auzite. Marile probleme: revizionismul, colonialismul, lupta pentru pace Din punct de vedere cronologic, pînă în 1914, istoria Internaționalei a II-a și a socialismului european, gravitează în jurul a trei perioade distincte 32. Pînă în jurul anului 1895, în marea lor majoritate, socialiștii europeni sînt convinși de caracterul nemilos al viitoarei revoluții: avînd în vedere "legile naturale ale societății", formulate de marxism, capitalismul se îndreaptă inevitabil către prăbușire și dispariție. Această afirmație sau această speranță? este de altfel împărtășită și de anarhiști, optimiști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de prosperitate și dezvoltare: această răsturnare conjuncturală contribuie la grăbirea crizei revizioniste, care va genera, îndeosebi în Germania, Franța, și într-o mai mică măsură în Rusia, numeroase dispute în cadrul mișcării, fără însă a o zdruncina prea tare. În rîndurile socialiștilor germani, Eduard Bernstein, care a frecventat și pe socialiștii reformiști ("Fabian Society" la Londra, "socialiștii de la catedră" în Germania) publică după moartea lui Engels o serie de articole intitulate Les problèmes du socialisme. El își expune pe larg punctul de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
grăbirea crizei revizioniste, care va genera, îndeosebi în Germania, Franța, și într-o mai mică măsură în Rusia, numeroase dispute în cadrul mișcării, fără însă a o zdruncina prea tare. În rîndurile socialiștilor germani, Eduard Bernstein, care a frecventat și pe socialiștii reformiști ("Fabian Society" la Londra, "socialiștii de la catedră" în Germania) publică după moartea lui Engels o serie de articole intitulate Les problèmes du socialisme. El își expune pe larg punctul de vedere la Congresul SPD de la Stuttgart, din 1898, și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
îndeosebi în Germania, Franța, și într-o mai mică măsură în Rusia, numeroase dispute în cadrul mișcării, fără însă a o zdruncina prea tare. În rîndurile socialiștilor germani, Eduard Bernstein, care a frecventat și pe socialiștii reformiști ("Fabian Society" la Londra, "socialiștii de la catedră" în Germania) publică după moartea lui Engels o serie de articole intitulate Les problèmes du socialisme. El își expune pe larg punctul de vedere la Congresul SPD de la Stuttgart, din 1898, și își definește doctrina într-un mod
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]