4,882 matches
-
de ce veni. Strecurându-mă cu greu prin toată acea mulțime, am văzut multe chipuri cunoscute, dar cuprinse de teamă și de neliniște, căci cei care erau atunci printre noi, asemeni unor statui gigantice, au cauzat masacrele cu care s-au soldat ultimele revolte ce au avut loc în mai multe colțuri ale Uniunii. Acum erau și printre noi și aveam motive serioase de îngrijorare, căci erau capabili să ne măcelărească și pe noi la auzul oricărui cuvânt care instiga la revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
celorlalți. Acum, eu eram nucleul și ei erau sateliții ce orbitau în jurul meu. Puteau să mă ajute, trebuiau să mă ajute de fiecare dată când era necesar sau când le ceream eu. Orice încercare de a-mi prelua puterea se solda cu Uitarea. Astea erau regulile. Mai simplu de atât nu se poate. Această "simbioză" avea avantaje pentru ambele părți. Eu mă bucuram de experiența lor, care nu era de neglijat, și îmi trăiam viața, iar ei mă ajutau cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu-l mai iubea la fel ca înainte pe Herodes. De când și-a ucis nebunul fiii, soldații îl priveau cu suspiciune. Idolii lor mult iubiți au fost, după cum știi, Aristobulus și Alexandru, tatăl și unchiul prințesei Mariamne. Iar eu eram soldat. Trebuia să respect ultima dorință a regelui. Am dat ordin oștenilor să-l slujească pe Archaelaus și să lupte alături de romani, însă când au auzit că procuratorul Sabinius a pus mâna ca un hoț ordinar pe 400 de talanți din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tânărului cu ochiul și-i aplică o palmă zdravănă pe umăr. N-ai apărut tu în fruntea unei armate de foști sclavi, obiș nuiți doar să stingă incendii și să înăbușe mișcările la Roma? Hohotește cu gura până la urechi: — Halal soldați! Antrenați, disciplinați și cu experiență! Velleius tace prudent, Nero însă replică iute: — Sclavii au fost înrolați din lipsă de cetățeni tineri. Dar în sinea sa își înghite cu greu nemulțumirea. Mare pros tie, aceste recrutări extraordinare. S-a trezit peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și legea minelor 2296. După închiderea sesiunii parlamentului, Dimitrie A. Sturdza a convocat o adunare populară la Băile Eforiei în aceeași zi în care fusese convocată și o întrunire a opoziției la Dacia. În aceste condiții, au avut loc confruntări soldate cu răniți între participanții la cele două adunări. Acest fapt l-a determinat pe regele Carol I să nu-l mai susțină la conducerea guvernului pe Dimitrie A. Sturdza, acesta prezentându-și demisia din funcția de prim-ministru. În condițiile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu mare greutate iar operațiunile militare au încetat la 31 iulie 1913, dată la care a fost semnat un armistițiu. Pe frontul sârbo-bulgar bătălia decisivă s-a desfășurat în perioada 17/30 iunie-26 iunie/9 iulie 1913 și s-a soldat cu retragerea trupelor bulgare până la Țarskoe Selo. Operațiunile militare de pe frontul sârbo-bulgar au prefațat, la scară redusă, războiul de tranșee specific primei confagrații mondiale. În cursul operațiunilor militare de pe frontul sârbo-bulgar pierderile umane s-au ridicat la 16 000 de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
deloc legați de mitralierele lor, cunoscuții ăștia nu fură deloc mișcați de poveștile lui. Krebs căpătă acea greață care vine când minți sau exagerezi importanța unor experiențe, așa că atunci când se-ntâlnea din Întâmplare cu vreun alt bărbat care chiar fusese soldat și, la vreun dans, schimbau câteva cuvinte-n garderobă, lua poza degajată a soldatului trecut prin multe, aflat printre alți soldați, și spunea că i-a fost mereu foarte frică, Înfiorător de frică. Astfel a pierdut totul. În perioada asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vânt și ținând undițele. Haideți, spuse. Duc eu undițele. Ce contează dacă mă vede cineva cu ele? N-o