1,618 matches
-
fost doar o primă dovadă directă, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima dată, distanța mare dintre sistemul nostru solar și stelele. Apoi, în 1859, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff, folosind un nou spectroscop inventat, au examinat semnătura spectrală a Soarelui și au descoperit că a fost alcătuit din aceleași elemente ca și cele existente pe Pământ, stabilind pentru prima dată o legătură fizică între Pământ și ceruri. Apoi, părintele Angelo Secchi a comparat semnătura spectrală a Soarelui cu
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
au examinat semnătura spectrală a Soarelui și au descoperit că a fost alcătuit din aceleași elemente ca și cele existente pe Pământ, stabilind pentru prima dată o legătură fizică între Pământ și ceruri. Apoi, părintele Angelo Secchi a comparat semnătura spectrală a Soarelui cu cele ale altor stele, și le-a găsit aproape identice. Realizarea că Soarele era o stea a condus la ipoteza ca alte stele ar putea avea sisteme proprii, deși acest lucru nu a fost să fie dovedit
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, "Lactomeda" sau "Milkomeda". Nu există, astăzi, nicio îndoială asupra faptului că cele două galaxii vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu viteza de aproximativ km/h (120 km/s). Măsurătorile efectuate cu ajutorul
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
de 0,1 - 1 torr, gazul respectiv devine luminos. La trecerea luminii emise printr-un spectrograf cu prismă și lentile de cuarț, se înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante sunt: Aceste linii sunt urmate de altele cu lungimi de undă tot
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
luminos. La trecerea luminii emise printr-un spectrograf cu prismă și lentile de cuarț, se înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante sunt: Aceste linii sunt urmate de altele cu lungimi de undă tot mai mici decât ale celor precedente, sunt din ce în ce mai
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante sunt: Aceste linii sunt urmate de altele cu lungimi de undă tot mai mici decât ale celor precedente, sunt din ce în ce mai apropiate între ele, din ce în ce mai puțin intense și mai greu observabile, spectrul de linii transformându-se
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
liniei formula 1, pentru n = 4 numărul de undă al liniei formula 2 etc. Relația a fost generalizată de Walter Ritz în 1908, pe baza principiului de combinație Rydberg-Ritz, conform căruia numărul de undă formula 9 este dat de diferența a doi termeni spectrali: în care n > n. Primul termen spectral se numește termen "constant" sau al seriei, iar ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
undă al liniei formula 2 etc. Relația a fost generalizată de Walter Ritz în 1908, pe baza principiului de combinație Rydberg-Ritz, conform căruia numărul de undă formula 9 este dat de diferența a doi termeni spectrali: în care n > n. Primul termen spectral se numește termen "constant" sau al seriei, iar ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
dat de diferența a doi termeni spectrali: în care n > n. Primul termen spectral se numește termen "constant" sau al seriei, iar ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a descoperit (1906 - 1916) unele linii din seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a descoperit (1906 - 1916) unele linii din seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a descoperit (1906 - 1916) unele linii din seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din relațiile respective, atribuindu-i-se lui formula 15 o valoare infinită. Astfel, când formula 16 relația: devine: Prin urmare, la limită
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din relațiile respective, atribuindu-i-se lui formula 15 o valoare infinită. Astfel, când formula 16 relația: devine: Prin urmare, la limită, numerele de undă au următoarele valori: R pentru seria "Lyman", R/4 pentru seria "Balmer", R
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
Steaua gigantă este o stea cu rază și luminozitate substanțial mai mare decât o stea cu secvență principală de aceeași temperatură efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai mari decât a Soarelui și o luminozitate între 10 și câteva mii de ori mai mare decât a Soarelui nostru; mai luminoase decât gigantele sunt stelele supergigante și hipergigante
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
(α Sct / α Scuti) este steaua cea mai strălucitoare din constelația Scutul lui Sobieski. Este o gigantă portocalie de tip spectral K2III și de magnitudine aparentă 3,85. Se găsește la circa 174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel mai bun timp de observare, pe cerul de seară, se încadrează în lunile decembrie-mai; din
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
