28,739 matches
-
o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci, pentru ce se află aici? tună din nou împărăteasa, de data aceasta adresându-i-se furnicoiului vătaf. A mers vreme îndelungată de-a lungul drumului, fără să strivească un singur soldat al colosalei armate a majestății tale. Apoi s-a abătut anume de la drum ca să ne urmeze. Era evident că gândurile lui vădeau o puternică dorință ascunsă. Nefericirea și neîmplinirea erau înscrise pe fața lui. Desigur, poate să fie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune rezistență crudelor ei căi, pe când undeva, în adânc, victoria era serbată rece și sec, asemenea răspunsului soldatului la felicitările superiorilor: Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-o parte, dezvăluind perspectiva unei camere necunoscute ca fiind dintr-un vis avut dinainte de Revoluție. Medicamentele or fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un patent să le legăm cu sârmă, să se audă muzica sferelor microcosmosului uman, cu nimic diferit de Univers decât prin mărime. Aminoacizii mărșăluiau într-o ordine de invidiat și de soldații Vaticanului, iar respingerea celor din partidul radicalilor, care încercau să se infiltreze, se făcea cu o eleganță seniorială, ducând în cele din urmă la ghemuirea, gen pisică, a tuturor lanțurilor peptidice în jurul moleculelor sanguine. Mioara număra pe abac albuminele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întrupați, Profesorul de franceză Jerome Liguer din Les Gens de Misar de Nicole Avril, Vlasi din Șampanie cu soia de Doina Popescu, Alain Robbe-Grillet, cu scuze pentru romanul său prost Proiectul pentru o revoluție la New York, Barba Yani Vanghelos și soldatul din Mesagerul de Mihai Giugariu, Marcel din Baby-Foot J. F. Caatmeur, Peer Gynt din Peer Gynt de Henrik Ibsen, Alexandru, călare pe Ducipal, Darius, regele Perșilor, mort, bătrâna Teodora, maica lui Mihai Viteazul, călugărița Teofana, episcopul de Rădăuți, Teodosie Barbovschi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari cu paștele mă-sii cu tot, dar nici noi nu eram proști, cunoșteam tactica șobolanilor, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau cunoscuți și văzuți, în '42, țin minte, ne-au pus să tragem satul la edec cu parâme groase pe tălpici de cedru, prin toate ținuturile mamei lor Rusia, împreună cu cei 14 soldați și un subofițer, santinelele noastre, care și acum sună de la telefoanele lor cu manivelă înapoi în trecut, la Moscova, fantome vii, de ele trebuie să avem grijă mereu, nici nu știi când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tânăra secretară, indecent de retrasă în atari situații de cod roșu, precauție preluată și de întreg staff-ul Consiliului Județean, dispăruseră. Se auzea comandantul Celulei de Criză urându-le prin stație petrecere frumoasă. Patru elicoptere Cobra au deversat trupe de soldați de la unitățile militare din Galați și Constanța. Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie zburătoare, după ce a făcut semnul lui Zorro pe cer cu fum verde, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în mină și dispărură fără să mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot din viitor! gândi paznicul și-i chestionă în limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură mormăind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare zi. Vreți să fiți români? Nu! răspundeam noi și strânsorile slăbeau. Nu? ne întrebau din nou. Nu! răspundeam noi. VREM SĂ FIM ROMÂNI IDEALI! Și urletele începeau. Toată Rusia era un monourlet românesc. Șoferoaica Liuba, care-i aproviziona pe soldați, ne îngrijea rănile. Când am ajuns cu Zagna trasă la edec pe pârloaga de lângă Vădeni, mirosea deja a Oxigen Românesc. Din 2000 rămăseserăm 60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și urletele începeau. Toată Rusia era un monourlet românesc. Șoferoaica Liuba, care-i aproviziona pe soldați, ne îngrijea rănile. Când am ajuns cu Zagna trasă la edec pe pârloaga de lângă Vădeni, mirosea deja a Oxigen Românesc. Din 2000 rămăseserăm 60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca