3,995 matches
-
reputat cu filmele „Cocoșul decapitat” și „Mănușile roșii”, având la bază romanele cu același nume, Radu Gabrea lucra la filmul „Clavir în ceață”, după cartea cea mai dragă inimii prietenului său, roman ce zugrăvește marea dragoste dintre un tânăr sas, speriat și stângaci, și o româncă focoasă, pe deasupra și ortodoxă. Două personaje aparent distincte, dar deopotrivă victime ale dictaturii comuniste... Rămâne de văzut dacă acest proiect își va mai găsi finalizarea după dispariția maestrului. Faptul că, din mulțimea de filme de
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
pe ea că a devenit rea de muscă tocmai acum când trebuia să se cumințească. Alții că musafirul e de vină, dacă se grăbea și el un pic, scăpa de belea. DOAMNA CUCU: Amuzant,amuzant. Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticește, vrea să pornească glonț spre ieșire dar îl oprește autoritar soția care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece veselă și bine
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
bine despre unele persoane cu funcții de conducere. Vei înțelege singur că s-au folosit de dumneata și au câștigat înzecit. Putreziciunea va trebui să fie dezvăluită... - Bine, dar nu eu sunt..., a încercat atunci Fănel să intervină, contrariat și speriat. - Tinere domn! Dumneata vei fi condamnat oricum. Rolul și scopul meu este să fac în așa fel încât pedeapsa să fie cât mai mică și, dacă este posibil, să fii condamnat cu suspendare. Dar, pentru asta trebuie să mă ajuți
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
contrariată până la pasajul referitor la divorț. "Nu se poate!" A scos un țipăt puternic ce aducea, mai degrabă, cu un muget sinistru. A pus pe masă paharul cu mâna-i tremurând, în timp ce ochii-i căutau înfrigurați țigările. A aprins una. Speriată, tulburată, cu sufletul sfâșiat de mărturisirea lui Fănel, citea plângând. "Nu se poate! Nu se poate!... Nu înțeleg... De ce? De ce? De ce, Fănele, de ce? Nu cred că te-ai transformat într-un monstru lângă mine. Am oferit tot ce puteam oferi
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
și stelele de plâns văzând cum numai într-un loc, mult binecuvîntat, s-a strâns atât belșug de nenoroc. Și Dumnezeu din tronul său privește trist și resemnat ne-nțelegând cum de-atât rău numai aici s-a adunat. Stau îngerii speriați și triști privind cu groază și năuci puzderia de jalnici criști din milioanele de cruci. Și nu răsare niciun gând care să fie salvator al neamului acesta blând din țara unicului dor. O liniște ca de mormânt se lasă ca
ŞI NINGE JALE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375423_a_376752]
-
de mistreți. Tot alergând vânatul, Voichița se rătăci prin pădure și se trezi deodată în mijlocul unui codru atât de întunecat încât nu reușea să vadă nici măcar urechile calului său, darămite urme de mistreț. Nici una nici două, calul prinse a fornăi speriat și a lovi cu copitele în pământul umed. - Ho, Crivăț, încercă să îl liniștească fata de împărat, ho că nu dau zmeii! Nici nu apucă să termine bine de zis acest lucru, că în fața ei apăru ca din pământ un
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
ei apăru ca din pământ un zmeu uriaș cu zece capete. Fetei mai că-i sări inima din piept căci ea nu apucase să vadă vreodată nici măcar urmă de zmeu, darămite un zmeu întreg. Crivăț se ridică în două picioare speriat, o aruncă din spate și o luă la goană printre copaci, mai găsește-l de poți! Voichița își scoase paloșul, gata să-l înfrunte pe zmeul care stătea în fața ei și o privea. Auzise ea că atunci când dai de un
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
