5,168 matches
-
fumeze patriotice. Când s-a întâlnit cu prietenii le-a spus: - Bă, lăsați dracu’ o clipă tablele și semințele și ascultați aici, că n-ați întâlnit în viața voastră una ca asta! Le-a povestit de-a fir-a-păr toată aventura, sorbind vin din paharul de plastic, trăgând în piept fumul de țigări superlong și scărpinându-se de zor. Băieții se uitau prostiți la Trică, apoi, plini de compasiune, i-au recomandat să nu mai bea spirt medicinal că uite, și-a
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un bunic citește ziarul, Privind din când în când spre nepoțelul, Care ar vrea doar pentru el scuarul, Sunându-i tricicletei clopoțelul. Cu pălării-ngrijite și cochete, Trei doamne povestesc câte în stele
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
tăcere-i amăgirea Caut și în Carul Mic cercul lunii în iluzii îl despic; Eu te rog să-mi fii aproape tu te depărtezi un pic; Am lăsat în urmă, zile, nopți și rănile să-nchid... Într-o oază nesecata sorb cu sete le deschid Întristați și ne-nfioară, ca-ntr-un ritm de vals trudim Dragostea de-odinioară, ce-n tăcere-o chinuim. Referință Bibliografica: Ecouri în eter / Elenă Buldum : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1217, Anul IV, 01 mai
ECOURI ÎN ETER de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350652_a_351981]
-
22-27 de ani... M-am apropiat de locul în care, la bar, pe un scaun metalic, prea înalt pentru a fi fost comod trupului ei subțirel și de înălțime medie, o blondină cu trup de sirenă eșuată pe țărm își sorbea singurică și tristă coniacul dintr-un pahar glazurat, dar prea puțin strălucitor în luminile neobosite de alergare. Nu am observat că mi-ar fi simțit prezența, nici nu am văzut-o privindu-mă și, tocmai de aceea, am fost deosebit de
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
el. Libertatea cuvântului este libertatea de a nu fi de acord. Ideile nu sunt atât de fragile ca oamenii.Socrate știa că ideile lui-și exemplul dat de el-aveau să dăinuiască și că Atena avea să poarte pata morții lui.Sorbind cupa cu otravă de cucută Socrate a trecut din efemera viață în trăinicia eternității.” Moartea lui Socrate”, înconjurat de discipoli, este eternizată sugestiv,într-un tablou executat în anul 1787, de Jacques Louis David. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Condamnarea
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
Acasa > Versuri > Farmec > A-VIDUL DINTRE NOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 4 Decembrie 2011 Se-aude cum a-vidul dintre noi ne soarbe lacom timpul înapoi, timpul mirosind a mere coapte, ziua ta are dureri de noapte... Un dor înalt de nepătruns mă cheamă, de nenimicul meu nu-ți fie teamă, mi-e sete de o liniște ciudată, aș vrea să fiu ce
A-VIDUL DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351483_a_352812]
-
Brâncuși cu compozitorul Erik Satie - a prilejuit cu siguranta multe ore de dezbatere despre Socrate, învățăturile și discipolii săi, încât Satie compune Oratoriul închinat morții lui Socrate iar Brâncuși ”culege Cocosul de pe buzele învinețite de cucuta ale lui Socrate după ce sorbise din cauc zeama dătătoare de moarte” Așadar, Brâncuși era în bună cunoaștere a misterelor antice, recte Misterele eleusine - atât cât au traversat vremurile până la finele sec al XIX-lea. Inițierea -așa cum este cunoscut- constă într-un ritual care presupune
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
luceafăr cade-n rouă, Așa cum renaște din tăcerile mele In suflet când începe o zi nouă. Ideile acestui poem se strecoară în metaforă In propriul subânțeles atât de viu. Stelare insule culeg dimineți în anforă Mărturii de lumină din care sorb, târziu. Să lupt cu Goliot mi-e rândul In clipa versului și-al evocării Cînd verbul cade-n mine îmbălsămându-l In amurgul împins în secunda uitării. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Aminitiri din miezul unui poem / Al Florin Țene
AMINITIRI DIN MIEZUL UNUI POEM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351515_a_352844]
-
