KorAP: Find »[drukola/base=speria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...463 >

11,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

De ce, mă, dobitocule? Mă, dacă mai faci, te snopim în bătaie. Îhî. Mitică este iarăși prins, bătut măr, lăsat lat la pămînt. Dar năravul nu dispare. Cu sîrg, afișează materialele lui Zamfir și le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea candidaților satrapi. De ce te-au bătut, Mitică? Eu țin cu dom' Zamfir... Ce dobitoci! Satul vuiește și lumea este tare mînioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu buzunare. Unde dracu' ai văzut tu așa ceva? Ce fel de conținut? Doar nu ceva cu circumvoluțiuni. Dar? Ceva ce trece prin buzunare. Deodată moș Pantalon se întoarce și intervine: Păi, coasă-le buzunarele! Sar ca fript, drept în picioare, speriat de-a binelea. Îmi citești gîndurile? Dar tu ce ai crezut? Rîde șmecherește și pleacă acasă. Eu rămîn holbat și înclinat să cred în minuni. Dușuri reci de toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr... ham-ham! Nu, zău. Mă sperii? Ieși în ploaie, javră puturoasă! Cîinele mîrîie mai încet și se covrigește în cușcă. Aa, deci te dai bătut, nu? Cu bățul, Portofel încearcă să ajungă la cîine. Scopul lui era să ațîțe animalul, ca să se convingă de faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
De ce, omule? Analizele sînt groaznice. Gabi se înnegrește la față și îi piere tot cheful. Profesorul te va interna măcar 2-3 săptămîni. Este extrem de riscant, stai pe muchie de cuțit. Dar ce este așa de rău, adică ce l-a speriat așa de tare? Nu știu. Dă-i un telefon, doar sînteți amici. Îmi este jenă. Nu se procedează așa. Te duci mîine la el. Să fii pregătit de internare. Buna dispoziție a dispărut total. Cei doi amici, efectiv speriați, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a speriat așa de tare? Nu știu. Dă-i un telefon, doar sînteți amici. Îmi este jenă. Nu se procedează așa. Te duci mîine la el. Să fii pregătit de internare. Buna dispoziție a dispărut total. Cei doi amici, efectiv speriați, îl roagă pe amicul lor să telefoneze la profesor. După multe insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie și constată că nici un strop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
rîioasă i-a ieșit din gură. Răcnește de se cutremură pămîntul. Ce-i, muiere, ce-i cu tine? o zgîlțîie Raj cu toată puterea. Femeia se trezește cu încetul, își face cruce și se roagă la Dumnezeu. Era toată transpirată, speriată de moarte și tremura ca varga. Ce-ai visat? insistă Raj. Eram prin rogozul din jurul iazului și am dat peste tine mort, aproape putred. Altceva nu ți-ai găsit să visezi?! Mă sperii și pe mine! Parcă ți-a ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se roagă la Dumnezeu. Era toată transpirată, speriată de moarte și tremura ca varga. Ce-ai visat? insistă Raj. Eram prin rogozul din jurul iazului și am dat peste tine mort, aproape putred. Altceva nu ți-ai găsit să visezi?! Mă sperii și pe mine! Parcă ți-a ieșit o broască din gură și atunci am răcnit de spaimă. Cruce de aur și treacă noaptea, spune Raj îngrijorat. Eu zic să nu te mai duci azi la furat pește. Dar am sculele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
punctul de a se înțelege cu partea vătămată. Trebuie împușcat Cezar, susține și polițistul și partea vătămată. Deja am făcut-o, suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
funcție imediat ce apărea o casă la orizont. Votați viitorul! Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii Lui și cortul care acoperă cît de cît tribuna începe a se umfla și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
își pune un păhărel de vișinată. Lichidul o încălzește și parcă este mai bine dispusă să accepte singurătatea. Un al doilea păhărel anihilează starea creată de primul și singurătatea îi devine mai mult decît stînjenitoare. Începe să plîngă și se sperie de-a binelea. Mult n-o să mai pot rezista singură. O să mă las... și o să devin o destrăbalată. Plînge cu hohote și viziuni oribile o cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va răsuci în mormînt! Interiorizată complet, Aneta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești. Moartea nu te mai sperie... Liana și iresponsabilii Liana, femeie la patru decenii, așteaptă încordată să i se facă dreptate de către domnul judecător. Avea ea semnele ei, care au condus-o la concluzia că domnul judecător este un om bun, un om drept și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fac acolo? Doamne iartă-mă! Într-o noapte Daniel era cu doi prieteni și Maria n-a putut desluși nici un cuvînt din scurtele lor conversații. Pe la ora două noaptea, cînd somnul este cel mai profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
