2,618 matches
-
viața copiilor. Inima mea mi a spus mereu așa: “Dați-le culori și lumina curcubeului din sufletul lor va sta drept mărturie pentru dragostea și încrederea pe care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor va izvorî lumina primitoare a vieții, îndreptată spre visul de vară, cu miresmele vacanțelor făuritoare de bucurii.”
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
te fericească, Cinste și credință, cuget românesc, Multă sănătate, tihnă sufletească, Mișule bădie, asta îți doresc! LA ANIVERSARE Ioan Mercheș Într-o zi cu har Prinsă-n calendar, Și-ntr-un colț de rai, S-a născut ... Mihai Fețișoara lui, Spicul grâului. Ochișorii lui, Mura câmpului ... ... Vremea a trecut, Mișu a crescut, A ajuns student, Apoi asistent, Distins profesor Și cercetător, Ba din an în an, Iată-l și decan. Ar fi cu păcat Și nemeritat, Să spui ceva rău Despre
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
formațiile de tineret. S-a ridicat pavilionul național. Aici, „rândurile arcașilor străjeri au defilat prin fața Suveranului și a tânărului vlăstar regesc, Măria Sa Marele Voievod Mihai”. A urmat convoiul carelor alegorice, ce înfățișau, ,,turma cu stâna și ciobanii, plugul cu rodul spicelor, codrul cu Huțulii, bărbați și femei călări pe cai de munte”. Presa relata că mulțimea și-a mărturisit prin urale devotamentul față de rege, după care ,,arcășimea și-a împodobit înaltul oaspete cu brâul și buzduganul de Mare Vornic, iar pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Prut și a adus doi saci cu grâu și porumb. Am lăsat la Echendorf gospodăria cu de toate și noi muream acum de foame pentru că tata nu mai avea nici salar și nici pensie. În timpul secetei din 1946 1947 culegeam spicele de orz le puneam în râșniță și făceam din ele turte ca să nu murim de foame. Tăticul a primit pensie până la 70 de ani. A trecut prin mari necazuri și suferințe și a decedat în anul 1979 . Este înmormântat la
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
și inima dulce. Kampai! Iulie este numit „luna cărții” sau „luna scrisorilor”. Se spune că, în această perioadă, femeile și bărbații compun poezii dedicate stelelor Vega și Altair al căror festival are loc în ziua de 7 iulie. Orezul face spic, încă plouă și-i face bine... O veche legendă chinezească spune că cele două stele care se iubeau, Vega și Altair, au fost separate de „râul din ceruri” (Calea Lactee), având posibilitatea de a se întâlni o dată pe an -7 iulie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
adusese o rudă de-a mea de la Marckolsheim, s-au sfătuit Între ei ce să facă cu mine, dacă să mă spânzure și să dea foc colibei. Dar unul din ei, cel mai falnic, un cavaler Înalt cu părul ca spicul de grâu și ochi albaștri și reci, i-a certat: „Proștilor, vreți să se știe că ați trecut pe aici? De ce nu trageți și clopotul cel mare din Molsheim să dați de veste peste tot ce aveți de gând! Omule
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și bărbaților care lucrau la " Fabrica de nasturi", privirea i-a fost atrasă de o tânără și fermecătoare domnișoară. Această superbă făptură feminină, blondă, cu ochii ca albastrul imaculat al cerului de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea mamă, Rozlia Sauciuc, poloneză de confesiune catolică. Chipeșul polițist, rănit adânc de săgeata lui Cupidon, s-a metamorfozat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
torceau, țeseau, împleteau, mergeau cu ziua la prășit; frații tatălui meu lucrau la pădure, la cosit, al îmblătit, adică la "treieratul" grâului. Se folosea o anumită sculă sau unealtă rurală numită "îmblăciu", cu ajutorul căreia, prin lovituri repetate, aplicate în zona spicelor, se obțineau boabele. Totuși, o ducea greu. Erau muncitori, însă nu aveau suficient pământ. Prin urmare, erau săraci. Tata, prin constituția lui atletică, prin disciplina de care dădea mereu dovadă și prin seriozitate, s-a remarcat în fața superiorilor, fiind apreciat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
salcâmi și am intrat pe un drum de miriște. Am rămas mut de uimire! Ochii mei nu mai văzuseră niciodată un asemenea peisaj: înaintea noastră, în stânga noastră și în dreapta noastră un ocean de grâu cu tulpinile ușor aplecate sub greutatea spicelor aurii, mari și grele, gata pentru secerat. Doamne! Oare printr-un asemenea imens lan de grâu a trecut Iisus cu ucenicii săi într-o sâmbătă când, răzbiți de foame, frecau în palme spicele de grâu mâncând boabele? Cine știe?... Oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
grâu cu tulpinile ușor aplecate sub greutatea spicelor aurii, mari și grele, gata pentru secerat. Doamne! Oare printr-un asemenea imens lan de grâu a trecut Iisus cu ucenicii săi într-o sâmbătă când, răzbiți de foame, frecau în palme spicele de grâu mâncând boabele? Cine știe?... Oricum, adaptând textul biblic la situația concretă de atunci și de acolo, afirmația lui Iisus mi se pare pe deplin justificată și perfect reală: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. (Matei 9:7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