le ajunge la brâu, Ei studiază cărțile vechi, Străjuiesc Timpul să nu treacă, Străjuiesc adevărul, dar care? Fără barbă ar semăna cu niște copii, Ochii lor privesc înlăuntru, Pentru ca noi să privim. Încotro? Nu te teme, și-a spus, Vântul sorbea din căldura trupului său, Nu te teme, și-a spus, Vântul aluneca peste trupul Sfârtecat de gloanțe. Nu te teme, și-a spus, Tremura ca o stea tot mai înaltă, Deasupra pământului. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Întrebările / Boris Mehr : Confluențe
ÎNTREBĂRILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351532_a_352861]
-
frica pe care ne-o ia, și de căldura pe care ne-o dă. In același timp asta ne face și rău, sau ne face mai mult rău. Ne învață slabi, sclavi. Pe când senzația de pustiu ne ațâță, pustiul ne soarbe. Ne simțim slabi și înspăimântați, acum suntem asemenea celui care se află în fața unui munte. Un Pustiu este de fapt un Munte. (râde ușor) He he he he.... E bine, e bine, Costache... (reia după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Dar
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe revărsându-se fierbinte în câmpia fertilă, la poalele
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Transilvania...); - Mircea Vaida, din manuscris, 02.02. 1988, („mereu pământul Munților Apuseni trimite lumii sclipiri din inepuizabilele sale versuri de aur...“); Elisabeta Chișa, „Fascinația comunicării“, Editura Gutenberg, Arad, 2002, p. 264-265, (...el se ridică în înălțimi precum curcubeul deasupra fântânii / sorbind cu nesaț/ nebănuita-i Lumină...) - Petre Bucșa, „Mesagerul Transilvan“, Cluj-Napoca, nr. 1421/ 29.02. 1996; Iulian Negrilă, „Școală vremii,“ An. LXX, Serie nouă, An.I. Nr. 3, p. 29; Petru M: Hâș, „Adevărul de Arad“, Nr. 67/01 aug. 2000
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
pe scări. Apoi repezi un picior într-o ușă ferecată cu benzi de fier și o aruncă pe masa uriașă de stejar în jurul căreia mai erau niște bărbați, la fel de urâți, jegoși, cu dinți putrezi și de acoperiți de table, care sorbeau ceva din niște recipiente de metal de mărimea unor găleți. La intrarea lor în încăpere, se înclinară ceremonios rostind într-un glas: - Binecuvântat să fie în veci prea nobilul nostru stăpân, ducele Tishlaifer von Tasche! - Priviți nobili cavaleri, această domniță
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
în față și acum ocupau locuri foarte bune, cu vedere asupra întregului salon, unde începuseră aranjamentele pentru banchet. Primiră în scurt timp și niște căni uriașe de metal pline cu un lichid călduț. Cum ducesa dăduse deja tonul, toate doamnele sorbeau cu nedisimulată plăcere din căni și se hlizeau făcând glume și observații, hai, să le spunem, numai foarte indecente. Silvia își spuse că, lichidul, fiind cald, îi prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
sorbeau cu nedisimulată plăcere din căni și se hlizeau făcând glume și observații, hai, să le spunem, numai foarte indecente. Silvia își spuse că, lichidul, fiind cald, îi prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi cu hotărâre din cană. Compoziția, ceva între oțet cu insecticid și zeamă de ardei iute cu naftalină, îi coborî pe gâtlej, o făcu să tușească și îi bulbucă ochii. Doamnele râdeau de se prăpădeau, văzând-o cum se chinuie. Mde
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
fix în oglindă ca și cum ar fixa ochii auditorilor și exclama simulând epuizarea: „Dar ce vă spun eu toate astea?!“ sau „Nu știu dacă mai are rost să continui, n-aș vrea să vă obosesc sau să abuzez de atenția dumneavoastră...“ Sorbea puțină apă din pahar și cu figura tot mai plictisită își continua perorațiile.” (“Vorbitorul”) Aceste rânduri ne trimit cu gândul la absurdul lui Eugen Ionescu. Vă rugăm să ne descrieți cum se împletește comicul absurd cu tragicul, dar și cu
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]
-
aduc prinosul meu de recunoștință. - Despre ce vă place să scrieți? Care sunt principalele teme abordate de dvs.? - Sunt teme diverse precum este și viața și sunt multe și foarte diferite trăirile revărsate în scrierile mele. Cu fiecare scriere am sorbit pe rând câte un strop de lumină. În câțiva ani de scriere, până acum sunt șapte, am trăit arderea mai multor etape de viață ce păreau că nu încap în acest răstimp. Scrierile mele sunt oglindiri și reflecții, căutări și