aruncat eu mîța în fîntînă, Vasile. Ei, lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o palmă zdravănă pune ordine în casa lui Cireș. Începe lecția și puștiul, cu ochii fixați pe Vasile, încearcă să învețe. Florile..., hai spune, mă, măgarule! Florile... Și mai cum? Și mai cum? repetă puștiul. Ce urmează, mă? Urmează... (privește speriat spre maică-sa). Mama, tot mamă, suflă: Dalbe. Dalbe, spune și Răducu. De ce te bagi, fă? Vrei să te cotonogesc? Nu, ziceam și eu așa... Ieși la treabă! Rămas fără apărare, Răducu se străduiește din răsputeri să învețe. Reușește performanța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
răsare... Sus răsare. Vasile îl strînge de mînă pe copil de să-i rupă oasele. O durere cumplită i-a umplut ochii de lacrimi. Zi-i, mă, mai departe. Mai departe..., repetă copilul cu ochii rătăciți. Lăsați-l, s-a speriat bietul de el. Hai cu mine în bucătărie, se adresează gazda copilului. Dar... Vi-l aduc imediat. Gospodina pleacă cu Răducu și îl umple cu toate bunătățile. Cîteva jucării întregesc bucuria copilului. Abia tîrînd sacoșa, se întoarce la cruda realitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde satisfăcut. Ce-ai făcut aici singur timp de două zile? Nici un răspuns nu vine din beci. Bă Bîtcă, am sosit! Chem poliția și gata. O tăcere sinistră îl cam sperie pe Cosașu. Poate a ieșit, își dă cu părere muierea. Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem! Chemăm poliția întîi. Poliția a sosit cam fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Bîtcă, am sosit! Chem poliția și gata. O tăcere sinistră îl cam sperie pe Cosașu. Poate a ieșit, își dă cu părere muierea. Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem! Chemăm poliția întîi. Poliția a sosit cam fără chef, dar cînd a văzut că este vorba de un beci s-a mai înviorat. Păi, explică-mi cum ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
că sînt singur. Tocmai de asta voi veni. Facem curat împreună, mîncăm și ne zbenguim pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca racul fiert și pînă să zică ceva, Geta, cum îi spuneau amicii, bate în retragere. Nu te speria, mai glumim și noi. Stăm cuminți, cuminți și vorbim de ale noastre. Nu mă... sperii, dar mai aude cineva și cine știe ce își închipuie. Și dacă își închipuie, ce-i cu asta? Este sfîrșitul lumii? Dar chiar dacă ar fi adevărat, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca racul fiert și pînă să zică ceva, Geta, cum îi spuneau amicii, bate în retragere. Nu te speria, mai glumim și noi. Stăm cuminți, cuminți și vorbim de ale noastre. Nu mă... sperii, dar mai aude cineva și cine știe ce își închipuie. Și dacă își închipuie, ce-i cu asta? Este sfîrșitul lumii? Dar chiar dacă ar fi adevărat, ce mare scofală ar fi? Știi cum este lumea, bîrfește pe la colțuri... Dar bîrfească naibii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
atingă. Hai, spune! O lași altuia? Dar nu vreau copil, complicații... Cînd tărăboiul era gata să izbucnească, Ionel s-a hotărît s-o avertizeze pe nevastă-sa: Știi, am o încurcătură teribilă, începe el timid. Te ia la pușcărie? se sperie nevasta. Nu, nici vorbă. Ai SIDA! Nu, Doamne ferește! Ai lăsat-o pe una însărcinată... Cam pe aici ai nimerit-o. Lasă, zice nevasta calm, o scoatem noi la capăt. Numai că generozitatea a fost risipită de valurile vieții, de răutățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
la masă. A mîncat fasole, iahnie de fasole! Iahnia nu provoacă balonări! Ba provoacă! Poate în partidul vostru, PRSTLC. Domnilor, să revenim la subiect... Era tuse măgărească! Măgar ești dumneata! Domnilor, vă rog. Reclama, vă rog! Mă culc, preocupat, îngrijorat, speriat chiar. Oare numai a tușit, sau chiar s-a și... (iar mi-i rușine CNA etc.). Malaxorul românilor Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă să le nască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ți-ai găsit să uite mama! După ce a făcut comanda Celui de Sus "să-i ardă focul" și "să-i mănînce iadul", a trimis portărelul, adică pe mine, să aducă prețioasa ustensilă. Aveam cu mine un ciomag acătării pentru a speria potăile care îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran îl văd pe Blegul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă: De ce mă înjuri, mă, dobitocule? Bădăranul se sperie, o rupe la fugă și amenință: Am prieteni sus-puși, am să-ți arăt eu ție... Dacă șoferul o rupe la fugă atunci este urmărit de bădăran, cu sapa în poziție de atac. Zilele trecute, un tînăr șofer de taxi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]