2,462 matches
-
ei. Rahat. Dacă Stephen ieșea și îl vedea vorbind cu Darcey McGonigle - Dumnezeu știe ce și-ar fi închipuit. După ce îl amenințase că o să-l omoare dacă nu se poartă cum trebuie cu Nieve, Aidan nu voia ca viitorul lui socru să îl vadă cu fosta lui iubită, chiar dacă era doar o coincidență oribilă asupra căreia nu avea nici un control. —Trebuie să intru, zise el la repezeală. E Stephen. Trebuie să - nu ne poate vedea împreună. —Aidan... —Serios. Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își spuse să nu fie prost. Stephen avea să se întrebe ce i se întâmplase și ultimul lucru care îi mai trebuia acum era să-și pună bătrânul întrebări. Așa că Aidan se urcă la volanul Golfului și își urmă viitorul socru pe șoseaua principală. Dar nu putea să și-o scoată pe Darcey din cap. Și, aducându-și-o aminte, cum stătea la masă cu ceașca de cafea în față, își dădu seama că brațul și piciorul îi erau în ghips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înalte dacă înoți într-un bazin...aurifer ! 63. Fără riscul de-a greși major, se poate afirma că bănuțul, este fiul mai mic sau nepotul Marelui Ban...al Craiovei?! 64. Mare rușine, tinere! Te-ai prezentat fără jenă în fața viitorilor socri, beat...de fericire ! 65. Marii stâlpi din beton au fost adânc înfipți în pământ, bătându-i cu un puternic berbec...Merinos ! 66. Numai cei deja beți și snobii pot fi îmbătați ușor, la o beție...de cuvinte ! 68. Oricât ar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
fie pedepsiți. Nu vă contrazic. Continuați, vă rog. Marlene Încuviință din cap: — În cele din urmă, el și-a Îndreptat atenția către Sindicatul Muncitorilor Oțelari, și Încă de la Început a luat cunoștință de anumite zvonuri care-l priveau pe Însuși socrul său, Hermann Six. Inițial, nu le-a acordat atenție. Dar apoi, aproape peste noapte, a fost cât se poate de hotărât să-l distrugă pe acesta. După o vreme, asta a devenit o obsesie. — Când s-a Întâmplat asta? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Plătind dobânzi mici la depozitul bancar În detrimentul muncitorilor, banca putea să cosmetizeze registrele. — Frumos și curat, așadar, am remarcat eu. — Asta e numai jumătate din ce făcea, zise ea cu un fel de chicotit revoltat. Paul suspecta, de asemenea, că socrul său jongla cu fondurile sindicatului, astfel Încât să-i rămână ceva pe deasupra. Și că supratranzacționa. — Supratranzacționa... Ce Înseamnă asta? — Vinderea repetată de mărfuri și acțiuni și cumpărarea altora, astfel Încât de fiecare dată să se poată cere procentajul legal, comisionul la tranzacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o să-l părăsească, dar nu a vrut. Refuza să creadă că el nu va Învăța să o iubească din nou. Așa că a rămas cu el. — Dar Între timp, el s-a pus să te distrugă pe dumneata, propriul lui socru. — Exact, Întări Six. Iar În tot aceast timp, a stat acolo În căminul confortabil pe care li-l asiguraseră banii mei. Dacă Grete l-a omorât, cum spui dumneata, atunci cu siguranță trebuia să se aștepte la asta. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o spre patul somptuos pregătit de doică, avea în minte un singur gând, teribil: că el avea să trăiască sau să moară, în funcție de ce avea să se întâmple în nopțile următoare. Supraviețuirea lui depindea de visele dinastice ale ambițiosului său socru. Întreaga Romă aștepta, de la el și de la trupul acela căruia îi descoperea farmecele banale, moștenitorul imperiului. Îl aștepta cât mai curând, înainte ca bătrânul împărat să moară. Și fiindcă între el și mireasa adoelscentă nu fusese vorba nici o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grupul conspiratorilor era cuprins de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui Calpurnius Piso, „care