fu dat să vadă. O fată neasemuit de frumoasă înota printre nuferi și cânta cum el unul nu mai auzise vreodată o prințesă să cânte. - Hei, strigă prințul, cum ai ajuns aici? Fata se opri din cântat și îl privi speriată. - Nu te teme, am venit să te ajut ca nu cumva să cazi pe mâna vrăjitoarelor. Poate nu ți-ai dat seama cum ai ieșit din ținutul prințeselor. Vino, te conduc eu! Cora își privi de pe mal rochia murdară și
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se cânta și chiuia, amplificând hărmălaia din apartament. Maria strigă: toată lumea în sufragerie! Închide televizorul, Violeta! Apoi, o întrebă calm pe femeia cu copil: - Ce s-a-ntâmplat, Florino? Hai, liniștește-te și așează-te pe canapea
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
potolește-te, că deschid! N-apucă să descuie, că bețivul o trânti cu ușa. - Curvă afurisită, la tine se-ntâlnește proasta mea cu amantul. Și se repezi cu mâinile s-o strângă de gât. Unde este tâmpita cu amantul ei? Speriată și sufocată, Maria nu reușea să scoată din gură decât gâjâituri. Irina găsise pe aragaz o tigaie și, în mare viteză, l-a pleznit cu sete-n cap. Eliberată din strânsoarea degetelor, Maria l-a îmbrâncit, trântindu-l. Căzut ca
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Căzut ca bolovanul pe pardoseala de gresie, Ghiță s-a lovit la frunte, amețit de tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după fiecare lovitură. Speriată, Maria a țipat: - Terminați, mă, că îl omorâți! Din dormitor a ieșit furioasă Florina, urlând: - Mi-ați omorât bărbatul, curve ticăloase! Vă dau în judecată, nenorocitelor! Și s-a repezit la Irina să-i smulgă tigaia din mână. Dar Irina
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
a prezentului în care ai nevoie să cunoști pentru a ști să te delimitezi de ceea ce ne face rău. Urmează-ți calea și nu mai sări peste nici un spațiu în care poți regăsi o fărâmă din tine. Știu că ești speriată de propria viață în care nu mai reușești să te autodefinești din cauza fricii de moartea mamei tale, a pierderii fratelui tău, de lipsa tatălui tău care doar prin simpla sa prezență îți dădea putere, te sprijinea să treci prin clipele
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
ne strigă Însă noi,o urmăream râzând. O groapă i s-a ivit în față Și în ea, mama ta a căzut, Dar căprița ceva mai isteață, S-a oprit în loc,când a văzut. Mămica ta a stat îngrozită, Și speriată n-a mai țipat Iar atunci căprița plictisită, Lăsând-o singură,a plecat. Și uitând iute de întâmplare, Ea cu surorile s-a jucat Și în apa Oltului, la soare, Râzând fericită,s-a scăldat. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: O
O ÎNTÂMPLARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375572_a_376901]
-
schimb se autoinvitase la mine și mă suna, de parcă eram agent imobiliar. Realizam că eram nervoasă, aș fi zis, din ce în ce mai nervoasă, aproape clocotind de mânie, oscilând în luarea unei decizii care să mă calmeze. Într-un fel, eram un pic speriată de lipsa mea de autocontrol care cu siguranță mă împiedica să mă hotărăsc și să acționez. “Pentru Dumnezeu, Nati, știi că te iubesc!”, era următorul mesaj, care după părerea mea se încadra perfect cu primele, în numele iubirii ar fi trebuit
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
mai luceau clopoțeii din mâinile lor ! Sau, cum mai străluceau mărgelele de hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica. Doamne! dacă ai să răcești? -Ba, nu răcesc! Nu a răcit de sărbători. Însă, pe la mijlocul lui ianuarie a început să ningă și să bată un vânt năprasnic, de nu puteai să scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă lăturalnică din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de kilometri și pe Victor
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
-s din fir de aur Și din pietre nestemate, Armele, de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate. Iată că-ntr-o zi de vară, Vița noastră cea regească Întâlni o căprioară Și-ncepu s-o urmărească. Cu privirea speriată, Ea se pierde printre ramuri, El, în goana lui turbată, Își strunește calu-n hamuri. Și pe urma ei se ține, Când departe, când aproape, El, s-o obosească bine, Ea, sperând, sperând să scape. Cum suita sa regală A