mărimilor cu care operează fotometria se împart în două categorii: În fotometrie, folosind ochiul omenensc drept receptor de lumină, se măsoară efectele luminii și se încearcă exprimarea cantitativă a acestora. O senzație luminoasă se poate percepe numai pentru un interval spectral limitat, și anume pentru radiații din domeniul situat aproximativ între 400 și 780 nm. Energia radiantă în acest domeniu se numește "radiație vizibilă" sau "lumină", în sensul obișnuit al cuvântului. Senzația luminoasă depinde așadar de: Deci ochiul este un receptor
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
al cuvântului. Senzația luminoasă depinde așadar de: Deci ochiul este un receptor care are sensibilitate diferită pentru diferite lungimi de undă din domeniul vizibil. Pentru a caracteriza cantitativ dependența sensibilității ochiului în raport cu lungimea de undă, se introduce mărimea denumită "sensibilitate spectrală relativă" V. Dacă se iluminează o suprafață perfect difuzantă cu lumină verde cu λ= 555 nm, sursa de lumină având fluxul de energie radiantă constant formula 1 și se iluminează o altă suprafață, cu aceleași caracteristici ca și prima, cu o
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
mai mare dect cel al sursei de lumină verde. Deci ochiul este mai sensibil pentru lumina verde și devine din ce în ce mai sensibil pentru lumina cu lungimi de undă aflate spre capătul spectrului vizibil, adică spre albastru și roșu. Prin definiție, "sensibilitatea spectrală relativă" este: Sensibilitatea spectrală relativă are valoarea unitară pentru lumina de 550 nm și scade la zero pentru extremitățile spectrului vizibil. Curba de sensibilitate pentru domeniul nocturn este depasată spre violet. Din punctul de vedere al valorii fluxului de energie
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
al sursei de lumină verde. Deci ochiul este mai sensibil pentru lumina verde și devine din ce în ce mai sensibil pentru lumina cu lungimi de undă aflate spre capătul spectrului vizibil, adică spre albastru și roșu. Prin definiție, "sensibilitatea spectrală relativă" este: Sensibilitatea spectrală relativă are valoarea unitară pentru lumina de 550 nm și scade la zero pentru extremitățile spectrului vizibil. Curba de sensibilitate pentru domeniul nocturn este depasată spre violet. Din punctul de vedere al valorii fluxului de energie radiantă, vederea umană se
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse, variabilitatea stelei Delta Cephei este datorată pulsațiilor stelei. Ea variază cu o magnitudine de la 3,48 la 4,37, iar tipul său spectral fluctuează, și el între, F5 și G3. Perioada este de 5 zile, 8 ore, 47 de minute și 32 de secunde. Evoluția spre maximum este mai rapidă decât declinul spre minimum. Este una dintre puținele stele variabile cărora li se
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
de 1.400 de ani lumină de Terra; ținând cont de actuala viteză a sondei New Horizons, cea mai rapidă la moment, aceasta ar ajunge la destinație în cca. 25,8 mln. de ani. Steaua „părinte” este în aceeași clasă spectrală ca Soarele (G2V), dar cu 20% mai luminoasă, ceea ce se datorează în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele își cresc luminozitatea pe măsură ce îmbătrânesc) dar
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
o alterare a materialelor de la suprafață de către apă. În spectrul infraroșu-apropiat Ixion este uniform și fără trăsături distinctive. Nu există benzi de absorbție pentru apă la 1,3 și 2 μm. Acest fapt contrastează cu Varuna, care are o pantă spectrală în spectrul infraroșu-apropiat și benzi de absorbție proeminente pentru apă. Atât rezultate vizibile și infraroșii indică o suprafață formată dintr-un amestec de gheață, carbon negru și tholini (heteropolimeri formați de iradierea clatraților de apă și compuși organici). Telescopul VLT
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
corpurilor. Asta înseamnă că proporția de gheață de la suprafață este mai mică decât cea de pe Charon, dar asemănătoare cu cea a lui Triton. Mai târziu, în 2008-2010, noi observații în spectrul infraroșu de mai mare precizie au descoperit alte trăsături spectrale. Între acestea se găsește o importantă bandă de absorbție la 1,65 μm, care indică spre prezența apei sub formă cristalină pe suprafața lui Orcus, și o nouă bandă de absorbție la 2,22μm. Nu se cunoaște originea celei de-
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
Planeta pitică Haumea și alte obiecte rezultate din familia sa colizională au albedouri mult mai mari și benzi de absorbție mai proeminente. În fine, (208996) 2003 AZ84 - un alt obiect masiv aflat în rezonanță 2:3 cu Neptun - are caracteristici spectrale asemănătoare cu Orcus. Prezența gheții cristaline și probabil gheața de amoniu indică existența unui mecanism de reînnoire a suprafeței activ în trecutul apropiat. Amoniul nu a fost încă detectat pe alt obiect transneptunian sau satelit înghețat al planetelor din sistemul
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]