55,270 matches
-
controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un timp când existau mari critici, pe care îi și citează. La urma urmei, jocul lui Budai-Deleanu nu pune în cauză textul, decât aparent. Ceea ce transformă el în spectacol e actul diversității lecturii și enormitățile lui critice. în cea mai mare parte, gâlceava scriitorului cu cititorii e făcută în șagă, cu aparență de gratuitate. Nu și-a imaginat însă scriitorul că și după două sute de ani, adică astăzi, puțini
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Simplițian. Tot ce este reacția personajelor din infratext, pune în evidență nivelul cultural al epocii, disproporția între straturile de cultură, între puținii care știu și înțeleg și mulțimea celor care nu știu, dar tratează totul cu agresivitatea ignorantului. Tot acest spectacol ne amintește spusa lui Machiavelli cum că există minți care înțeleg singure, minți care înțeleg cu ajutorul altora și minți care nu înțeleg deloc. Asta a voit să demonstreze și Budai-Deleanu. Un Erudițian sau Musofilos îi inițiază pe cei ce pot
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Deloc mâhnit, ba chiar amuzat, scriitorul îi fabrică și îi alimentează neobosit pe Mitru Perea și Erudițian, inițiatorii răbdători ai celor ignoranți. Cel dintâi, de pildă, un veritabil Aufklärer, ,semnează" 154 de note filologice și istorice. încât, fiecare pagină dă spectacolul lansării textului, conceput alegoric, într-un mediu și într-un timp în care literatura, deja întârziată trebuia, în fine, să se nască, totodată cu receptarea ei critică. Privindu-și opera dinafară, cu ochi de Argus, scriitorul îi dramatizează destinul, imaginând
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
toate deodată, îmi par aglomerația cea mare. În scaunele sălii sînt oftaturi și vorbe... În coșul pieptului, pilote din perne. Pe fețe se-ntind dureri de spinare. Gravidele așteaptă de parcă-ar fi nevoie să tacă. În timp ce joacă un rol din spectacol... Bărbații nu le mai sînt potriviți. Au haine de fîș și șepci colorate. Și-o pîrtie sub tălpi, și-un mers de schior... , Pe scaunele moderne așteaptă multe gravide. Tinere, plăpînde, ridate sau temătoare. Pantofii cu toc sînt pomana picioarelor
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
scriitori ca Marin Preda, Al. I. Ștefănescu și Ov. S. Crohmălniceanu) adoptă o poză de militantă comunistă înflăcărată și scrie în cadrul acestei rubrici: ,nădăjduiesc că voi putea termina, în cinstea aniversării a 15 ani de la Eliberarea patriei noastre, amplul poem Spectacol în aer liber, închinat frumuseții complexe a acestor ani. De asemenea, pe lângă o serie de proiecte mai puțin certe, voi încheia un ciclu de muzică și versuri, compus împotriva ororilor războiului de cotropire și spre slava unei păci creatoare." Iată
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
doză de buimăceală. Ambele reacții provin în primul rând din construcția discutabilă a personajelor. Există o tânără secretară, Traudl (Alexandra Maria Lara) recrutată în serviciul lui Hitler în ultimele sale zile, iar ea ar trebui să servească de intermediar al spectacolului din buncăr, de ,prelungitor" al spectatorului în peliculă. Filmul începe și se termină cu cuvintele acestei secretare - reale, cartea ei a fost publicată și în România, cred - la bătrânețe. Foarte important din punct de vedere istoric, e important să se
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
fost întrebat dacă accept un interviu în direct; am fost de acord și n-am făcut altceva decât să povestesc ceea ce vedeam pe fereastră: se vedeau scene demne de un film horror; mărturisesc că am fost atât de stupefiat de spectacolul cumplit, încât franceza mi-a fost destul de deficitară. Opresc aicea povestirea. Cred că este suficient. Mai vreau să subliniez un singur lucru: acțiunea iresponsabilă a televiziunii: ne-au fost arătate figuri patibulare care explicau cum s-au găsit droguri la
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
sfârșit potrivit la locul potrivit. Emisiunile postului respectiv - fie în direct, fie înregistrate - ne mai adapă sufletul și mintea cu bine și frumos: Istorie polemică; Muzică și muzicieni; 75 de minute despre...; Dilemele istoriei; Artă versus artă... Apoi: concerte simfonice, spectacole de operă și/sau de operetă, balet, filme cu adevărat artistice, jurnalele culturale etc. Ca să nu mai vorbesc de emisiunea Idei în libertate (moderator: H.R.Patapievici)(căreia i s-a și acordat Marele Premiu al APTR), sau de Restanțele criticii
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