poartă numele odios al ucigașului tatălui tău și a moștenit locul acestuia în Senat, precum și bogățiile sale“, ceruseră zilnic informații despre boala lui, „fără să dorească însă ca tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noaptea aceea, spunea, n-ar fi putut adormi fără ea. Și voia s-o ia de soție. Calpurnius Piso se ridică deodată, își aranjă încet tunica, apoi se întinse la loc, fără să privească pe nimeni. Senatorul Junius Silanus, fostul socru care pierduse puterea, stătea alături de el și, fără a-și întoarce capul, îi puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primejdioasă capacitate de a se preface și de a țese planuri. Înțeleseră că viața le era amenințată. După puțină vreme, Callistus îl anunță pe Împărat: — Iată vestea cea mai neliniștitoare dintre toate, Augustus: Calpurnius Piso și Junius Silanus, fostul tău socru cu neputință de consolat, l-au găsit împreună cu Sertorius Macro pe băiatul acela prost, Geminus, pe care Tiberius, după ce și-a pierdut uzul rațiunii, l-a introdus în testamentul său. — Băiatul acela e prost. Ce poate să vorbească el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convinsă, iar eu, fără să i-o mărturisesc vreodată, am fost supărat pe ea pentru că m-a neglijat cu atâta ușurință. Ziua nu era dintre cele mai frumoase. Soarele rămânea sufocat în spatele unei grămezi de nori calcaroși de formă indefinită. Socrii mei, de curând întorși dintr-o croazieră pe Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eu probabil că m-am născut de multe ori în mâinile ei, fără să-mi dau seama. Stăteam așa, cufundat în tăcerea vieții familiare. Aici eram un om liber, nu aveam nevoie să mă ascund. Lumea mă cunoștea, soția mea, socrul meu, toți mă cunoșteau. Și totuși, acum mi se părea că aceasta era viața paralelă, nu cealaltă. Viața cu Italia, în șoaptă, în izolare, era cea adevărată. Clandestină, fără orizont, speriată, dar adevărată. O femeie făcea baie în mare, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămânea însă în ochi mirajul ei, figura aceea istovită care se apropia împrăștiind nisipul la fiecare pas. Apoi am reînceput să aud zgomotele din jurul meu, adierea vântului care bătea din nou, poveștile soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când te apropii cu barca de mal și începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej uscat, până când, amețit, cade fără zgomot pe pământ. După cină, părinții Elsei au plecat și eu am pornit-o imediat după ei. Elsa mă rugase să-i însoțesc până la primele lumini ale orașului. Socrul meu conducea încet pe străzile întunecate pe care nu le cunoștea prea bine. Observam prin parbriz cele două capete nemișcate, mute. La ce se gândeau? Poate la moarte, nu-i greu să te gândești la moarte duminică seara. Sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și să mă las din nou în voia vieții, o viață diferită, în care poate n-aș mai fi avut timp să ajung din urmă figurile acelea bătrâne. Am tras de volan și m-am oprit pe marginea străzii. Mașina socrilor mei dispăru din fața mea după o curbă întunecată. În seara aceea simțeam că voi muri tânăr și că Italia era un dar la care nu voi renunța. — Cum ai reușit să găsești casa? — Am mers pe plajă. — De ce? — Vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