și cei trei mari criminali ai omenirii de pe stânca smulsă din trupul mamei lor Rusia, iar când piloții parașutau alimente și aparatele de bord indicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Socului, știți zona aia, grupuri imense de la 23 August care scandează, baraje după baraje, demonstranții parlamentează cu militarii, Obor, Republicii, Armata e cu noi, de acum începe greul, cugetă Roja, aducîndu-și aminte că încă mai este îmbrăcat în hainele de soldat, trebuie să mă schimb, găsiți-mi ceva, se rezolvă dom’ Roja, zice Gulie cu un aer de ilegalist, ceva să vă vină bine și să vă țină cald, zice scurt și dispare pe ușă ca o nălucă. Mă strecor printre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
camelor, m-am săturat să tot aștept. Ai luat-o de tot razna, Delfinașule, nu te mai poți stăpîni, îi atrage Angelina atenția, pregătindu-se să calce pe dos un material proaspăt umezit. Marș acasă, șobolanilor! țipă Roja în direcția soldaților aliniați în poziție de drepți în fața lui care nu așteaptă alte ordine, rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate. Zero, negativ, zice Curistul, schimbînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înțeleagă? Măi să fie, face Roja pe surprinsul, nici acum nu vă dați seama ce tîmpenie ați făcut, le aduce aminte, făcîndu-le semn să privească în direcția intrării principale, razant cu gazonul împînzit de chiștoace și cioburi, frămîntat de bocancii soldaților, v-a luat ceva timp, mistreților, pînă să radeți tot, noroc că am avut o presimțire și am sărit într un taximetru, dacă aș mai fi întîrziat cîteva minute, ați fi dat buzna și înăuntru, după care n-ar mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o mică chermeză cu băieții? se uită la ceas, nu e cam devreme? La ora
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i nevoie să te ascunzi, știu că știi povestea pe de rost. — N-am cui să-i explic că în caz de forță majoră n-o să-mi ajungă gloanțele pe care le am, că armele sînt aproape toate decalibrate, că soldații, o să-mi dea bir cu fugiții și așa mai departe, spune Comandantul, dînd impresia că se plînge la pereți. De ce ți-ar păsa ție de toate astea? Dă-mi un pluton și te scot din rahat, în 24 de ore
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe ecran. Bleg, încăpățînat, cum spuneți, dar bine că e om de treabă, zice Santinelă, un comandant de zahăr. În unitatea asta permisia e permisie, orarul e orar, masa e masă, condiții proaste ca peste tot, recunoaște, dar atmosferă bună, soldații sînt mulțumiți. Ce vă face să credeți c-o să-și ia lumea-n cap ca să vă urmeze? De asta am eu nevoie, indivizi onești care n-au nici mamă nici tată, oameni dintr-o bucată. Așa ceva n-o să găsiți aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar dacă s-au strîns anii. Asta e vîrsta la care stăpînești cel mai bine tehnica improvizației, a colajului, a trucajelor, înțelegi unde bat? Procedeul numit Masca Mobilă, spre exemplu. Dacă Unitatea mi-ar fi lăsată pe mînă, unul și același soldat s-ar putea găsi în aceeași clipă în mai multe locuri, efectivul și munițiile n-ar mai fi o problemă, iar dușmanul, speriat de moarte, n-ar mai îndrăzni să miște un deget în timp ce noi am sta liniștiți și ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să reparăm situația asta rușinoasă cumva? Lasă-mă pe mine s-o scot singur la capăt, deși poate că puțin ajutor nu mi-ar strica. Crezi că dacă ar fi cazul, te-ar ține pantalonii să comanzi douăzeci, treizeci de soldați, să-i organizezi, să le dai ordine de război? Haideți că v-așteaptă de-o jumătate de oră, îi amintește Santinelă întrerupîndu-i șirul gîndurilor. Și ce dacă o să se supere? N-are decît, el pierde, eu cîștig, să vezi dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
beți, ce abia așteptau să dea ochii cu Geniul. Decît cu ăștia, mai bine s-o lăsăm baltă, i-a sugerat Dendé lui Petrică, dar era prea tîrziu, petrecăreții erau deja pregătiți să intre în acțiune, au dispărut escortați de soldați și nu s-au mai întors. Bineînțeles că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]