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
de costurile acesteia și am ațipit. „Visez sau e realitate? Plânge un copil undeva. Văd o apă tulbure în care se va îneca. Cere ajutor. Eu mă apropii de mal; intru în apă și văd plutind o fetiță plăpândă și speriată. Întind mâinile și o apuc. O iau în brațe și încerc s-o liniștesc cu vorbe... Cornelia, fetița mea, ești acum la mama ta”. Plângeam amândouă, dar când o strângeam mai drăgăstos la piept, m-am trezit. M-am întors
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
tocană bună-bună, cum numai ea știa s-o facă. Tot culegând și cântând fericită, nu observă soarele cum apunea, iar lumina zilei dispărând ușor printre ramurile copacilor, dar nici că se îndepărtase mult de poteca ce o ducea spre casă. Speriată, legă ciupercile în băsmăluța cu boboci de trandafiri și se gândi, ca în drumul de întoarcere, să adune vreascurile de care mama avea nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
învelișul de adăpostire agățată de belie și el tot în picioare, slobozi, ca o rafală de mitralieră, niște pârțuri din burdihanul mai mult gol. Apoi, blând, parcă să-l identifice pe musafirul nepoftit, întinse botul spre locul unde sta soldatul speriat, din a cărui raniță se simțea un miros plăcut de pâine. Pânza cortului se mișcă, semn că cineva privea în afară prin vreo gaură făcută anume în urdar. Câinele bulibașei, singurul scăpat nefript până acum, mai lătra încă, dar parcă
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
muritori. Vor predomina genele din omul muritor. Și cum stăteau ei astfel îmbrățișați în pufosul și parfumatul pat matrimonial, prin geam străbătu o lumină ciudată, iar de afară se auzi zarvă. - Cin’ să fie la ora asta târzie? - tresări Narcisa speriată. - Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! - râse bărbatul, ridicându-se. Într-adevăr, curtea era luminată de caleașca de aur și de cele două perechi de cai năzdrăvani. - Ce faci, bunicule, îmi înapoiezi trăsura? - Încă nu
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
timp pe stradă a trecut o căruță. Mingea și-a greșit în acel moment direcția și a ajuns în fața cailor. Ca urmare a acestei greșeli caii s-au speriat. Lina și bărbatul ei, Manole Moisescu, nu mai puteau stăpânii animalele speriate. Fără să mai stea pe gânduri femeia a sărit din căruță. Între timp Cherlea Ion, un martor al acestei întâmplări, a alergat în fața cailor și a reușit să-i oprească. Lina s-a ales cu o fractură la picior iar
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
dintre trepte, foarte preocupat, o plasă deasă îl acoperi cu totul, încâlcindu-se în antenuța lui, iar o voce răcni în apropiere: - Am prins un fluture uriaș! Două perechi de ochi albaștri se apropiară de ochișorul lui, care se învârtea speriat. - Dar, ce e asta? Ce ai prins acolo? - Am crezut că e un fluture uriaș! - Ba, eu cred că ai prins un spiriduș! - Nu e spiriduș! Spiridușii seamănă cu oamenii, dar au urechile ascuțite. Poate e un animal! - Animalele nu
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
băiețelul să mi-l cresc!" * * * Mai trist pe lume nu va fi... Să nu-ți cunoști părinții, Și viața-ntreagă vei trăi Plângând pe la toți sfinții. Ca să te ajute să trăiești... Să ai și tu un pat în casă; Dar speriat că nu găsești Puțină pâine pentru masă, Din zori și până-n noapte... De foame cânți să-ți treacă; Că zic: "Cum de mai poate Să fie vesel și să placă?" * * * * * După ani, mulți ani de zile... Văd în stradă, lângă
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ DE LA BUNICUL MARIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372534_a_373863]