părăsit nici atunci când era mort. Chipul zbârcit, fără dorințe de-acum, păstra aroganța chiriașului său defunct. Eu eram o nereușită copie pierdută, un domn trist cu un chip de pasăre răpitoare. În ziua de Crăciun nu am rămas în casa socrilor mei pentru tombolă, la care, de la o anumită oră, se adăugau noi oaspeți, cu fețele sătule și somnoroase. I-am dat vecinului meu cartelele pe care le aveam în față și am ieșit să iau o gură de aer. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat în timpul războiului. Copiii pe biciclete sunt teama mea cea mai mare. Mi-i imaginez lovindu-se de capota lucioasă a Buickului meu. Îi văd alunecând sub cauciucurile dungate. Am cotit de pe Algonquin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Norman făcuse Facultatea de Medicină, dar eu citisem Goethe și Schiller „în original“. El era un specialist, dar eu făceam mai mulți bani. Prima persoană pe care Madeleine a sunat-o când a aflat de premiu a fost tatăl ei. Socrul meu aprecia titlurile cumnatului meu, Norman Fine, doctor în medicină, membru al colegiului medicilor, dar la mine îi plăcea ceea ce el numea spiritul meu întreprinzător. Respecta familiaritatea lui Norman cu subiecte ca viața și moartea, dar disprețuia puțin ignoranța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întreprinzător. Respecta familiaritatea lui Norman cu subiecte ca viața și moartea, dar disprețuia puțin ignoranța lui față de greutățile vieții. Mă iubea, spunea el din când în când, ca pe un fiu, chiar dacă eram un shagetz 1. V-am spus că socrul meu era un bărbat care se realizase prin propriile puteri? Premiul m-a făcut să îmi doresc să îi spun propriului meu tată, deși mă gândeam foarte rar la el sau la mama în perioada aceea. La ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
organizație să nu promită că va îndrepta vechile greșeli. Oamenii ar trebui să știe mai bine. Nu poți îndrepta vechile greșeli. Totuși, era o treabă tristă să electrocutezi un cuplu obișnuit, o mamă și un tată, evrei, așa cum sublinia mereu socrul meu, de parcă afiliația lor religioasă ar fi fost responsabilă nu numai pentru supliciul lor, dar și pentru rușinea lui. Nu poți să le ai pe amândouă, aș fi vrut să îi spun. Dacă sunt niște țapi ispășitori nevinovați, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de norocoși. Cei mai mulți oameni nu au șansa de a se salva sau de a-și salva familia. Am închis radioul. Familia Rosenberg nu avea nimic de-a face cu mine. Nici măcar nu eram stigmatizat prin asocierea de ordin religios, cum socrul meu părea să creadă că este, deși recunosc că vechile obiceiuri mor greu. Instinctul meu încă mai împărțea lumea în evrei și neevrei. Singura diferență era că acum eram de partea sigură. Am luat-o pe Seminole Road. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu. Apoi și-a amintit cu cine avea de-a face. Evreii își numeau copiii după rudele moarte, neevreii, după ei înșiși. — Doar dacă, bineînțeles, nu vrei să îi spui Peter. O să îi scoată din sărite pe ai mei. Pentru socrii mei, să îți numești copilul după o persoană în viață era ca și cum ai fi invitat soarta să o lovească pe loc, dar Madeleine nu era superstițioasă și începusem să îmi dau seama că nu îi displăcea chiar atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-i în dezordine de sub bonetă își ridică privirea. O ușoară lovitură în geam îi atrăgea atenția, dar țipetele unui copil nu. Am arătat spre fiul meu. Ea stătea și se uita la mine. Vă rog, am șoptit. Cum îi place socrului meu să spună, prinzi mai multe muște cu miere decât cu oțet. A clătinat dezaprobator din cap, dar a făcut câțiva pași către pătuț și l-a ridicat pe David. N-a avut nevoie decât de câteva minute de mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un fiu, un fiu necircumcis care nu va fi niciodată confundat cu un evreu, nu conta ce zicea Madeleine. Luasem decizia corectă. M-am dus la bufetul din sufragerie, am luat sticla de Chivas Regal pe care o aduce mereu socrul când vine în vizită, deși nici el nu e un băutor mai mare decât mine, și mi-am umplut pe jumătate un pahar. Când m-am întors în bucătărie, mi-am zărit reflexia în ferestrele mari din zona de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]