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > OGLINDIRE ȘI VISARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului OGLINDIRE ȘI VISARE Mă oglindesc în ochii tăi de cicoare, Pierzându-mă în al privirii neant, Sorb din a buzelor tale savoare, Ce frumos e să mergi spre înalt. E drumul visat spre Paradis, Pe care-l urmezi ca visător, Pierdut ești în culoarea de iris, Tu care crezi că ești nemuritor. Aș vrea să urc spre
OGLINDIRE ŞI VISARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350891_a_352220]
-
rotundă cu trei picioare, știind că-l voi răsfăța negreșit cu bunătăți. Bunica-mi făcea cu ochiul, îmi dădea un coșuleț și eu alergam să strâng ouăle din cuibare, în cotcodăcitul găinilor mândre de isprava lor. Mai târziu, când soarele sorbea roua dimineții, cu șorțul bunicii prins în brâu, trăgeam o raită prin grădină și strângeam bumbacul alb din capsulele deschise, apoi adunam într-o strachină din lut ars, roșii și castraveciori proaspeți, pentru masă. Înainte de ora prânzului mai trăgeam o
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
pandit sub de moarte Cum oamenii sunt în temnițele-aceste. La fetele trase trist el privește, Ce întuneric și câtă răcoare Vrea aripi să-și umple de soare Să-l aducă aici la ferestre. Un zbor cât mai nalt, toate razele sorb Înspre temniți grăbit se întoarce, E-atâta lumină în geamul cel orb Libertatea în suflet o simți cum se-ntoarce. Referință Bibliografica: Eliberare / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de
ELIBERARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350931_a_352260]
-
de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre părintele Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le răspunde în aceeași manieră. Toți sunt ai lui, părinți, copii, bunici, a crescut generații întregi. Are răbdare cu ei la spovedanie, îi mustră și
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
de bogăție și mister. Și sfâșiat de singurătate de o altă Diana Cyntiană, complice la o crimă care nu știe, sau nu vrea, să-mi recunoască transcendența mea de Cârmuitor Eonic. Ajuns în camera de la etaj, deschid laptopul și îmi sorb cafeaua cu lăcomie, ținând cu amândouă palmele ceașca mare de cafea, suprapunâdu-mi degetele reci de pe o palmă pe alta, ca să le încălzesc de ceașca fierbinte. După aproximativ o oră, timp în care eu scriu de zori pe mini laptopul meu
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
cu emoție, mă pregătesc pentru balul culorilor ce stă să înceapă în grădină. Bucuria m-a fardat în roz. Sunt așa fericită! Este primul meu bal! NATURA ÎNFLOREȘTE IUBIRI Culoarea florii de-o săruți Făr’ a strivi petala De poți sorbi tăcerea-n munți Făr’ să rănești smaraldul, Înaltul de îl știi cuprinde Prin zborul de acvilă, Atunci, deschisă-ți este ușa spre iubire! În amintirea unui fulg de vezi Cum valuri, mușcând țărmul, Sculptează-n vise eșuate Sărutul mătăsos al
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
de Ion.I.Părăianu CLIENTUL ... De dimineață, puțină lume în local . La o masă, într-un colț, o doamnă își savura cafeaua; un domn între două vârste, cu ochi măslinii, răsfoia, plictisit, un ziar . Patroana, simpatică foc, sta lângă el sorbindu-l din priviri și tivindu-și, cu oarecare grație, buzele moi și subțiri . Era , fără păcat, cochetă, dar pe deget nu purta verighetă . Îi priveam circumspect . Pentru patroană aveam un respect . Pe domnul nu-l cunoșteam ; nu mă interesa deloc
CLIENTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351634_a_352963]
-
o eleganță înnăscută. Îmi place. -Atunci suntem chit. Puțini bărbați îșî poartă hainele cu eleganța ta nativă. -Dansul de azi, vorbele tale m-au impresionat. Mi-ai transmis ceva...aparte. Atmosfera devenea încărcată, seara avea întotdeauna trucurile ei ascunse.. Am sorbit din vinul roșu: -Abe, ești un om special. Nimeni nu a reușit să empatizeze cu masele de oameni așa cum o faci tu. Primești si dăruiești energie celor de lângă tine la un nivel mai presus de înțelegerea unora. Electrizezi, ești charismatic
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]