mocnită; pentru teatru, pentru actori, pentru studenți, chiar și pentru mine. Știu din lecturi ce gust amar i-a lăsat experiența celor trei ani de la Naționalul bucureștean. Îl vor convinge zece zile de master-class să revină și să monteze un spectacol la Cluj? Îl va inspira frumoasa clădire barocă în curs de renovare, sau, poate, nici nu va lucra în ea? Ce impresie îi vor face oamenii, spectatorii celor două întâlniri anunțate pentru lecturarea unui capitol din memoriile sale, volum în
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
actorului ar fi bine să nu i se acorde decât după realizarea unui scenariu de mișcare. În teatru, cuvintele nu sunt decât desene pe canavaua mișcărilor", spunea Meyerhold. Au loc cele două întâlniri-conferințe, se caută locații pentru viitoare posibile work-shop-uri, spectacole? Hale dezafectate, biserici, vizită la Arcalia, castelul familiei Bethlen, reabilitat de președintele Universității ,Babeș-Bolyai" din Cluj, profesorul Andrei Marga, chiar și un scurt respiro, o pauză de câteva ore pe Valea Ierii. Pentru ultimele zile actorii și studenții pregătesc scene
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
pe care le sugerează Eliade în proza sa. Andrei Șerban se revendică de la Peter Brook și de la propria sa experiență de regizor și de profesor de artă teatrală. Dar ceea ce caută regizorul - un ,adevăr", spune el, al personajului și al spectacolului, o funcționare unitară și autentică atît a fiecărui actor în parte, cît și a trupei în întregul ei - este foarte asemănător cu scopul psihologiei analitice jungiene. Arta regizorală a lui Andrei Șerban nu se bazează nici pe jocul unui actor
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
văzut făcînd exercițiile lui de mișcare, incantații, ritm și coordonare, cu toată trupa, și transformînd o simplă numărare - ,Unu", ,Unu, doi", , Unu, doi, trei", ,Unu, doi, trei, patru" etc. - într-o melopee magică, iar mișcarea masei de actori într-un spectacol ritual, mi-a trecut fulgerător prin minte cuvîntul cu care Erika și Klaus Mann și-au botezat tatăl: ,Der Zauberer", ,Vrăjitorul".
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
pe care nu le mai numesc, există un fond de opere în expunere permanentă care arată drumul parcurs, devenirea în timp a unor concepte și care fac inteligibil fenomenul artei moderne, îl pun sub semnul raționalității, îl transformă într-un spectacol uimitor al inteligenței, al creativității. în paralel cu acest discurs logic, în săli speciale, sunt expuse fenomenele "la zi", propunerile de ultimă oră, ultimele cercetări și ipoteze de lucru legate de imagine. Expunerea de la București vrea să arate că, în
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
cu mult timp înainte de începerea reprezentației. Se strecura printre noi, cărînd tot felul de valize și valijoare, de mărimi și de forme diferite. Și zîmbea. Își instala preocupat, într-un loc anume, ales cu grijă după ce vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula, înșuruba, deșuruba. Aceleași mișcări, în aceeași succesiune, cu aceeași rigoare formidabilă. Calm și precipitat. Ciudat. Din secunda în care bătea gongul, își pierdea definitiv
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau începusem să mă obișnuiesc cu mișcările și echilibristica lui SEAN HUDSON? Unul dintre cei mai mari fotografi specializați pe imaginea spectacolului de teatru pe care i-am cunoscut. Și care, din păcate, nu se mai află printre noi. Scoțian fiind, a făcut o pasiune formidabilă pentru cîțiva dintre regizorii noștri mari. Și, în fond, pentru teatrul românesc. Cu timpul, a devenit
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
i-am cunoscut. Și care, din păcate, nu se mai află printre noi. Scoțian fiind, a făcut o pasiune formidabilă pentru cîțiva dintre regizorii noștri mari. Și, în fond, pentru teatrul românesc. Cu timpul, a devenit unul dintre depozitarii memoriei spectacolelor care au marcat istoria teatrului românesc de după căderea Cortinei de fier. L-am văzut la montările lui Silviu Purcărete de la Craiova, și ne-am cunoscut cu adevărat la Danaidele, l-am văzut la Richard III al lui Mihai Măniuțiu de la
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
cu amănunte, cu lumini și cu umbre, cu stop- cadre, cu flash-uri, cu imagini mișcate, dinamice, gata să-și ia zborul, să se concretizeze într-un fragment dintr-o iluzie. Imagini mute care vorbeau întruna... El decupa altfel un spectacol. Și îl recompunea altfel. Mi-a spus odată că este un privilegiat. Că el vede ce noi nu putem vedea niciodată. Am învățat mult de la Sean Hudson. Se întîmplă să-l simt și azi, ici-colo, cînd îmi place ceva, apărînd
