2,458 matches
-
a auzit printre curteni: - Cătați, boieri, și vedeți, Unde, frate, s-a văzut Și, frate, s-a pomenit Să-și taie sluga stăpînii, Nu pe unul, ci pe trei?! Ce stați, frate, și vă uitați? Luați-l și mi-l spînzurați!. Vocea era, în fapt, justificată în planul vieții socio-umane. Domnitorul avea, însă, viziunea mai înaltă, aceea a județului. Drept urmare, a decis să fie cercetat chipul ascuns al „micului de ciobănaș”, pentru dezlegarea tainei și descoperirea adevărului: Și ce semne că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la o distanță de un centimetru față de vârf. Scoase repede din poșetă o pensetă de smuls sprâncenele și făcu gingașa operație de scoatere de pe limboiul respectiv a nepoftitei așchii. Coana preoteasă oftă ușurată: - Vai, dragă, da' știu bine că mă spânzur și nu mai ling... Ia ai grijă, văd că și înghețata ta e pe terminate. Dă-o dracului, să nu pățești și tu ceva, căci eu am vederea cam scurtă și nu mă descurc cu flecuștețul acela al tău de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înconjura foarte bine un sat măricel; dar când e vorba de faptele minore ale unor amărâți, ei pronunță sentințele prompt, repede și la timp. Și știți de ce? Pentru a raporta, căci trebuie să justifice auritul fotoliu din care taie și spânzură, salariile atât de grase, iar rezultate concrete trebuie să existe, ce naiba? Corupții vorbesc atunci când primesc sau dau bani grei pentru nu știu care daravelă; de aici pornește scara nonvalorilor și a lucrurilor făcute de mântuială; de la ei pornește toată putreziciunea societății, toată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
este în locul tău la exaporit? — Un tovarăș de școală. — Cine? Groaza îi amuțise pe toți. — Cine? urla ca scos din minți unchiul Nicos. — Nu pot spune. — Ești nebun? Am pus chezășie pentru tine. Mâine mă ia cu ienicerii și mă spânzură. Ba ne spânzură pe toți, vând femeile și iau tot aurul. Cine, mă? Spune! — Nu pot să pârăsc, nu pot să spun, gemea tânărul, dând ocol odăii. Tata și unchiul Nicos se repeziră să se îmbrace. Au scos caii din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la exaporit? — Un tovarăș de școală. — Cine? Groaza îi amuțise pe toți. — Cine? urla ca scos din minți unchiul Nicos. — Nu pot spune. — Ești nebun? Am pus chezășie pentru tine. Mâine mă ia cu ienicerii și mă spânzură. Ba ne spânzură pe toți, vând femeile și iau tot aurul. Cine, mă? Spune! — Nu pot să pârăsc, nu pot să spun, gemea tânărul, dând ocol odăii. Tata și unchiul Nicos se repeziră să se îmbrace. Au scos caii din grajd și au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se repeziră să se îmbrace. Au scos caii din grajd și au plecat călări. Femeile mai plângeau în momentul în care au venit ienicerii să-l ia pe tânărul Nicos. I-au chemat a doua zi la agie. Tânărul era spânzurat de gratii. La mâini și la picioare nu mai avea unghii și fruntea avea pielea spartă parcă l-ar fi strâns cununiile. Celălalt, Barbu Brâncoveanul, a fost găsit în patul lui cu un cuțit înfipt în inimă. Ce-o fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau aproape negre de sânge uscat și întărit pe ele. Sta prins în ștreang cu fața albă, cu capul în sus, cu ochii închiși și alb, alb... Văzusem spânzurați, vremurile sunt vitrege și pedepsele grele. Nicos al meu nu se spânzurase. Avea un cerc de carne vie în jurul frunții... M-am liniștit din tremurat și-am cerut să mi-l dea jos, să-l iau acasă. L-am luat. Tata, mama, neamurile n-au vrut să l primească, dar cu mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constandinul Stancăi, și l-au apărat. Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă l-a băgat la popreală și vrea să-l spânzure. Ieri după vecernie a fost Stanca pe aici. Un cot al spătarului îl făcu pe marele stolnic să tacă și să se uite la vodă. — Domniile voastre, înțeleg că puneți țara la cale aci în ochii noștri, tună vodă. — Iertare, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arnăutul lui Matei Vodă, gândi cu glas tare Marica. — Am vrut doar să înalț slavă lui Dumnezeu că am nevastă frumoasă și mamă așijderea. — Constantin maică, povestea să n-o termini, că exaporitu’ Alexandru Mavrocordat e iar tare, taie și spânzură pe cine vrea el. — Nu m-am gândit la el. Uitasem că-i feciorul doamnei Ruxandra. Vroiam doar să nu-mi mai aduc aminte. — Ce? — Mâine, vodă îl cheamă pe ieromonahul Ștefan să dea mărturie în fața boierilor că maica mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum au murit sub el trei armăsari și nu se știe câți a betegit ducând scrisoare de la București de la vodă către domnul de la Iași, ca să nu-i spânzure pe unchii mei Cantacuzinii din Moldova. S-a prins că ajunge la Iași într-o zi și o noapte și s-a ținut de vorbă! Mare om. Maria, fata tatii, se pare că tu ai avut noroc, ai intrat în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut frig și este vânt, interveni în grecește medicul. — Lăsați-mă o clipă singur cu sfinția sa. Cei doi ieșiră, dar rămaseră lângă ușă. Șerban îl îmbrățișă pe Theodosie. Avea o lacrimă spânzurată în colțul ochiului stâng. — Îți mulțumesc, îți mulțumesc... Aș fi vrut să-ți povestesc despre virtutea așteptării, de a sta treaz și de a aștepta lângă cel care ți-e drag. Doamna Maria, nevastă-mea, doarme acum. O lume întreagă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce curgea în valuri pe dalele pieții, tocmai când la Istanbul se petrecea acest lucru înspăimântător, domnul a dat vina pe maicile care o îngrijiseră, punând boala doamnei, cum credea el, pe seama mustrării lor nerostite. A poruncit atunci de au spânzurat patru măicuțe tinere iar pe bătrâna care-i citise psalmi ca să o liniștească, o grecoaică din neam de negustori de grâne din Istanbul, una Lavinia, au dus-o la un schit în munte și au zidit-o de vie într
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
1848 Alegerea colonelului Al. I. Cuza ca domn al Moldovei În anul 1859. Pentru a cunoaște istoria locului trebuie să-l străbatem purtând În suflet cuvintele lui Alecu Russo din Cântarea României: „Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate pe coastele dealurilor, limpede și senine cerul. Munți se Înalță trufaș În văzduh, râurile cu brâie pestrițe ocolesc câmpurile, nopțile tale Încânta auzul, ziua farmecă văzduhul”. Alexandru Vlahuță descrie prin imagini vizuale sugestive una „din cele mai frumoase biserici ale
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
ani aici locuia un negustor. Trăia cu servitoarea. Când născu un copil, nevasta negustorului a alungat-o. A plecat părea să aibă copilul în brațe, dar ea l-a îngropat de viu. La puțin timp după concediere, au găsit-o spânzurată în magazia casei. Concluzia e că moroiul v-a făcut viața amară. Preotul sluji de sfințire și curățire. Oficie slujbă de înmormântare pentru rămășițele copilului ucis. De atunci moroiul nu s-a mai arătat. Familia Scărlătescu a vândut casa, mutându
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
treizeci de conace, aveau arme și muniție din depozitele grofului. Bucuria iobagilor a fost de scurtă durată. Contele Racoși întors din Ungaria cu o numeroasă armată de mercenari, înăbuși în sânge revolta gloatei neinstruite de iobagi. Cei prinși au fost spânzurați s-au trași pe roată. După aceste întâmplări, strigoii bântuiau domeniile grofului. Erau fioroși și neîndurători. Omorau tot ce le ieșea în cale, incendiind castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Învățătorii din sat îl înjurau și povesteau că o delegație de profesori din București se dusese cu o jalbă după el, la mare. "Domnule prim-ministru, dacă nu ne plătiți salariile, îi spuseseră ei, nu ne rămâne decât să ne spînzurăm!" Cărturarul tăcuse câteva clipe, reflectând, apoi avusese un gest: "De ce, le răspunsese el, să vă spînzurați? Mai bine aruncați-vă în mare!" Erau, fără îndoială, cuvinte născocite de dușmanii lui, căci nu ducea lipsă, îi avea, numeroși și necruțători, și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu o jalbă după el, la mare. "Domnule prim-ministru, dacă nu ne plătiți salariile, îi spuseseră ei, nu ne rămâne decât să ne spînzurăm!" Cărturarul tăcuse câteva clipe, reflectând, apoi avusese un gest: "De ce, le răspunsese el, să vă spînzurați? Mai bine aruncați-vă