să se ia nimeni de noi. Nu se ia nimeni de mine În Cortina. Mă știu cu ăia de la municipio. Am fost soldat. Toți din orașu’ acesta mă plac. Vând broaște. Și ce dacă-i interzis pescuitul? Nu contează. Chiar deloc. Nici o problemă. Păstrăvi mari, vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu. Orașul rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dându-i fotografia Înapoi. — Aveți Încredere? — Nu, spuse maiorul. Mai erau trei băieți cam de vârsta mea care veneau zilnic. Toți trei erau din Milano și unul voria să fie avocat, celălat pictor și al treilea chiar vrusese să fie soldat; după ce terminam ședințele la aparate, mergeam uneori Împreună la Café Cova, care era lângă Scala. Atunci o luam pe drumul mai scurt, prin cartierul de comuniști, pentru că eram patru. Lumea nu ne suporta, pentru că eram ofițeri, și când treceam puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
De ce nu-l trimiți jos cu telefericul? — Da’ cine ești tu să mă iei la Întrebări? Ești cumva superiorul meu? Ești cumva cel care comandă acest post de prim ajutor? Fii amabil și răspunde-mi. Toți cei din cameră erau soldați, nu mai era nici un ofițer de față. — Răspunde-mi, spuse doctorul, ținând un ac cu forcepsul. Răspunde-mi. — Să te fut. — Așa. Deci așa zici. Bine. Bine. Mai vedem noi. Locotenetul de artilerie se ridică-n picioare și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
protecția dumneavoastră, v-aș ruga să rămâneți În autocar. Siguranță? Protecție? Aceste cuvinte În sine Îi făceau pe prietenii mei să se simtă În nesiguranță și neprotejați. Walter adună pașapoartele, se dădu jos și se Îndreptă spre o cabină. Afară, soldați În uniforme de camuflaj, cu puștile la vedere, deschideau portbagaje, dădeau jos cutiile și valizele legate deasupra mașinilor. Peste tot erau Împrăștiate haine pe care soldații le controlau. Cutii cu mâncare erau desfăcute. Câțiva soldați tot Împungeau o canapea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reușiseră ei să rămână izolați, ascunși Într-o lume secretă de a cărei existență nu știa nimeni, sperau ei. În ultimul an, podul fusese ridicat din două În două săptămâni, când aveau nevoie de provizii și simțeau că nu sunt soldați prin preajmă. Dacă soldații ar fi descoperit podul, tribul Karen ar fi alergat până la marginea fălcilor deschise În munte și s-ar fi aruncat. Mai bine așa decât să fie prinși, torturați și uciși. Și dacă nu apucau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai întâi la toaletă. Am căutat peste tot biroul șefului de stație, gândindu-mă că trebuia să fie o toaletă prin apropiere. Am trecut prin fața acestuia. Am văzut vreo trei conductori căzuți grămadă. Se pare că avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-am văzut de drumul meu spre toaletă. Apoi am urcat scările care duc la Ministerul Comerțului și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între timp au fost cărați afară conductorii pe care-i văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Sakata locuiește în Futamatagawa, prefectura Kanagawa. Stă într-o casă luminoasă și frumoasă împreună cu soția și mama lui. S-a născut în Shinkyō (astăzi Changchun), în Manciuria. Mama a lucrat la Centrul de Comandă al Armatei Kwantung. Tatăl a fost soldat și a murit în război (în timp ce era deportat în Siberia, s-a îmbolnăvit de tifos și a murit). Rămasă singură, mama și-a adunat forțele și s-a întors în Kumamoto, satul natal al tatălui, și s-a recăsătorit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