după vreo două sute de metri, Molotovul a oprit din nou. Acum e rândul vostru. Coborâți!... 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă: o revărsare demențială, diluviană și apocaliptică, de galben. Călcam pe spice de grâu galben. Cel mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate, de miile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aproape ascunsă în baticul mare și îndoliat, cu ciucuri mulți și grei. Stătea cuminte pe așternutul de paie, peste care era pusă o doagă (pătură) roșie. Alături, în absența florilor, era un mănunchi de paie de grâu, frumos alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A fost dată la o parte o loitră de la căruță și așezat sicriul pe pomostină. Dar drumul prin miriște era denivelat și se putea răsturna, așa că laterala a fost așezată din nou. În loc de lumânare, babica avea în mâini mănunchiul de spice de grâu, ținându-l ca pe un permis de liberă trecere, un Ausweis, ori ca pe steaua mare și galbenă, în șase colțuri, a lui David, fixată în partea stângă a pieptului și care deconspira, dintr-o privire, identitatea degradantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atât am vrut să-Ți spun. Acum mă întorc la mine acasă. Îți mulțumesc din suflet că ai avut răbdare să mă asculți. Slavă Ție, Doamne! ...Babica pleca la drum cu mănunchiul de spice de grâu, ca o mărturie a faptului că, toată viața lui, omul cultivă cu asiduitate această plantă erbacee din rodul căreia obține pâinea cea de toate zilele, fără de care n-ar putea trăi. E adevărat că babica n-a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înțelegea motivația noastră - am avut o altă percepție a muncii noastre: dacă biserica creștină își așteaptă credincioșii să vină singuri spre ea, noi, în schimb, ne ducem spre căutători exact ca secerătorii ce intră în lan și își adună laolaltă spicele în snop. Iar snopii noștri sunt puternici pentru că sunt legați cu... fire Kundalini! Uneori, în careu facem filosofie, alteori dăm Realizarea pur și simplu. Filosofii, chiar dacă pleacă convinși și cu pupilele dilatate ale realizatului, de multe ori nu conștientizează transformarea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aveam ce voiam să spun; știam doar că vreau să-l fac să se simtă mai bine, însă de fiecare dată când încercam una ca asta, se pare că îi spoream confuzia. - Da, dar Sarah poa’ să meargă ca Posh Spice, bombăni el, după ce-am dat televizorul mai încet. - Păi știi că mama are o problemă cu muzica rap... am bătut eu câmpii, dar mi-am revenit subit. Deci cum vrei să te costumezi? - Păi nu mă costumez în nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi homosexual, iar părinții lui, Mitchell și Nadine, ni se alăturară împreună cu fiica lor mai mică, Zoe, care mergea la colindat cu Sarah și gardianul lor din seara asta, Marta. (Zoe era Hermione Granger și, da, Sarah era Posh Spice, cu un tricou pe care se putea citi Prietenul meu crede că-mi fac lecțiile.) Cei doi băieți urmau să aștepte pe trotuar și să inspecteze cadourile primate înainte de a colinda sau nu casa respectivă. Eu eram beat. Pe măsură ce treceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Și pe el c-a-ncălecat Pușca-n mână c-a luat Ș-a plecat în plimbare Din vânare Ca să-și vadă grâul de mare. Grâul lui de departe-nverzea De aproape îngălbenea Față de copt își făcea În paiu ca trestia În spic ca vrabia În grăunte ca mazerea. El s-apleca de călare Și lua trei spicușoare Ș-a venit acasă Le-a pus pe masă. Măi femee, măi femee, Grâul nostru o să peie Grâul nostru-i Ca fața lui Hristos Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
predică femei, cuprinse de accese de înduioșare plâng, și lacrimi le pică din vârful nasului. Când ieșim, o căldură dogoritoare de Iulie. Prin ziua liniștită și luminoasă peste grâele bogate și nalte printre care trecem și care ne lovesc cu spice grele s-aud coruri de flăcăi din marginea pădurii Cușalăucei. Cântă pe multe voci, armonios și puternic, cântece, amintiri din vremea muscalilor... E așa de frumoasă adierea acestei armonii, încât stau mult în loc ascultând-o. Nu e melodie cântecul rusesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voit să facă ceva mai mult pentru minerii săi: a suit marea în vârful râpei, creind casei de odihnă deasupra etajelor superioare un bazin mare de înot. Palatul acesta somptuos (acesta e cuvântul) are și o fântână țâșnitoare cu un spic de apă de douăzeci de metri înălțime. Am văzut la Adler, o gospodărie de stat pentru aprovizionarea cu legume a caselor de odihnă de la Soci și pentru aprovizionarea cu lapte. Instalațiile electrificate ale serelor ocupă un spațiu de 15000 m.p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pâlc de câteva mii de călăreți, ca să-1 repună în scaunul Țării Românești pe Laiotă. Acesta urma să organizeze detaliile întreținerii oastei turcești în trecere spre Moldova. Fiind vreme de iarnă și neputându-se hrăni caii cu iarba câmpului sau spicele grânelor - campaniile se organizau, de obicei, înainte ca bobul griului să dea în copt, când era numai bun pentru hrana cailor - bulgarii și domnul Țării Românești urmau să asigure furajele pentru animale și hrană pentru ostași. Suleiman ajungea pe pământul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cudalbi, Galați, colinda cântată femeilor bătrâne dezvoltă descrierea fiului absent: „Fețișoara lui/ Spuma laptelui./ Ochișorii lui/ Două muri de câmp/ Coapte la pământ,/ Ne-ajunse de vânt,/ Coapte la răcoare,/ Ne-ajunse de soare./ Sprâncenele lui/ Pana corbului,/ Mustăcioara lui/ Spicul grâului./ Călușelul lui/ Puiul zmeului./ Seușoara lui/ Două fălci de zmeu./ Tăftărașul lui/ Două năpârci berci/ De coadă nodate,/ De gură-ncleștate./ Frâușorul lui/ Doi bălăurași,/ De coadă nodați,/ De gură-ncleștați./ Bicișorul lui/ Puiul șearpelui”. Chipul flăcăului conține indicii inițiatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]