în mare!" Erau, fără îndoială, cuvinte născocite de dușmanii lui, căci nu ducea lipsă, îi avea, numeroși și necruțători, și în politică și în cultură. Cei mai orbiți erau legionarii, care credeau că el era vinovat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știa el bine limba noastră, dar era ostaș în armata română, prieten cu tata, cu toate că tata nu uita ce i se întîmplase bunicului... Rebreanu știa și el perfect ungurește, fusese ofițer în imperiu, ca și frati-său, care a fost spânzurat... Nu uita că Apostol Bologa se angajează voluntar și abia pe frontul românesc își aduce aminte că e pus să tragă în frații săi. - Ce vrei să spui, Codrine? Dobrinescu ne asculta, curios. Codrin surâse și o lumină bizara apăru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nietzsche îi repugnă: căința, păcatul, mila, bunătatea, virtutea... Toate astea țin după el sub obroc manifestarea plenară a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. - Deci Iuda nu trebuia să se spânzure, după vânzarea lui! - Cred că nu, zise Miron și râse. Fremăta de plăcerea conversației, iar eu simțeam o plăcere egală și îmi părea rău ca nu puteam încă să-l citesc pe filosof integral. Îmi apărea, într-o fulgerare, ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
masă și pat se afla un fel de poliță, pe care fusese așezată la loc de cinste o cromolitografie înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe. În rest, doar un morman de zdrențe, îngrămădite în dreapta ușii, și niște șorțuri de toate culorile, spânzurate la uscat de tavan, deasupra focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aripile de la picioare și cad pe pământ. Până își revin, trebuie să construiască pas cu pas, înainte și înapoi, ca și cum atunci ar învăța tangoul. Unii, după ce au învățat pașii, nu mai au timp să danseze... Cu prudență Uneori mi se spânzură cuvintele în vârful limbii ; aș vrea să-ți spun atâtea dar ce folos că nu te am. Te-ascunzi sub fruntea-ți grea, ai ochii ispitiți și-ntunecați iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
plecat peste hotare, izgoniți de sărăcie și de situația precară. Orfani de țară, duc în suflete dureri, iar dorurile lor se transformă în lacrimi. Ană, mai reziști în strâmtoare? Dar tu, Mărie? Aprinde o lumânare, femeie, că ți s-a spânzurat bărbatul înglodat în datorii. Libertatea este împănată cu iluzii; feliile se împart pe săturate. Mai doriți? Dimineți de iarnă în criză Ce monotonă este viața, iarna, în „criză”! Acasă, la serviciu, acasă, nu te abați din drum. Dimineața parcă ești
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mai de seamă și bătrînilor 4. și a zis: Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat." "Ce ne pasă nouă?" i-au răspuns ei. "Treaba ta." 5. Iuda a aruncat arginții în Templu, și s-a dus de s-a spînzurat. 6. Preoții cei mai de seamă au strîns arginții, și au zis: Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sînge." 7. Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia "Țarina olarului", ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se socotește... De ce nu zici mai bine că am avut noroc cu întîrzierea?... Ce ne făceam dacă soseau la patru, cum era ordinul? Ne lua naiba pe toți... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-am mai pomenit să spânzure oameni așa, aproape pe întuneric... Apoi tăcu brusc. Privirea lui se oprise asupra spânzurătorii, al cărei braț parcă amenința pe oamenii din groapă. Și în aceeași clipă ștreangul prinse a se legăna ușor... Caporalul simți un fior rece și întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ofițerul întoarse repede ochii spre dânsul. Dar văd că e cinci și încă n-au sosit... ― Da... da, murmură căpitanul coborând privirea asupra groparilor care săpau tăcuți, cu capetele în pământ. Apoi întrebă iar, mai sigur: și cine va fi spînzurat? ― Noi nu putem ști, domnule căpitan, zise caporalul cam încurcat. Se aude c-ar fi un domn ofițer, dar nu putem ști bine... ― Și pentru ce fel de vină? stărui ofițerul, privindu-l cercetător, aproape mânios. Caporalul se zăpăci de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]