foarte neliniștiți. Ne temeam, ca și cum ar fi fost problema noastră personală. De aceea am fost foarte triști când am auzit că în dimineața de 20 martie 1995, la metrou a avut loc un atac cu gaz sarin, care s-a soldat cu multe victime. Centrul atacului a fost Kasumigaseki. Credeți că în clipa aia nu am simțit cu toții că era vorba de secta Aum? Cu toate stea, doar Poliția nu a putut realiza gravitatea situației. De aceea s-a ivit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Oare de ce se îndrăgostesc femeile de un bărbat urât și cu barbă?» Cam la asta se reduc discuțiile. Niște povestioare amuzante.Nimeni nu înțelege gravitatea situației. — Credeți că neglijența Poliției și a Justiției are legătură cu atacul cu gaz sarin soldat cu atâtea victime? Cred că Autoritatea Teritorială a trecut cu vederea cruzimea care se ascundea sub paravanul umorului etalat de secta Aum. Lucrurile pe care le făceau erau lipsite de sens, erau mai mult decât hilare, și nu au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de jumătate din locuitori cotonogiți fără milă în bătaie. Cele mai grele pierderi au fost înregistrate în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o prevedea. Tribunul poporului, Antonio José de Almeida, sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e deja plină de lume. Balamber râse: — Nu-ți fie teamă, o să ne facem loc. Dădu să se întoarcă spre ai săi ca să le dea ordine și să-i pună în mișcare, dar Canzianus întinse brațul și-l opri. Fusese soldat în tinerețe și știa bine ce ar fi însemnat să-i lase pe huni să intre în sihăstrie. Nu! Așteaptă: dacă animalele și bunurile lor le vreți, ei o să ți le dea de bună voie. O să strângă tot ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de mânie, Balamber îi vorbi lui Khaba, poruncindu-i să se ducă să calmeze centuriile. Se întoarse apoi din nou spre călugăr: — Tu n-ai fost din totdeauna călugăr, așa e? — Nu. Am fost... multe. O vreme am fost și soldat de cavalerie. Am luptat împotriva vizigoților, cu mulți ani înainte; am luat parte și la apărarea cetății Narbona. — Și cum de... — După ce s-a încheiat totul, mi-am luat soția și am venit să locuim în părțile astea. Am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a certat: i-a spus, după câte am înțeles, că a fost un prost că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în iarbă și puterile îl părăsiră cu totul. Trupul său, până puțin mai înainte încordat în ultima luptă, se relaxă și rămase zăcând nemișcat. în ochii lui Maliban, Sebastianus citi inutilitatea oricărui alt efort. în timp ce cobora cu mâna pleoapele tânărului soldat peste ochii stinși de acum, în el se ceva se rupse: strânse la piept trupul neînsuflețit și izbucni în plâns, sughițând și scuturând din cap, de parcă ar fi vrut să refuze acel sfârșit tragic. în tăcere, Maliban se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de jumătate din locuitori cotonogiți fără milă în bătaie. Cele mai grele pierderi au fost înregistrate în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în Găgăuzia și Transnistria, care au durat până în anul 1992, când Chișinăul a făcut un efort de a dezarma miliția separatistă și a declara starea de urgență în țară. Încercările Chișinăului de a prelua controlul asupra zonelor secesioniste s-au soldat cu escaladarea violențelor, care au dus la declanșarea unui război civil. Guvernul central al Moldovei s-a dovedit neputincios în fața rezistenței armate a Tiraspolului, sprijinită fățiș de Armata a 14-a a Rusiei. La 2 martie 1992, Republica Moldova devine membră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în zonă pentru supraveghere 11. Grupul de observatori militari din cele 4 state pentru supravegherea încetării focului a fost amplasat la Tighina, desfășurând o activitate normală timp de câteva săptămâni, până când au fost reluate operațiunile militare în perioada 20-25 iunie, soldate cu ocuparea Tighinei de forțele militare separatiste și, în general, cu tensionarea situației. La 24 mai 1992, la Lisabona (unde se desfășura cea de-a doua Conferință privind asistența internațională pentru statele C.S.I.), a avut loc întâlnirea cvadripartită a miniștrilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]