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
să incomodeze pe nimeni. Ciudat. Pasiunea lui, frenezia cu care apăsa pe buton, baletul mîinilor, pozițiile incredibile în care încremenea minute în șir, expresivitatea figurii și a corpului s-au concretizat în zeci și zeci de filme pentru un singur spectacol. Imagini incredibile, brute, neprelucrate, alb-negru sau color, înlănțuite, înșirate, care ies una din alta, care se îmbrățișează, care nu-și dau drumul, care nu se pot despărți parcă, sau care, dimpotrivă, se resping, se izgonesc. Am răsfoit de zeci de
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
deschis o vreme la o imagine, apoi la alta, unul dintre cele mai rafinate albume de fotografie de teatru. Dorian Gray. Autor, Mihaela Marin. L-am pus deoparte. Am scos din bibliotecă albumele lui Măniuțiu, Trilogia dublului și Imagini de spectacol, cu fotografiile lui Sean Hudson, și minunatul album al lui Purcărete, Imagini de teatru, cu fotografiile lui Patrick Fabre și Sean Hudson, album apărut în condiții grafice excelente la Editura Lansman. Au trecut zile și nopți de aduceri aminte, de
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
scăldat la lumina lunii în detalii și în amintiri. Imagini proaspete care au trezit fragmente, chipuri, replici, costume, tăceri. Toate, la fel de proaspete. Fotografii care își poartă propria istorie, care poartă raportul creatorului - regizor, actor, scenograf - cu părți dintr-un întreg, spectacolul, care redefinesc poziționarea mea, ca spectator, față de o secvență sau alta, față de stările mele, de sentimentele mele, de percepția mea de atunci care se trezește imediat la vederea imaginii. Imediat și nealterată. Deodată, așadar, o imagine ridică în picioare un
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
vederea imaginii. Imediat și nealterată. Deodată, așadar, o imagine ridică în picioare un univers întreg. Ca sărutul prințului din poveste. Fiecare pagină este o pădure adormită. Fiecare pagină are o frumoasă care își așteaptă sărutul care să învie lumea unui spectacol. Și să-mi populeze prezentul. La urma urmelor, astfel de albume extraordinare mi se par cu adevărat teatrale, creații în sine, în spirit, care nu trădează codul acestei arte. Care, dimpotrivă, îi surprind și îi sporesc misterul. M-am întrebat
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
urmelor, astfel de albume extraordinare mi se par cu adevărat teatrale, creații în sine, în spirit, care nu trădează codul acestei arte. Care, dimpotrivă, îi surprind și îi sporesc misterul. M-am întrebat de cîte ori a văzut Mihaela Marin spectacolul cu Portretul lui Dorian Gray, pus pe scena Teatrului Odeon de Dragoș Galgoțiu. Și de unde. Din cîte locuri, din cîte unghiuri. Cîte seri doar pentru un actor sau altul, pentru un costum, o umbră, o prelungire a unui element de
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
acest album. El nu este o perspectivă exhaustivă sau neapărat cronologică, o ilustrare școlărească asupra montării lui Dragoș Galgoțiu. Este unghiul subiectiv. Este o variantă. A Mihaelei Marin. Este povestea fotografului. Ea însăși, o operă de artă. Cutia neagră permite spectacolului să se nască. Noapte, nocturn, mister, eleganță, ambiguitate, fragilitate. Din paginile negre ale albumului, mari, ample, se naște fiecare fotografie-tablou. Alegerea acestui fond, de un maxim rafinament, menține discursul succesiunii imaginilor în rigorile codului teatral. În ideea spirituală a lui
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
fond, de un maxim rafinament, menține discursul succesiunii imaginilor în rigorile codului teatral. În ideea spirituală a lui Dragoș Galgoțiu. Mihaela Marin devine un fel de călăuză prin ceea ce ea a descoperit că este lumea lui Galgoțiu și lumea acestui spectacol. Ea stabilește traseul, subiectiv, dar fascinant. Menținînd în fiecare imagine ce este voluptos și vulnerabil în povestea lui Oscar Wilde, a lui Galgoțiu și a ei, ce se se poate spune sau ce doar se poate sugera. Fiecare fotografie este
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
de consistență cromatică, de greutate a ideii, dar și de imponderabilitate a ei, are un dramatism acut. Este dens și rarefiat, ambiguu și explicit, un joc prelucrat cu oglinzile, cu transparențele și opacitățile. Este o perspectivă subiectivă și emoționantă asupra spectacolului de la Odeon, asupra gîndului filosofic al lui Galgoțiu, asupra protagonoștilor. Este, în același timp, o dezvăluire a unui artist: Mihaela Marin.
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]