22,065 matches
-
însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ieșirile și intrările, pândeau jandarmii, să-i dibuie și să-i aresteze pe dezertori. În majoritatea cazurilor, polițiștii și jandarmii formau clientela Invalidului. Acum era prea de dimineață. La 6, la schimbarea gărzii, veneau și, cu toate că de obicei picau de somn, adormeau de-a-npicioarelea, se așezau câte patru la două mese, cereau spirt denaturat singurul de care se găsea în tot orașul și jucau zaruri până nu-și mai puteau ține capetele pe umeri. Atunci ieșeau clătinându-se, sprijinindu-se de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trei sferturi de oră, și nici atât doar iarna când viscolea sau era ghețuș pe drum făcea mai mult. Atunci se scula cu noaptea-n cap. Ea cu Alexandru, mic pe-atunci, rămâneau acasă, și mai puteau trage un pui de somn până se lumina bine de ziuă. Așa era și cu Toma când umbla la liceu. I se făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Unde-i? Ce om? Își încordă ochii și-l văzu. Uite-l! Doamne, fată, aista... nu-i el? Bătrâna își dezdoi șalele, răsuflă puternic, toată numai o apă, parcă se îneca, apoi tot mai lung și mai liniștit, ca prin somn, se uită la umbra care se clătina locului. Parcă vedea ceva la care se gândise neîncetat, de mult, și ce vedea era chiar dorința sau gândul ei împlinit. De aici nu mai poți scăpa, scria Alexandru, numai dacă ai boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
față, îl pofti Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos, cu ochelari care schiță un gest de salut scurt. Se înmuie încălzită de apropierea lui Tudor, închise ochii și-o fură somnul. Adormi îndată, epuizată de oboseală. CAPITOLUL 11 Simțindu-și sângele ca un vin în fierbere, Miluță luă asupra lui întregul risc și reușita acțiunii, contând doar pe dibăcia, norocul, puterea sa de-a se ascunde și pe rapiditatea acțiunilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cântărească acest gând care-i punea într-o altă lumină existența, și se lăsă moale lângă ea, în grâul jilăvit de rouă, cu totul în stăpânirea tinerei femei rămasă cu ochii închiși lângă el, respirând ușor și prelung, ca-n somn. Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei să nu mă necăjești, îl dojeni ea. N-am ce născoci, se dezvinovăți el, cu toate că eu sunt altă fire, cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răutate și-ndărătnicie. Bună dimineața, mamă. Mă așteptai? întrebă dând glasului toată limpezimea și dulceața nepăsătoare de care era-n stare. Nu te-așteptam, fată, îi răspunse bătrâna, și nici un nor din vocea ei nu prevestea furtună. N-am avut somn și-am ieșit cum ies eu de obicei să privesc drumul. "Minte", își spuse. Mintea-i lucra febril. Trebuia să nu se lase atacată. Să nu se lase prinsă în jocul vechi și-ncercat al bătrânei: eu mă fac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-o lume mai bună. Inginer căpitan Toma Dimitriu P.S. Cerboaicei îi doresc multă fericire în noua ei viață și-i mulțumesc pentru fidelitatea care o onorează. Tom." CAPITOLUL 15 Fericit de-a se ști eroul zilei, Miluță dormi un somn adânc și senin, ca-n copilărie. Faptele i se remarcaseră, ceea ce proba în ochii Irinei adevărata lui intrare victorioasă! în rândul bărbaților. Stăpân pe situație, se simțea deopotrivă stăpânul acelei fete și, cu toate că nu împărtășea drama mamei care-și jelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să-l rețină sau să-l cheme, să-l înlănțuie cu brațele și să-l soarbă în vârtejul ei alb de liniște și flacără. Sări din pat înainte ca ea să se dezmeticească și poate chiar să se smulgă din somn și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce-i jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva lui Tudor!" își spuse năpădită de groază și-o luă la fugă prin mulțimea răscolită, înfierbântată și străină. CAPITOLUL 17 După atâtea nopți de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se prelinse ca un stâlp putrezit în pământ și prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult, că uitase, și somnul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult, că uitase, și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându-și pleoapele cu degetele înghețate și respiră prelung, ca în somn. Aproape, în marginea poienii, zări, dominând întreaga perspectivă, stâlpul de înaltă tensiune care conecta orașul din apropiere la circuitul național și care-i strângea inima dureros ori de câte ori trecea pe lângă el, amintindu-i dimensiunile singurătății sale fericite și misteriosul eden al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de două ori pe zi, să introducă în el cantitatea necesară de alimente pe care o mâncăm noi orășenii pentru ca să ne întreținem corpul. Ei bine această cantitate este cam de 10 ori mai mare decât este necesar, iar cantitatea de somn necesar pentru întreținerea vie a organismului și foarte vie a spiritului este, fără exagerare, după o antrenare inteligentă și bine disciplinată, cam de o oră și jumătate pe noapte. Restul de timp pe care-l dormim, ca și restul de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
stă la baza pescuitului sportiv, ce se desfășoară, mai ales, în perimetrul acumulărilor lacustre și în lungul râurilor. Densitatea și diversitatea speciilor este mai mare în zona de luncă și în deltă, unde se remarcă crapul, carasul, bibanul, plătica, știuca, somnul, sturionii, pentru ca în zona montană să se evidențieze un singur reprezentant, păstrăvul. 2.4.3. Ariile protejate Ariile protejate sunt înzestrate cu cele mai bogate și variate resurse turistice naturale, care le conferă o mare disponibilitate pentru turism. Acest potențial
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
adăpostul numeroase specii de păsări (rațe, gâște, cormorani, egrete, lopătari, pelicani, lebede) și mamifere (mistrețul, vulpea, vidra). suprafețele lacustre, cu o mare bogăție de plante submerse și plutitoare (nuferi), precum și cu o mare diversitate de pești (crap, caras, lin, știucă, somn, șalău, sturioni ș.a.). plaja întinsă, unde cresc plante specifice țărmului (pelinul, perișorul de nisip, varza de mare) și cu un potențial deosebit pentru cura heliomarină, mai ales la Sulina, Sfântu Gheorghe și pe grindurile care închid Laguna Razim - Sinoe. Potențialul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]